100.000 de copii în afara școlii

 

 

“Ne gândim la clasa digitală, dar nu ne gândim la cei 100.000 de copii sau persoane cuprinse între 6 ani şi 16 ani care nu sunt în şcoală, deşi ar trebui să fie”
Remus Pricopie, ministrul Educaţiei                                                                                     BuzzNews(Cluj)  26 martie 2013 – Declarația zilei

            Ministrul Educației Naționale, domnul prof. univ. dr. Remus Pricopie, ne relevă un fapt deosebit de grav. În România, 100.000 de copii nu frecventează școala. Ce ar însemna ca toți acești copii să fie integrați în sistemul educațional?                                                                                      5000 de clase a 20 elevi fiecare, sau 200 de școli a 25 de clase fiecare. Nu știu dacă aceste repere sunt relevante, dar spuse altfel, ele înseamnă 2382 de copii din fiecare județ + municipiul București, care nu sunt în evidențele școlii.                                                                                                                Mult, puțin?                                                                                                                                    Arătam într-o pilulă (amară) publicată anterior și intitulată <> că, în conformitate cu unele știri, școala a pierdut până în 2011, inclusiv, aproape 73% din unitățile de învățământ ce funcționau în 1990.                                                                                              Scandalos sau nu, aceasta este realitatea cruntă cu care ne confruntăm.                                                                                                                                                                 Pe de altă parte, alte știri, bazate pe date statistice, ne relevă faptul că 24.365 de dascăli au iesit din sistemul educational in perioada 2006 – 2010, restul, de până la 25.000, ieșind, sau fiind dați afară, în ultimii ani.                                                                                                                                          Toate aceste cifre, reci sau fierbinți, interpretate coroborat sau nu, ne dau fiori. Pentru că ele ne relevă un tablou general al școlii românești mai mult decât îngrijorător, care ar trebui să ne pună serios pe gânduri, în legătură cu câteva probleme ce privesc infrastructura, beneficarii și personalul școlii.                                                                                                                                                        Și dacă toate acestea au niște cauze, o reformă autentică ar trebui să privească, prioritar, identificarea și înlăturarea lor, indiferent cum se numesc, pentru a elimina astfel aceste efecte de-a dreptul distructive pentru educația și societatea românească.În același timp, sunt sigur, Domnule Ministru, că se poate face și clasa digitală.                                                                                                                    Faptul că astfel de manifestări negative sunt recunoscute cu atâta franchețe, îmi dă curaj, iar această recunoaștere, trebuie să mărturisesc, reprezintă un lucru lăudabil ce ne poate face să credem că, mai devreme sau mai târziu, aceste probleme vor fi rezolvate sau atenuate, în beneficiul tuturor și al societății, în general.

 

 

            27 Martie 2013