Despre educație, a mai auzit cineva ceva?

            Prioritate națională, 6% din P.I.B., învățământ centrat pe elev, beneficiari ai educației, formarea structurii mentale a omului(nou?), reformă, descentralizare, etc., etc., ețetera, cum ar spune Nenea Iancu! A mai auzit cineva despre aceste prețiozități intrate deja în categoriile prăfuite ale limbajului de lemn, de prea multa și superficiala folosință? A mai auzit cineva despre BAC, evaluări naționale, admitere la liceu, la facultate, curricula, ețetera, în acest vacarm național creat de unii care contestă 8,4 milioane de români care au participat la un vot cu reguli impuse din afară, părtinitoare, în modul cel mai evident cu putință, care nu au ascultat de chemarea la boicot electoral adresat (și) lor, ieșind, totuși, disciplinat și în cel mai pur spirit civic, spre a-și expune punctul de vedere asupra unei probleme de interes național? Și peste vreo câteva săptămâni va suna clopoțelul de început al noului an școlar. Și toată lumea știe ce înseamnă acest lucru, cu excepția celor despre care spuneam, pentru care prioritățile sunt cu totul și cu totul altele decât prioritatea națională.

Pentru ei, copiii nu înseamnă nimic, părinții lor de asemenea, iar școala le este dușman. Și toate acestea le-au făcut evidente atunci când au guvernat. dar și acum când, împotriva evidenței exprimate prin votul a 8,5 milioane de români, se agață de putere cu toate puterile lor, cu dinții, cu unghiile, dar, mai devreme sau mai târziu, implacabilul se va produce. Responsabilitate, onoare, demnitate, reprezintă pentru ei chestiuni de un abstract intangibil, pierderea puterii determinându-i să adopte fatidicul ”după noi, potopul”, distrugând astfel si ceea ce n-au distrus guvernând. Acum, mai mult ca niciodată, iese, din hoitul ajuns în stare de putrefacție, duhoarea politizării de sorginte comunistă, pe care s-a bazat această așa-zisă putere de dreapta, politizare împotriva căreia românii au luptat cu arma în mână, în Decembrie 1989. Ultimele zvârcoliri arată ceea ce copiii nu ar fi trebuit să vadă niciodată: ridicol, dispreț, obediență, delațiune, sfidare, cinism. Și toate, duse până la limita maximă, de oameni așezați în poziții de înalți dregători ai acestui stat, reformat, după cum spuneau, dar se pare, după chipul și asemănarea lor. Ceea ce ne îngrijorează, însă, este faptul, incredibil aproape, că la toate acestea participă, activ și fățiș, forțe externe care trebuiau să reprezinte, în fapt, modele democratice, mediatori, iară nu siluitori care încolonează populațiile în spatele conducătorului pe care și-l doresc. Toate acestea ne arată nivelul la care am fost ”reprezentați” și trădarea căreia, acum, trebuie să-i facem față noi, dacă vom mai putea. Deoarece îmi este foarte greu să cred că poziția puternic-partinică a acestora, se datorează altor considerente decât interesul. Interes ce urmează a fi satisfăcut (doar) prin prezența în poziții dominante a celor pe care-i apără și-i impun. Vorbeau de Stalin? Trăsăturile grotesc-caricaturale ale acestuia s-au extins acum, în conștiința multor români ce au aderat cu brațele deschise la noile structuri, dincolo de fostele granițe ale fostului Tratat de la Varșovia. Căci, se pare, puterea și interesul sunt chestiuni care se intercondiționează, iar scrupulele reprezintă o categorie ce caracterizează structurile slabe. Iar Iosif Vissarionovici spunea :”nu contează cine votează, contează cine numără voturile”. Și dictonul, dacă poate fi considerat astfel, este valabil și astăzi și, după câte se pare, în aceleași accepțiuni primitive, dar simandicoase.

"Aflați de la mine că românii acceptă toate suferințele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea", spunea Nicolae Titulescu, fost președinte al Ligii Națiunilor, român de al cărui glas și vorbă, ascultau toți cei care acum formează și ocârmuiesc U.E.

Și peste puțin timp, va suna clopoțelul de început al noului an școlar, iar după zarva de deschidere, în clase se va așterne liniștea în care copiii vor intona ”Deșteaptă-te române”.

Vom avea motive, oare, care să ne permită a exclama, atunci, retoric-interogativ: ”despre educație, a început să se audă ceva!?

            12 August 2012                                                  TUDOR SPIRIDON

                  Zimnicea                                    Secretar General F.S.I.”SPIRU HARET”