duminică, 5 iulie 2009

O LUME NEBUNĂ ? ( II )

BAC – ul din anul acesta , 2009 , este , probabil , unul de referință , pentru tot ce a fost de la 1989 încoace , cât și pentru ce va fi de acum înainte . Și asta , grație guvernului și întregii clase politice românești , care , prin rectificări bugetare negative au adus învățământul românesc , implicit desfășurarea unui examen național în pragul colapsului , punând astfel , prin haosul creat , sub semnul întrebării , soarta unei întregi generații de absolvenți ai învățământului liceal .
În acest sens , este interesant de analizat , fenomenologia educației politice aplicate din România , care , se pare , a cunoscut o „evoluție fără precedent” , făcând un „salt” uriaș în ceea ce privește , mai ales , modalitățile de manifestare publică ale unor voci politice ale neamului românesc . Astfel , de la guturala , pasionala și imposibil de cenzurata expresie „... măi animalule !” , ce răzbate dintr - un impuls primar , greu de reprimat , venind din străfundurile viscerale și incontrolabile ale mamiferului „om” , până la expresia „ de înaltă considerație” , „animal politic” , ce reprezintă o adevărată „stare de spirit” , a trebuit să treacă , iată , o sumedenie de ani . În acest timp însă , omul ca politician , a înregistrat acumulări cantitative și „calitative” suficiente , capabile a determina o „mutație” , care i – a conferit noi trăsături caracteriale , pe lângă cele inițiale , din codul genetic , trăsături ce dau fiecărei ființe , apartenența la una sau alta dintre speciile ce sălășuiesc pe pământ .
Este pozitiv , totuși , faptul că , expresia , citită prin ziare și auzită pe la televiziuni , deci cu un grad ridicat de uzualitate , deși aparent jignitoare , nu determină reacții de adversitate din partea celor care sunt gratulați astfel , cauza fiind probabil , formularea ei la modul cel mai general cu putință , fiecare înțelegând astfel , ce vrea : „tigru politic” , „leu politic” , „para – leu politic” , etc . , fără a se gândi , însă , că alții , pot înțelege , și ei , la rândul lor , tot ceea ce vor , adică , „hienă politică” , „elefant politic” , sau , „câine politic” , „porc politic” , „berbec politic” , etc.
Dacă , însă , fenomenul tranziției de la „...măi animalule !” la „animal politic” este definit drept „evoluție” sau „involuție” , rămâne de văzut . Istoria se va pronunța , probabil , în această privință . Cert este însă că , în etapa actuală , expresia cu pricina este de natură a - i conferi celui căruia i se acordă , o anume aură de superioritate , ce – i situează pe ceilalți semeni , din aceeași categorie și nu numai , în postura de „victime” sigure . Nu știu dacă istoria a consemnat sau nu , faptul că Nicolae Titulescu a fost sau nu „gratulat” , de adversarii , sau de către amicii săi politici , cu un astfel de termen , pe care nu îndrăznesc a – l numi o calitate . Cert este că , atât contemporanii cât și urmașii săi , l – au numit , cu mândrie , OM POLITIC . Și tocmai acest fapt , probabil , i – a adus faimă , respect și măreție , atât lui , cât și celor în slujba cărora s – a aflat : românilor și oamenilor , în general .
Așa stând lucrurile , este foarte clar că , pentru a străbate distanța dintre ceea ce este acum și ceea ce a fost , în scopul adoptării poziției bipede și în politică , trebuie să străbatem , de fapt , timpul , în sens invers , atât până la generația lui , cât mai ales , până la OMUL POLITIC , Nicolae Titulescu . Pentru asta însă , trebuie , probabil , să inventăm ceva . Ceva special , care să ne ajute să ajungem până acolo , ar spune unii . Eu , însă , am convingerea că nu trebuie să inventăm nimic , atâta timp cât acel „ceva” este la îndemâna noastră . Căci , dacă , în continuare , credem cu adevărat că , diferența dintre OM și ANIMAL este dată , de fapt , de EDUCAȚIE , atunci sensul lucrurilor , devine , dintr – o dată , mult mai vizibil .
Dar , să lăsăm filosofia și să revenim „cu picioarele pe pământ” ! Pământ românesc , desigur .
Școala , iată , scoate o nouă generație de „tâmpiți” , în aceleași condiții ca și până acum : subfinanțare cronică și deșănțată , politizare excesivă , salarizare de mizerie (promulgarea Legii 221/2008 fiind o gravă eroare ); d – l Boc , trebuie să promoveze pachetul de legi reformatoare , deoarece , școala trebuie să facă , tinichigii , chelneri și mai puțin filosofi ; „tâmpiții” dau BAC – ul în condiții de re – ce – si – une , banii alocați fiind în proporție de doar 50% față de anul trecut ; bugetul educației devine sursă de finanțare a campaniei electorale ; 630.000 euroi sunt aruncați pe „ziua tineretului” , iar bugetul BAC – ului nu are bani să asigure „tâmpiților” o sticlă cu apă în caz de caniculă ; din cauza nefinanțării și a foarte proastei salarizări a profesorilor la BAC , examenul este supranumit de presă , „bacul care nu face doi bani” ; ministrul de „resort” face apel la „conștiința” profesorilor , pentru bunul mers al lucrurilor , adică pentru ca aceștia să muncească fără a fi plătiți , iar părinții amenință și ei , dar nu pe cine trebuie , ci tot pe profesori , semn că vrajba semănată de politicieni și – a făcut efectul .
În tot acest timp , cu toată degringolada creată , guvernul și întreaga clasă politică , adică cei care ar trebui să plătească pentru această nemernicie , de a înjumătăți bugetul BAC – ului față de cel de anul trecut , se ocupă impasibili , în continuare , de jocurile lor politice , care nu fac doi bani în fața posibilității ca o generație întreagă de elevi să fie sacrificată . RUȘINE ! Națiunea română nu ar trebui să ierte această adevărată blasfemie . Dar , poate că această netrebnică sfidare , a elevilor , părinților , profesorilor și alături de ei , a pensionarilor și a tuturor celor care au fost aruncați pe drumuri , va avea o scadență .
Cred , însă , că cei care îi învață pe elevi „tot ce știu ei și nu ceea ce trebuie” , adică profesorii , în ciuda curentului nefavorabil de opinie , fac un lucru de înaltă calitate , din moment ce discipolii reușesc să reprezinte cu cinste România , la concursurile pentru elevi organizate de N.A.S.A. , la olimpiadele internaționale , la festivaluri internaționale de muzică , de dans , în competiții sportive , iar apoi după terminarea școlii , în domenii de vârf , cum ar fi I.T. , afaceri , management , presă , etc . Mai cred , că profesorii , în mărinimia și demnitatea lor , de atâtea ori terfelite și călcate în picioare , vor avea puterea să treacă peste întreg noianul de frustrări , induse de tot ceea ce li s – a întâmplat de douăzeci de ani încoace și vor face dovada că dăruirea , spiritul de sacrificiu , responsabilitatea , solidaritatea , sunt , în continuare , adevărate valori umaniste ce – i caracterizează încă și de care , doar un OM cu adevărat educat , poate da dovadă . Mai cred , că numai un astfel de OM poate fi îndreptățit a spune : „ Lăsați copiii să vină la mine !”

