O BIZARERIE. C.C.R. CERE RESPECT
!
În cursul zilei de ieri, 23 august 2012, fluxurile de știri au relevat
opiniei publice o atitudine bizară a unora dintre membrii C.C.R., aceștia
reclamând presiuni ce s-ar exercita asupra lor și prin asta lipsa de respect
arătată, astfel, de către cei care ”presează”. Lumea, auzind, clatină din cap a
mirare, nevenindu-i să creadă că așa ceva se poate întâmpla, după ce domniile lor s-au pronunțat
asupra caracterului referendumului, eventuale ”presiuni” fiind de înțeles a se
exercita înainte ca aceasta
să se întâmple.
În legătură cu respectul, este de
discutat, cunoscut fiind faptul că pentru a fi respectat, trebuie la rândul tău
să respecți. Ori, judecând lucrurile din această perspectivă, se pare că
membrilor C.C.R. care reclamă lipsa de respect față de ei, le scapă ceva, tot
așa cum le-a scăpat multe în episodul referendumului. Respectul nu se cere, nu se impune. El se câștigă.
Dubla măsură și jocul vizibil
părtinitor, început o dată cu introducerea cvorumului în regulile
referendumului, în pofida recomandărilor internaționale, finalizat cu ignorarea
totală a legislației comunitare în materie de liste electorale și concretizat
în decizia, injustă și antinațională pronunțată, a dus în mod inexorabil la pierderea respectului C.C.R. în fața
milioanelor de români care au votat.
Declarațiile confuze, agramate, hilare, inepte și ininteligibile făcute în fața
camerelor de luat vederi de către unii judecători ai C.C.R., în această
perioadă, au dus și ele la același rezultat; defăimarea și pierderea autorității profesionale a acestora. Dezvăluirile
presei, ulterioare pronunțării sentinței privind referendumul, au făcut și ele
ca ceea ce mai rămăsese să fie spulberat: probitatea
morală.
În aceste condiții, instituția C.C.R.,
prin persoanele puse să o reprezinte, în loc să ne ofere imaginea unei
adevărate autorități în materie de justiție, ne-a făcut dovada că, în fapt,
este o cloacă ce nu ar fi putut niciodată să pronunțe un verdict corect și care
pierzând probitatea profesională, probitatea morală și respectul cetățenilor nu
mai poate exista. Și trebuie
desființată.
În fapt, coroborând ceea ce s-a
întâmplat la C.C.R., cu ceea ce s-a întâmplat și la C.S.M. în episodul Mona
Pivniceru, cât și multe altele, ar trebui să-i determine pe români să treacă de
îndată la o reorganizare totală a justiției, ca și a tuturor celorlalte
sectoare de activitate, pentru a încerca o revenire la normal.
Spectacolul penibil și scandalos,
prin perfidie și lipsă de profesionalism, oferit de instituțiile statului ar
trebui să ne trimită la cauzele reale ale fenomenului, iar una din acestea,
manifestă aici în toată ”splendoarea” ei, politizarea, care alături de
corupție, criminalitate organizată, structuri create pe reguli mafiote,
completează panoplia de criterii de selecție a unei părți a resursei umane,
contribuind substanțial la degradarea și erodarea condiției umane și chiar
sociale din România, ar trebui să ne determine, hotărât, la eliminarea lor din
practicile partidelor ajunse la putere.
Altfel, nu vom putea ieși niciodată din paradigma selecției resursei
umane pe bază de concurs vs. lipsa de profesionalism și probitate morală.
Revenind la ”oile noastre”, încerc,
în interesul celor care cer respect, să formulez o așa-zisă concluzie,
cunoscută și de copiii de școală, care ne spune că autoritatea și respectul nu se impune. Ele se câștigă. Iar
autoritatea unei persoane juridice nu conferă autoritate în mod direct,
intrinsec persoanelor fizice ce o servesc, decât în măsura în care acestea
sunt, prin ele însele, purtătoare de autoritate, câștigată și exercitată prin cunoaștere și
probitate morală. Respectul, în această ipostază, vine de la sine. Și față de
persoane și față de instituție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu