REFORMAREA CLASEI POLITICE

 

 

 

Adeseori am auzit formula folosită drept titlu. Încă mai este auzită, pe ici, pe colo. Mai rar, dar se aude. Cum se traduce formula? Fiecare înțelege în felul său. Esența, însă, în accepțiunea mea, cel puțin, ar consta în aceea că politicienii ar trebui să guverneze (și) în scopul ridicării condiției de viață a cetățeanului de rând. Nu e vorba neapărat de umplerea mațului, dar cu certitudine oamenii vor locuri de muncă, recunoașterea valorii muncii lor, respectarea valorilor pentru care au luptat și militat; stat de drept, justiție și justiție socială, educație, sănătate.  Evenimentele ce se succed cu repeziciune în viața politică, încă ne lasă să așteptăm. Din nefericire, este vorba de o așeptare cam fără speranțe. Nimic și nimeni nu ne transmite mesajele mult așteptate. Nici prin vorbe, nici prin fapte.

Oamenii, definiți în sensul de electori, încă nu înțeleg ce se întâmplă. Pentru că prin votul lor au dat un mesaj foarte clar. Nu mai vrem ce a fost și nici cum a fost.Vrem dreptate, vrem demnitate, vrem onestitate, vrem transparență. V-am dat putere. Chiar mai mult decât trebuia. Aduceți în viața noastră toate acestea. Și celelalte pe care le-am pomenit. Altfel, ne veți dovedi că becisnicia este dominanta caracterului vostru, care nu se deosebește de al celorlalți. Iar în campania electorală ați dat o adevărată bătălie să infirmați această afirmație și astfel să vă diferențiați de ceilalți. Și oamenii v-au crezut. Iar crezul acesta mai persistă. Încă.                                                                                              Comisia de la Veneția se pronunță asupra României ca stat de drept și confirmă că ceea ce s-a întâmplat astă vară a fost corect și în spiritul normelor europene de drept. Un semnal tardiv, dar care confirmă că lupta comună de atunci, a politicienilor și a poporului, nu putea fi altfel. Ea, acea luptă comună, a constituit liantul dintre politicieni și electori, elementul care i-a apropiat atât de mult încât acum, în iarnă, pe viscol, ger și ninsoare abundentă, ca și astă vară, în condiții meteo ostile, a făcut posibil un scor electoral istoric.

Tudor Gheorghe concertează ”DEGEABA”. Poate nu chiar degeaba. Pentru că ”cine va avea urechi de auzit, va avea posibilitatea de a auzi, iar cine va avea ochi de văzut, va vedea”. Și dacă la toate acestea se va adăuga și mintea românului cea de pe urmă, este posibil să avem suficiente argumente pentru a-l contrazice pe d-l Gr. Moisil, care, mucalit, decreta:”legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil”. Iar istoria, chiar cea mai recentă, ne face dovada adevărului rostit de Nicolae Titulescu în Discursuri (1935): ”Aflaţi de la mine că românii acceptă toate suferinţele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea”, dar dacă va fi necesar acesta va merge până la final, când prin acțiune de masă va ajunge la același domn Nicolae Titulescu ce îndemna: ”Popor, alege-ţi şefi, nu stăpâni!”            Este posibil ca de-abia atunci să putem vorbi despre reformarea clasei politice, dar nu intuim dacă, ajunși la acele momente, această reformă făcându-se mai repede sau mai încet, vreunul dintre noi sau politicienii de astăzi vor mai fi existând.                                                                                                                                                     Și ar fi mare păcat de lupta comună dusă până acum.