23 Iunie 2009
TUDOR SPIRIDON
ALEXANDRIA
Secretar General F.S.I. „SPIRU HARET”

O lume nebună?

O LUME NEBUNĂ ?

Urziceni-ul campioană , demisia lui Geoană , Udrea și Paleologu la Sulina , fiica președintelui devenită europarlamentar cu „complicitatea” tatălui , miniștri frumoși vs. miniștri deștepți , alegeri fraudate , campanie mascată , tipărirea a 20 sau 22 milioane de buletine de vot , mica lovitură de stat a lui Boc , război în tribune , ș.a.m.d. , ș.a.m.d. , s-au constituit în tot atâtea subiecte „fierbinți” cu care ne-au tinut la curent o perioadă de timp televiziunile , dezbătându-le și răsdezbătându-le , cu invitați de marcă ai analizei politice , ai camerelor parlamentare , societății civile , patronatelor , etc. , etc. , de parcă cele 72,33 procente de români care , în semn de protest , nu s – au prezentat la vot , ar fi fost extrem de interesați de toate acestea , și , de dragul dragilor de politicieni , ar fi mâncat politica pe pâine . Toate acestea , s-au revărsat asupra noastră într-un ritm extrem de alert , năucitor , ca un adevărat talaz tsunami , constituindu-se într-o „perdea de fum” , care abia de ne-a mai permis să observăm și evenimente ce ne pot marca viața cu adevărat , dar care , ca de obicei , nu au avut forța de a penetra fluxul informațional până la a deveni „cestiuni arzătoare la ordinea zilei” , așa cum s-a întâmplat cu primele . Facem vorbire aici despre fapte trecute cu vederea , cum ar fi acelea că în această perioadă au falimentat cu 60% mai multe firme decât în aceeași perioadă a anului trecut , salariile se plătesc cu întârziere , fracționat sau de loc , la buget se adună bani din ce în ce mai greu , inflația este tot mai greu de stăpânit , efectele împrumutului cu F.M.I . asupra cetățeanului și economiei este zero , iar în lunile noiembrie și decembrie s-ar putea să nu fie bani pentru plata salariilor . De asemenea , creditarea stagnează , măsurile anticriză zac prin sertare , iar „vizionarii neamului” arată că , de fapt , criza se va „prăbuși” asupra noastră abia după alegerile din toamnă . Ori , aici , trebuie , deja , să devenim circumspecți , deoarece noiembrie este , de fapt , anticamera iernii și după cum bine vă este cunoscut , „iarna . . . nu – i ca vara!” .
În toată această nebunie , încheierea anului școlar a devenit cu totul neobservabilă și nesemnificativă , așa că aproape nimeni nu a mai fost preocupat de festivitățile de decernare a premiilor cât și de bucuria și exuberanța copiilor care pășesc în marea vacanță a anului , sau înfrigurarea celor care , vor trece prin încercările examenelor . Problemele națiunii sunt prea mari , ca să avem timp să vedem , ce mai fac și cei mici .
Dar , de reforme a mai auzit cineva ? Aproape nimeni . Căci ce reforme se mai pot face atunci când bugetele diferitelor ministere sunt transformate în surse de finanțare pentru repetatele campanii electorale ? În acest sens însă , al reformelor , „calul de bătaie” a rămas doar celebrul , de – acum , proiect al legii de salarizare unitară a bugetarilor , aprins discutat și disputat , care ar putea să ne ofere unele motive de analiză și reflexie , având în vedere , cifrele afișate pe ecrane drept niveluri salariale maxime ale unor categorii de salariați bugetari . Bunăoară , un profesor debutant ar putea ajunge până la 3.300 lei , un profesor cu gradul didactic II , la 4.500 lei , iar un profesor cu gradul didactic I , la 5.500 lei . Și peste toate acestea , bașca , încă 30% drept sporuri . Aceleași cifre amețitoare și în dreptul celorlalte bresle bugetare , care , împreună cu cei din învățământ , au început , deja , să viseze și să – și facă planuri mari .
Foarte multă lume se întreabă însă , dacă este cazul , să dea sau nu crezare , cifrelor înscrise în căsuțele grilelor din amintitul proiect . Pentru a analiza corect lucrurile și a înțelege exact ce dorește de fapt guvernul , fac apel la maximum de realism .
După ce în toamna trecută , ne – au pus drept momeală în cârligul undiței electorale , nouă celor din învățământ , legea 221 , care , deși aprobată . . . , promulgată . . . , publicată . . . și constituțională declarată , până la urmă , a rămas . . . neaplicată . Ori , dacă bugetul acestei națiuni nu a putut suporta o majorare salarială de doar 37% și doar pentru un eșantion salarial bugetar , reprezentând aproximativ 1/5 din total , cum își poate închipui cineva , că , vreodată , ar fi posibilă o majorare salarială cu peste 100% pentru întreaga masă de salariați bugetari , chiar dacă lucrul acesta s – ar dori realizat , într – un număr rezonabil de ani , așa cum se afirmă .
Se pare însă , că avem din nou de – a face cu mașinăria infernală a manipulării , a inducerii în eroare și a mistificării . Și ca să fiu mai clar , voi evoca o șaradă , citită sau auzită , nu mai știu exact , în frumoșii ani ai tinereții .
Se spune că , un om , a fost pedepsit de stăpânul său , să stea o noapte întreagă , îmbrăcat sumar , pe ghețarul ce se afla în vârful muntelui din apropierea satului în care locuia . Speriat că va muri de frig , omul s - a dus la înțeleptul satului spre a fi povățuit cum să procedeze , pentru a supraviețui încercării prin care urma să treacă . Acesta i – a spus : „roagă – l pe fiul tău , ca în noaptea în care tu te vei afla pe ghețar , să aprindă și să întrețină aprins toată noaptea , un foc mare , pe vârful muntelui din zare , vecin cu muntele pe care te vei afla , iar tu , să privești intens , tot timpul , acel foc”. -”Bine , dar voi muri de frig ! Focul este prea departe pentru a mă putea încălzi !” , exclamă omul .
Înțeleptul a plecat în tăcere , iar omul nostru , neavând încotro , a procedat exact cum l – a povățuit acesta . Și a supraviețuit .
MORALA . Desconsiderarea și bătaia de joc față de salariați continuă , prin inducere în eroare , manipulare și mistificare . Căci , în loc să primească chiar și niște amărâte de indexări , cu care să treacă , cu chiu cu vai , prin criză , aceștia sunt puși să privească la uriașele (pentru ei) salarii din grilele proiectului de lege , pentru a trece prin criză cu actualele salarii de mizerie , diminuate și ele . Și , poate că unii dintre noi vor supraviețui , tot așa cum și omul despre care era vorba în șaradă , nu a înghețat , privind la focul ce nu l – a încălzit . Cred cu tărie că acesta este tâlcul așa – zisei importanțe care se acordă lucrului la acest proiect .
P.S. Cu amărăciune , trebuie să constat că , până să termin de scris , a venit și confirmarea spuselor mele de până acum . „ Ne aflăm în RE – CE – SI – UNE”! Urmează rectificarea de buget . Bineînțeles , negativă !



14 Iunie 2009 TUDOR SPIRIDON
ZIMNICEA Secretar General F.S.I. „SPIRU HARET”

Raiul meu, creat de draga mea Teodora











luni, 8 iunie 2009

Puterea si Sindicatele

Recent , presedintele Romaniei , dl. Traian Basescu , a mai lansat o „filipica” , in stilul sau caracteristic , adica electoral , afirmand ca puterea si sindicatele ar fi reformat educatia romaneasca in avantajul lor si nu al elevilor si parintilor . Cine are timp sa-l creada , nu are decat sa se aplece , eventual cu ceva inversunare asupra sensurilor adanci ale rostirii sale , spre a le consemna si a le preda apoi istoriei spre perpetua pastrare , pentru ca generatiile ce vor veni , sa aibe habar despre ce timpuri au strabatut inaintasii , spre a le deschide lor , calea catre propasire .
Rostirea a fost facuta cu atata seninatate , ca si cum domnia sa nu ar fi exponentul nr. 1 al clasei politice , aflate la putere chiar , ci , ar fi venit deabia acum dintr-o lume paralela , imaculata si de unde nu avea cum sa influenteze in nici un fel mersul lucrurilor si mai ales , sensul mersului . Trebuie amintit, ca in urma cu cateva saptamani , cand se negocia acordul dintre sindicate si comisia ministeriala , domnia sa a iesit in mass-media si a recunoscut spasit ca promulgarea legii 221 , a fost o grava eroare , din partea sa . Din nefericire nu cunoastem exact care a fost pozitia sa fata de retragerile repetate ale unor uriase fonduri din bugetul educatiei , de catre diferitele guverne aflate la putere , deoarece nu s-a pronuntat public in acest sens , dar putem intui usor , avand in vedere ca uneori si tacerea este un raspuns . De altfel , fata de acest ultim aspect , nu s-a pronuntat in nici un fel , nici federatia nationala a parintilor , entitate care militeaza foarte activ si chiar neobosit pentru drepturile acestora si ale copiilor doar in momentele de criza , apoi dispare in neant fara ca cineva sa mai auda ceva despre existenta sau inexistenta sa , intocmai ca-n vorba poetului „ era pe cand nu s-a vazut / azi o vedem si nu e ! ”
Ar fi extrem de interesant sa auzim , care este parerea presedintiei , cat si a parintilor , prin vocea autorizata a organizatiei mai sus amintita si despre faptul ca 50% dintre scolile din Romania nu au aviz sanitar de functionare , sau si despre modul scandalos in care sunt cheltuiti banii destinati infrastructurii invatamantului , sau si despre ...., sau si despre .....!
Reforma ? Care reforma stimabililor ? Ati innebunit ? A vazut-o cumva , cineva , pe undeva ? Despre ce vorbiti ?
Daca privim atent , insa , deabia acum putem vedea cu claritate rolul nefast si extrem de distructiv al sindicatelor din educatie , deoarece , in nebunia lor , de-a lungul tuturor acestor ani , s-au ridicat si au cerut cu patos si nerusinare respectarea legilor statului de drept Romania , depolitizarea invatamantului , alocarea de sume corespunzatoare pentru functionarea normala a sistemului , pentru dotari , pentru transportul copiilor si al profesorilor , etc. Iar acum , au tupeul sa arate cacealmaua cu legile educatiei , cu legea salarizarii , cat si cu alte chestii cu care se incearca a se „drege busuiocul” , pentru ca mesajele electorale sa iasa la suprafata si sa fie bine percepute de catre electori , mai ales ca este timp de criza . Pentru toate aceste nenorociri , aduse pe capul poporului , acestea , sindicatele adica , trebuiesc incriminate , supuse oprobriului public si pana la urma desfiintate . Ce atata democratie !
Mai ales ca se si opun cu indirjire descentralizarii , prin care se vrea ca societatea romaneasca sa fie politizata in profunzime , pana in adancurile ei , mai abitir ca pe timpul lui Ceausescu , facand din primari adevarati fanarioti , ce vor stapani oamenii , aerul , solul si subsolul

