sâmbătă, 23 martie 2013


O falsă dilemă

 

 

Domnul Victor Ponta, primul ministru al României, a ieșit mai deunăzi și a anunțat un lucru extraordinar, după părerea mea. Programul ”laptele și cornul” va fi transformat în programul ”Școală după școală”.

Imediat au pornit la asalt, documentați sau nu, comentatori, părinți, interpreți, cu sau fără legătură cu școala, care au întors problema pe toate fețele, până când aceasta și-a pierdut, în vorbăria goală, substanța, transformând un lucru necesar, evident și simplu într-o dilemă națională de tip hamletian. A fi sau a nu fi!                                                                                                                                                              Falsă dilemă. Pentru că valoarea acestei transformări nu constă doar în a asigura unor categorii de copii subzistența, ci, mai ales, în degrevarea familiei de obligația de supraveghere permanentă a copilului minor, ce-i revine prin dispozițiile Codului Civil, obligație pe care nu și-o poate îndeplini și preluarea, parțială, a acesteia de către școală. Școală care dispune de spații, bază materială, dar mai ales de personal calificat. Că nu peste tot aceste condiții sunt la standarde înalte, este foarte adevărat, dar aici Domnul Prim Ministru a înțeles foarte bine esența acestui program, aceea că timpul copilului, situat în spațiul dintre plecarea lui de la școală și sosirea părinților de la muncă, sau de la căutarea unui loc de muncă, este un timp extrem de periculos. Și asta deoarece în aceste câteva ore copilul devine ”invizibil”, în sensul că nimeni, nici școala și nici familia, nu știe ce face acesta. Doar rezultatele la evaluările naționale ne pot oferi o imagine asupra modului în care elevul ”exploatează” acest timp, dacă, bineînțeles, avem intenția de a face o evaluare obiectivă din care putem extrage concluzii de valoare.

Judecând lucrurile în această ”filosofie”, transformarea programului ”laptele și cornul” în programul ”școală după școală” este, pentru familia și elevul român, o necesitate, a cărei punere în operă nu mai poate fi amânată, câștigurile prin această minimă investiție putând fi uriașe: siguranța și securitatea copilului, combaterea consumului de substanțe interzise, acces mai larg la învățătura de carte, la programe educaționale, formare profesională, etc.

Parafrazând spusele unui celebru astronaut, pot spune despre această transformare, că ea reprezintă un pas mic pentru guvern, dar un pas uriaș pentru școala românească.

Să fie într-un ceas bun!

 
23 Martie 2013    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu