ÎNTREBARE LA ÎNTREBARE

 

           

O știre zguduie net-ul. În Lituania, cică, s-ar pregăti un scenariu asemănător cu cel din România. Președinta, devenind jucătoare, speră să invalideze votul popular după model euro-estic,  cu sprijin euro-vestic, prefațând, cumva, pregătirile din România.

            La noi, lumea toată se întreabă dacă d-l președinte îl va nominaliza sau nu pe d-l Ponta pentru funcția de prim-ministru, dacă U.S.L. va câștiga alegerile și îl va susține pentru această funcție. Și se întreabă, nu chiar cu totul întâmplător.

            Întrebat fiind, despre această perspectivă, președintele însuși dă un răspuns neverosimil, care suscită interesul, nu neapărat cel național, dar care, totuși, nu are decât o soluție. Evident în temeiul legilor și cutumelor democrației.

            Nimeni însă nu se întreabă ce vor face cei ale căror voturi vor fi din nou ignorate. Aici, nimeni nu-și dă cu părerea? Nimeni nu încearcă un pronostic?

            Așadar, dacă președintele va ignora încă o dată regula de aur a oricărei democrații, majoritatea, întrebarea care se impune, ca răspuns, la întrebarea tuturor, se referă, în mod obligatoriu la modalitatea de reacție a electorilor, cei care l-au pus acolo unde se află, prin vot, iar apoi l-au dat jos, fără să cadă.  Vor accepta ”excepția” pașnic, sau vor reacționa?

            Dar partidele politice? Își vor scoate armatele în stradă, așa cum au făcut la lansarea candidaților, se vor autodizolva, sau vor accepta o ”coabitare”, în condițiile umilitor-rușinoase, impuse de adversarul intern și extern, așa cum s-a mai întâmplat?

            Știm, din experimente desfășurate ”pe pielea noastră”, că multe și întortocheate sunt căile Domnului. Și totuși . . .

           

16 nov. 2012