duminică, 17 mai 2009

TITULATURA DE SISTEM , UN CONCEPT MODERN , EUROPEAN ŞI DE MARE VIITOR

MOTTO: ”Resursele umane sunt factorul cheie al reformei educaţiei ; ele pot compromite totul sau pot salva totul .” Raportul „ România Educaţiei , Romania Cercetării .


I . Consideraţii iniţiale .


Încep să scriu aceste rânduri , provocat îndeosebi de faptul că , în ultimul timp , dată fiind şi starea conflictuală din învăţământul românesc , am avut ocazia de a dialoga cu foarte mulţi oameni , de diferite profesii ; ziarişti , medici , profesori (unii dintre ei fiind chiar directori de unităţi de învăţământ) , oameni politici , despre unele disfuncţionalităţi ale sistemului educaţional românesc , despre cauzele care generează instabilitate în sistem , criză , perspective , reformă , etc. Una din temele abordate fiind chiar cea din titlu , adică TITULATURA şi TITULARIZAREA , despre care ştiam că , în unele medii , există opinii de respingere , nu mică mi-a fost mirarea , când am constatat că chiar unii dintre confraţi , cobreslaşi de-ai mei adică , e drept puţini la număr , resping şi ei această idee , care de fapt se constituie , pentru noi educatorii , într-un drept profesional , pe care eu personal îl consider unul fundamental .

Aş dori , ca ceea ce scriu eu acum , să se constituie într-un început , care să genereze o adevărată dezbatere publică pe această temă , ce devine , iată , una controversată , chiar pentru unii dintre beneficiari . De fapt , tocmai acesta este mobilul care mă incită , mă motivează şi mă determină la acest demers . Poate că , cei care resping ideea ,vor avea iniţiativa şi curajul , de a-şi motiva public susţinerea , cu argumente care , în final , să ne determine să adoptăm o concluzie şi poate chiar o atitudine faţă de această TITULATURĂ , concluzie care să respingă definitiv sau să consacre , dacă mai era nevoie , acest drept , de mare valoare , inclusiv juridică , ce poate fi , apoi , adoptat şi în alte domenii de activitate . Analiza noastră ar trebui însă întemeiată pe norme de drept al muncii , european şi naţional .


Controversa pe această temă , este generată , de fapt , de ideea de descentralizare a sistemului naţional de învăţământ, idee pe care nu prea o respinge nimeni în România , deşi la nivel internaţional sunt naţiuni ale Comunităţii Europene ( Franţa , Italia , etc.) care nici nu vor să audă de aşa ceva . Ceea ce este de respins , însă , este modalitatea în care se aplică acest concept al descentralizării , concept care nu este neapărat unul care se constituie prin sine însuşi , într-un panaceu ce rezolvă „sine die” , toate problemele din sistem , ci , dimpotrivă , el se poate constitui în cauză a unor mari disfuncţionalităţi , ce pot avea consecinţe incalculabile şi pe care apoi , bineînţeles că nu şi le mai asumă nimeni , cu toate că pierderile generate sunt irecuperabile . Nu vreau să închei acest pasaj al scrierii mele , fără a arăta că , reprezentanţi şi experţi ai Băncii Mondiale , au recunoscut că România se află cu mult înaintea unor ţări cu tradiţie , în ceea ce priveşte descentralizarea educaţiei . Această recunoaştere vine într-un moment de mare încercare pentru învăţământul românesc , încercare prin care se vrea descentralizarea celei mai importante resurse a acestuia : RESURSA UMANĂ. Acesta este şi motivul pentru care am ales drept motto , cea mai importantă concluzie referitoare la resursa umană , a Raportului „România Educaţiei , România Cercetării” . Trebuie arătat cu insistenţă , cu insidiozitate chiar , că din dorinţa de a reforma sistemul , s-au descentralizat pâna acum resursele : financiare ( investiţii , cheltuieli curente , salarizare) , materiale (clădiri , terenuri ) şi chiar umane , în sensul că personalul didactic de predare şi instruire practică este angajat de directorul şcolii în temeiul deciziei inspectorului şcolar general , iar în judeţele pilot , concursul pentru ocuparea posturilor vacante este organizat la nivelul unităţii de învăţământ (şcolii) . Întrebarea care se impune a fi pusă celor care şi- au asumat până acum acest demers al descentralizării este : au condus aceste măsuri la performarea sistemului ? De ce se continuă dacă rezultatele experimentelor sunt negative ? Cine răspunde de dezastrul generat de politizarea excesivă şi nefinanţarea educaţiei la nivelul cerut de legislaţia în vigoare , politizare şi nefinanţare care au fost identificate de toată lumea , drept cauze esenţiale ale calităţii scăzute a educaţiei româneşti ?

Iată de ce este necesar să privim aplicarea conceptului de descentralizare cu înţelepciune , nu ca pe un fetiş , ci ca pe o posibilă soluţie , care poate sau nu să aibe drept finalitate o reformare adevărată a sistemului, materializată în obţinerea de rezultate superioare cantitativ şi calitativ , rezultate fără de care , procesul de descentralizare se transformă într-un scop în sine . Grija şi circumspecţia cu care trebuie să comparăm avantajele vs. riscurile pe care ni le asumăm , este cu atât mai îndreptăţită , cu cât , de acum încolo , avem de-a face cu reformarea oamenilor , cu reformarea profesioniştilor sistemului , cu cei care „pot compromite totul , sau pot salva totul”. Şi pentru că tot veni vorba de riscuri , iată câteva dintre ele , identificate de M.E.C.I. , nu în urma vreunui complex efort de analiză teoretică şi abstractă , ci în urma experimentului privind descentralizarea , efectuat în judeţele pilot :

  • mobilitatea redusă a personalului

  • politizarea sistemului de învăţământ

  • nivelul redus al relaţiilor interinstituţionale

  • interpretarea eronată şi abuzivă a prevederilor legale

  • nerespectarea procedurilor privind alocarea fondurilor

  • tendinţa de intervenţie excesivă a Consiliului Local

La acestea se mai pot adăuga încă vreo câteva , specifice concursului de ocupare a posturilor vacante în sistem descentralizat :

  • nivelul scăzut al concursului , subiectele fiind formulate la nivel local

  • costurile concursului substanţial mai mari

Mai este de reţinut un lucru esenţial . În sistemul educaţional se lucrează cu copii . Ei nu pot fi trataţi ca „obiect al muncii”, ci ca nişte oameni în devenire . Având în vedere cel puţin acest aspect al problemei , trebuie să arătăm , că aici , greşelile sunt excluse , „procesul tehnologic” nemaiputând fi reluat dacă „ piesa finală” nu are parametrii proiectaţi . Spun toate acestea , deoarece descentralizarea ce se preconizează a fi „implementată” , nu duce la o creştere a calităţii procesului instructiv – educativ , aşa cum arăta chiar un reprezentant al Băncii Mondiale , ci dimpotrivă , ne aduce în faţă riscurile enumerate mai sus , repet , riscuri identificate chiar de M.E.C.I.

Înainte de a purcede la acest demers , clasa politică ar trebui să ia aminte la faptul că toate comentariile specialiştilor , analiştilor , mass – media etc., sunt unanime în aconsidera efectele prospetei ordonanţe prin care toţi şefii de „deconcentrate” sunt „daţi afară”, drept un act de politizare fără precedent . De asemenea , clasa politică , în întregul ei , ar trebui să-şi asume starea deplorabilă în care se prezintă toate domeniile de activitate din România , indiferent că se numesc bugetare sau nu .



I I. Consideraţii juridice

Descentralizarea resursei umane , astfel cum este ea proiectată , în sensul că directorul şcolii este angajatul primarului ,( la propunerea consiliului local) , iar personalul didactic de predare şi de instruire practică este angajat al angajatului primarului(directorul) , printr-un concurs sau interviu organizat la nivelul şcolii , duce în mod inexorabil , ca efect juridic al relaţiei de muncă , la dispariţia dreptului nostru profesional fundamental la TITULARIZAREA DE SISTEM , drept profesional care , în concepţia unora este anacronic , perimat , vetust , care nu mai răspunde necesităţilor sistemului , deşi , după câte am constatat , nu prea au argumente cu care să-şi motiveze susţinerea .

Înainte de a arăta cosiderentele în temeiul cărora susţin că titularizarea şi titulatura de sistem este un concept modern , european şi de mare viitor , astfel cum am scris în chiar titlul acestui demers , este necesar a spune că el se defineşte , de fapt şi de drept , prin aceea că , în urma unui concurs de nivel naţional , personalul didactic de predare şi instruire practică , beneficiază de un contract de muncă pe durată nedeterminată , de posibilitatea de a se „mişca” în sistem , de la o unitate de învăţământ la alta , cât şi de obligaţia angajatorului de a-i oferi un alt post , în cazul în care , este disponibilizat , din motive neimputabile lui . Toate acestea , au şi menirea de a asigura existenţa în viaţa reală a şcolii româneşti , a fundamentalului principiu al continuităţii , principiu ce domină de veacuri , orice sistem de învăţământ , de la noi sau de aiurea .

După cum lesne se poate observa , conceptul se întemeiază pe elemente fundamentale de drept al muncii , european şi naţional , referitoare la selecţia specialiştilor , menţinerea acestora în sistemul profesional pentru care au fost selecţionaţi , mobilitatea în interiorul sistemului profesional , protecţia socială a salariatului . În acest context este necesar a arăta că , în accepţiunea modernă a dreptului european şi naţional al muncii , un loc de muncă , oricare ar fi el , este definit prin trei caracteristici fundamentale , pe care nimeni nu le poate respinge :

  • SALARIUL ,

  • PACHETUL DE SECURITATE ÎN MUNCĂ ,

  • PACHETUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A SALARIATULUI

În acest sens , este mai mult decât relevant conţinutul art. 6(1) din Codul Muncii: „ orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate , de protecţie socială , de securitate şi sănătate în muncă , precum şi de respectarea demnităţii şi conştiinţei sale , fără nici o discriminare”. Recomandarea U.N.E.S.C.O. – O.I.M. privind Statutul Profesorilor la Cap. XI . Protecţie socială , art . 126(1) arată:”Profesorii ar trebui protejaţi prin măsuri de asigurare socială , în concordanţă cu toate prevederile incluse în Convenţia Organizaţiei de Muncă şi Protecţie Socială 1952 , adică prin asistenţă medicală , compensare pentru boală , şomaj , vârstă înaintată , prejudicii profesionale , familie , maternitate , invaliditate şi urmaşi .” De asemenea , art.85(1) din acelaşi Cod al Muncii , în ceea ce priveşte combaterea şomajului , dispune : „ Angajatorii sunt obligaţi să informeze salariaţii angajaţi ...despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante , corespunzătoare pregătirii lor profesionale şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă ....” În accepţiunea Legii nr. 128 privind Statutul Personalului Didactic , acest text se transpune în dreptul la „transfer prin restrângere de activitate”.

În ceea ce priveşte detaşarea la cerere sau în interesul învăţământului , precum şi pretransferul , orice om de bună credinţă , poate constata cu uşurinţă faptul că ele sunt operaţiuni ce răspund , în primul rând , principiului mobilităţii forţei de muncă , principiu ce domină întreaga piaţă europeană a muncii . Astfel , Legea 53/2003 – Codul Muncii , face referire la art. 42(1) la delegarea sau detaşarea salariatului , iar Recomandarea U.N.E.S.C.O. – O.I.M. privind Statutul Profesorilor , la Cap. VII . Angajarea şi cariera , art . 40 , arată : “Profesorii ar trebui să poată , cu condiţia să posede calificările necesare , să se transfere de la o şcoală la alta , indiferent de nivel , în interiorul reţelei de învăţământ” , iar la art 116 , (surpriză sau nu ), se spune :”Profesorii ar trebui plătiţi în baza treptelor de salarizare stabilite de comun accord cu organizaţiile profesorilor . În nici un caz profesorii calificaţi , afaţi în perioada de probă sau angajaţi temporar , n-ar trebui să fie plătiţi conform unei trepte inferioare de salarizare celei stabilite pentru PROFESORII TITULARI”.

Iată , deci , că un text cu valoare juridică internaţională vorbeşte despre “profesori titulari”. Rezultă , deci , că noţiunile de titular , titulatură , titularizare , au corespondenţă internaţională , şi nu reprezintă o chestiune de excepţie , specifică doar dascălului român , aşa cum doresc unii să inducă , în scopul de a minimaliza acest drept şi apoi de a-l elimina mai uşor , fără o opoziţie substanţială din partea , chiar a beneficiarilor . Aşadar , atenţie profesori ! Nu admiteţi ca drepturile voastre să fie minimalizate sau luate în derâdere . Ele au fost câştigate în timp , cu preţul unor sacrificii făcute de înaintaşii noştri în ale educaţiei . De altfel , în temei legal “ salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege“ (Codul Muncii , art. 38) , iar “Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune , după caz , pentru: apărarea securităţii naţionale , a ordinii , a sănătăţii ori a moralei publice , a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; …;prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale , ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”( Constituţia României – art. 53 (1) .


I I I . Consideraţii finale .

Având în vedere cele expuse , îmi menţin afirmaţia din titlu . Titularizarea de sistem este un concept modern şi european . El poate fi şi de viitor , doar în măsura în care suntem capabili să îl apărăm şi să îl impunem ca pe o supremă valoare juridică profesională , specifică unor adevăraţi profesionişti , ce nu admit ca în sistemul lor ierarhiile să aibe conotaţii politice ! Şi ar mai fi o întrebare .

Ce se vrea a se pune în loc?

sâmbătă, 16 mai 2009

ROMÂNIA ÎN EPOCA SCLAVAGISMULUI ELECTORAL

Actuala clasă politică , în dorinţa ei nestăvilită de a se face iubită şi adulată de poporul pe care-l detestă şi-l manipulează în cel mai ordinar mod cu putinţă şi care , în „nemernicia” lui , nu mai vrea să iasă nici la vot , ignorându-şi astfel , până şi exercitarea unuia din drepturile cetăţeneşti fundamentale , şi-a căznit mintea şi a descoperit găselniţa prin care să pună în practică istorica şi perfida expresie „dacă voi nu mă vreţi , eu vă vreau !”. O dată cu aceasta , se instituie , de fapt , violul politic şi violul electoral , ca metodă de manipulare a sufletelor şi conştiinţelor semenilor , care nu mai vor să „percuteze” la chemarea de înscăunare electivă a unuia sau altuia din cei ce reprezintă , în teritoriu sau mai la centru ,” mâna lungă” a mai marilor din straturile politice superioare . Căci , ce altceva poate să însemne „descentralizarea sălbatică” la care s-a pornit , şi prin care se acordă primarilor , dreptul de viaţă sau de moarte asupra oamenilor , prin transformarea lor în angajatori ai directorilor şi prin ei a întregii resurse umane din domeniile administraţiei publice locale , educaţiei , sănătăţii , culturii etc. Marea politizare , de care credeam că am scăpat definitiv , revine în forţă , şuierându-ne ameninţător şi răzbunător în timpan : „voi fi mai mult decât ce-am fost !”. Lucru perfect adevărat , dacă avem în vedere paradigma existenţială a oricărui om politic , mai din susul sau mai din josul scării ierarhice a politicii ( asta ca să evit eventuale erori , induse de folosirea expresiilor mare sau mic) , definită foarte exact de sintagma „INTERES POLITIC”, interes peste care , NICIODATĂ nu va putea trece , chiar dacă , va fi sau nu vorba , despre valoare , profesionalism , competenţă , performanţă . Aceste cuvinte , vor deveni găunoase şi gregare , pentru orice „om politic” , atunci când va fi vorba despre câştigarea puterii politice sau menţinerea la putere . În această accepţiune , este foarte clar că „mâna lungă” a primarului , reprezentată de director { de instituţie , de unitate (inclusiv de înv ăţământ ) sau şef ( de secţie sau birou ) } , va ANGAJA „pe post”{ într-o primă fază „prin concurs”, apoi , prin declaraţie de loialitate (modelul existând deja ) , nefiind exclus ca într-o ultimă , dar nu foarte îndepărtată etapă , prin contract de vasalitate } , doar persoanele care „corespund” , sau , va CONFIRMA sau RECONFIRMA în funcţie , doar pe cei agreaţi ,( prin convertirea lor în aderenţi , susţinători sau membri ai formaţiunii politice la putere) , cărora li se va impune , apoi , cu cine să voteze . Iar oamenii, vor vota cum li se impune , căci implacabilul instinct al conservării , perverteşte şi devine mai presus decât conştiinţa , demnitatea sau moralitatea . Nu criticaţi prea tare această susţinere . Ea este , într-adevăr , specifică doar CARACTERELOR SLABE , dar , când spunem POLITIZARE , în condiţiile suprimării unui mare număr de locuri de muncă , prin efectele crizei care bântuie nestingherită pe meleagurile noastre , scenariul este mai mult decât posibil . Intuieşte cineva oare , ce teroare se va instaura , mai ales în mediul rural şi în oraşele mici , unde trăieşte mai bine de jumătate din populaţia României şi unde mulţi dintre „aleşi” se află „la putere” pentru că au mai multe rude sau neamuri ? Sau pentru că are „la dispoziţie” mai mulţi asistaţi social ? Intuieşte , oare , cineva cum va arăta directorul de şcoală , licenţiat , angajat de un primar cu studii medii ? Nici Ceauşescu nu a îndrăznit la „ implementarea” unui astfel de demers . El , demersul , este de-a dreptul demenţial , mai ales în vremuri de ciză , când este posibila exacerbarea efectelor generate de mentalităţile , metehnele şi apucăturile unor „oameni politici” , ajunşi la putere şi cărora le este foarte frică să nu o scape din mână ! Odioasa „ Academia Ştefan Gheorghiu” , devine acum , o blândă , suavă , luminată şi înţeleaptă instituţie de învăţământ , prin intermediul căreia , în timpul comunismului , erau şcolite „elitele” clasei muncitoare - clasă conducătoare , înainte de a fi aduse şi impuse drept PRIMARI , „ pentru a construi socialismul , la oraşe şi sate” .
În aceste condiţii , este clar că România va trece prin adevărate vremuri de restrişte , oamenii fiind transformaţi în adevăraţi SCLAVI ELECTORALI , sub oblăduirea modernului şi europeanului concept al DESCENTRALIZĂRII , ce se vrea musai aplicat , astfel şi acum ! Altfel , nu ! „ Primarii & company” , deja , au început să-şi frece mâinile de bucurie pentru că le pică la îndemână o astfel de pleaşcă electorală . Mai ales că , acum „ AUTORITATEA” lor este legitimată prin acest „act al descentralizării”, astfel aplicat , deoarece vor avea , sub „comanda”lor , specialişti cu cel mai înalt nivel de calificare - nivelul academic, pe cei mai învăţaţi şi mai liberi dintre oameni : INTELECTUALII . Este vorba , bineînţeles , despre AUTORITATEA impusă prin forţă , delaţiune , minciună şi manipulare . Căci , în condiţiile arătate , nu poate fi vorba , în nici un caz , de AUTORITATEA care se câştigă , prin cunoaştere , profesionalism şi valoare !
Aşadar , porniţi înainte , tovarăşi ! Veţi deveni europeni , mai ales că , după câte se pare din experienţa ultimilor douăzeci de ani , seva învăţăturii voastre rezidă fundamental , în opera , „PUMNUL ŞI PALMA” .
Să nu uitaţi niciodată , însă , că starea învăţământului actual este „opera” voastră , a politicienilor de doi bani , care aţi furat copiilor acestei ţări , în ultimii 12 ani , 50% din banii destinaţi învăţământului , care aţi politizat fără ruşine managementul acestui domeniu , în care politica nu are ce căuta , şi care aţi marginalizat în mod execrabil domeniul de activitate declarat prin lege PRIORITATE NAŢIONALĂ . Niciodată nu aţi avut în intenţie educaţia copiilor acestei ţări , sărăcia , analfabetismul şi abandonul şcolar devenind politică de stat în scopul creării unor mase de manevră şi nu a unor cetăţeni instruiţi , educaţi şi responsabili , care să concureze cu şanse egale şi reale pentru ocuparea unui loc de muncă pe piaţa europeană a muncii . Să nu uitaţi niciodată , politicieni de doi bani , că datorită vouă acest popor nu are spitale , agricultură , industrie , drumuri , autostrăzi , ... Să nu uitaţi niciodată , că voi aţi dezbinat şi învrăjbit acest popor şi aţi aruncat grupuri de oameni împotriva altor grupuri de oameni , aţi încălcat legile şi constituţia ţării , pentru a vă atinge interesele . Acum , vreţi să aveţi şi sufletele şi conştiinţele noastre , împotriva voinţei noastre ! Să nu uitaţi ! A mai vrut cineva , acelaşi lucru !

ROMÂNIA ÎN EPOCA SCLAVAGISMULUI ELECTORAL

Actuala clasă politică , în dorinţa ei nestăvilită de a se face iubită şi adulată de poporul pe care-l detestă şi-l manipulează în cel mai ordinar mod cu putinţă şi care , în „nemernicia” lui , nu mai vrea să iasă nici la vot , ignorându-şi astfel , până şi exercitarea unuia din drepturile cetăţeneşti fundamentale , şi-a căznit mintea şi a descoperit găselniţa prin care să pună în practică istorica şi perfida expresie „dacă voi nu mă vreţi , eu vă vreau !”. O dată cu aceasta , se instituie , de fapt , violul politic şi violul electoral , ca metodă de manipulare a sufletelor şi conştiinţelor semenilor , care nu mai vor să „percuteze” la chemarea de înscăunare electivă a unuia sau altuia din cei ce reprezintă , în teritoriu sau mai la centru ,” mâna lungă” a mai marilor din straturile politice superioare . Căci , ce altceva poate să însemne „descentralizarea sălbatică” la care s-a pornit , şi prin care se acordă primarilor , dreptul de viaţă sau de moarte asupra oamenilor , prin transformarea lor în angajatori ai directorilor şi prin ei a întregii resurse umane din domeniile administraţiei publice locale , educaţiei , sănătăţii , culturii etc. Marea politizare , de care credeam că am scăpat definitiv , revine în forţă , şuierându-ne ameninţător şi răzbunător în timpan : „voi fi mai mult decât ce-am fost !”. Lucru perfect adevărat , dacă avem în vedere paradigma existenţială a oricărui om politic , mai din susul sau mai din josul scării ierarhice a politicii ( asta ca să evit eventuale erori , induse de folosirea expresiilor mare sau mic) , definită foarte exact de sintagma „INTERES POLITIC”, interes peste care , NICIODATĂ nu va putea trece , chiar dacă , va fi sau nu vorba , despre valoare , profesionalism , competenţă , performanţă . Aceste cuvinte , vor deveni găunoase şi gregare , pentru orice „om politic” , atunci când va fi vorba despre câştigarea puterii politice sau menţinerea la putere . În această accepţiune , este foarte clar că „mâna lungă” a primarului , reprezentată de director { de instituţie , de unitate (inclusiv de înv ăţământ ) sau şef ( de secţie sau birou ) } , va ANGAJA „pe post”{ într-o primă fază „prin concurs”, apoi , prin declaraţie de loialitate (modelul existând deja ) , nefiind exclus ca într-o ultimă , dar nu foarte îndepărtată etapă , prin contract de vasalitate } , doar persoanele care „corespund” , sau , va CONFIRMA sau RECONFIRMA în funcţie , doar pe cei agreaţi ,( prin convertirea lor în aderenţi , susţinători sau membri ai formaţiunii politice la putere) , cărora li se va impune , apoi , cu cine să voteze . Iar oamenii, vor vota cum li se impune , căci implacabilul instinct al conservării , perverteşte şi devine mai presus decât conştiinţa , demnitatea sau moralitatea . Nu criticaţi prea tare această susţinere . Ea este , într-adevăr , specifică doar CARACTERELOR SLABE , dar , când spunem POLITIZARE , în condiţiile suprimării unui mare număr de locuri de muncă , prin efectele crizei care bântuie nestingherită pe meleagurile noastre , scenariul este mai mult decât posibil . Intuieşte cineva oare , ce teroare se va instaura , mai ales în mediul rural şi în oraşele mici , unde trăieşte mai bine de jumătate din populaţia României şi unde mulţi dintre „aleşi” se află „la putere” pentru că au mai multe rude sau neamuri ? Sau pentru că are „la dispoziţie” mai mulţi asistaţi social ? Intuieşte , oare , cineva cum va arăta directorul de şcoală , licenţiat , angajat de un primar cu studii medii ? Nici Ceauşescu nu a îndrăznit la „ implementarea” unui astfel de demers . El , demersul , este de-a dreptul demenţial , mai ales în vremuri de ciză , când este posibila exacerbarea efectelor generate de mentalităţile , metehnele şi apucăturile unor „oameni politici” , ajunşi la putere şi cărora le este foarte frică să nu o scape din mână ! Odioasa „ Academia Ştefan Gheorghiu” , devine acum , o blândă , suavă , luminată şi înţeleaptă instituţie de învăţământ , prin intermediul căreia , în timpul comunismului , erau şcolite „elitele” clasei muncitoare - clasă conducătoare , înainte de a fi aduse şi impuse drept PRIMARI , „ pentru a construi socialismul , la oraşe şi sate” .
În aceste condiţii , este clar că România va trece prin adevărate vremuri de restrişte , oamenii fiind transformaţi în adevăraţi SCLAVI ELECTORALI , sub oblăduirea modernului şi europeanului concept al DESCENTRALIZĂRII , ce se vrea musai aplicat , astfel şi acum ! Altfel , nu ! „ Primarii & company” , deja , au început să-şi frece mâinile de bucurie pentru că le pică la îndemână o astfel de pleaşcă electorală . Mai ales că , acum „ AUTORITATEA” lor este legitimată prin acest „act al descentralizării”, astfel aplicat , deoarece vor avea , sub „comanda”lor , specialişti cu cel mai înalt nivel de calificare - nivelul academic, pe cei mai învăţaţi şi mai liberi dintre oameni : INTELECTUALII . Este vorba , bineînţeles , despre AUTORITATEA impusă prin forţă , delaţiune , minciună şi manipulare . Căci , în condiţiile arătate , nu poate fi vorba , în nici un caz , de AUTORITATEA care se câştigă , prin cunoaştere , profesionalism şi valoare !
Aşadar , porniţi înainte , tovarăşi ! Veţi deveni europeni , mai ales că , după câte se pare din experienţa ultimilor douăzeci de ani , seva învăţăturii voastre rezidă fundamental , în opera , „PUMNUL ŞI PALMA” .
Să nu uitaţi niciodată , însă , că starea învăţământului actual este „opera” voastră , a politicienilor de doi bani , care aţi furat copiilor acestei ţări , în ultimii 12 ani , 50% din banii destinaţi învăţământului , care aţi politizat fără ruşine managementul acestui domeniu , în care politica nu are ce căuta , şi care aţi marginalizat în mod execrabil domeniul de activitate declarat prin lege PRIORITATE NAŢIONALĂ . Niciodată nu aţi avut în intenţie educaţia copiilor acestei ţări , sărăcia , analfabetismul şi abandonul şcolar devenind politică de stat în scopul creării unor mase de manevră şi nu a unor cetăţeni instruiţi , educaţi şi responsabili , care să concureze cu şanse egale şi reale pentru ocuparea unui loc de muncă pe piaţa europeană a muncii . Să nu uitaţi niciodată , politicieni de doi bani , că datorită vouă acest popor nu are spitale , agricultură , industrie , drumuri , autostrăzi , ... Să nu uitaţi niciodată , că voi aţi dezbinat şi învrăjbit acest popor şi aţi aruncat grupuri de oameni împotriva altor grupuri de oameni , aţi încălcat legile şi constituţia ţării , pentru a vă atinge interesele . Acum , vreţi să aveţi şi sufletele şi conştiinţele noastre , împotriva voinţei noastre ! Să nu uitaţi ! A mai vrut cineva , acelaşi lucru !