vineri, 1 noiembrie 2013

Epopeea lui ”minim 6%” din P.I.B., continuă!

Campania F. S. E.”SPIRU HARET”, desfășurată sub deviza ”APEL PENTRU EDUCAȚIE, APEL PENTRU ROMÂNIA”, scoate din nou ”la rampă” problemele cu care se confruntă unul dintre cele mai importante sisteme ale oricărei națiuni, sistemul educațional, care, iată, în România, încă se zbate în ”chinurile facerii”. Factorul politic, factor decident în privința reformării reale a României, încă ”bâjbîie” în luarea deciziei fundamentale privind alocarea resurselor necesare singurului domeniu strategic în această privință, EDUCAȚIA.                                                                                                                                                   Deși declarativ toată lumea recunoaște importanța de netăgăduit a școlii în schimbarea condiției umane și naționale, atunci când trebuie să se treacă ”la fapte” - adoptarea bugetului -  aceiași oameni, cu putere de decizie, ezită să transforme vorbele în fapte cedând, iarăși și iarăși.                                                                      F.S.E.”SPIRU HARET”, consecventă cu ea însăși, prin acțiunile sale din cadrul campaniei declanșată în ajunul Zilei Mondiale a Educatorului, 3 octombrie 2013, încearcă să determine ”voința zeilor” să pună, o dată pentru totdeauna, pilonul de rezistență al dezvoltării și progresului României, finanțarea educației la un nivel realist, european, dispus chiar de legea educației, min. 6% din P.I.B.      În această sforțare a mobilizat toate sindicatele județene afiliate, în acțiuni de conștientizare a opiniei publice, a clasei politice, a altor categorii de oameni, asupra elementului esențial în mersul înainte al reformei, inclusiv cea socială, finanțarea educației.                                                                                                                 F.S.E.”SPIRU HARET” consideră că de aici pleacă totul: infrastructură, dotări, pregătirea superioară a specialiștilor, salarizarea lor, etc., elemente care ar trebui să se manifeste în contextul existențial al câtorva principii fundamentale: depolitizarea sistemului, debirocratizarea și nu în ultimul rând o lege nouă, a unei educații noi care să contribuie efectiv la transformarea învățământului în factor de progres și dezvoltare, așa cum, de altfel, se constată că s-a întâmplat cu toate națiunile care acum sunt considerate puternice.                         În acest scop, convocarea comisiilor de dialog social de la toate nivelurile, pichetările, dezbaterile sub forma  meselor rotunde, discuții cu responsabili de rang înalt din domeniul educației, întâlnirile cu parlamentari, încercarea de atragere în acțiunile sale a reprezentanților părinților, studenților, etc., reprezintă mijloacele ”de luptă” din cadrul campaniei ”APEL PENTRU EDUCAȚIE, APEL PENTRU ROMÂNIA”, apel adresat tuturor românilor de a-și făuri destinul și viitorul prin educație.                                                     Nu știm dacă în acest an, 2013, bugetul României va fi ”agrementat” cu acest ”min. 6% din P.I.B.”, adevărată golgotă și epopee  a educației românești, dar Guvernul ar trebui ”să dea un semn” printr-o alocație superioară anilor anteriori și printr-o  perspectivă predictibilă, dar mai ales credibilă. Spun aceasta, deoarece, în accepțiunea mea, o asemenea gândire și faptă, s-ar putea constitui într-o percepție a punctului zero al cerinței esențiale a societății românești, reforma clasei politice, reformă care trebuie să pornească de la faptul că fiecare român, conștient sau nu, știind sau neștiind, simte, undeva în  străfundul ființei sale ”substanța” spuselor lui L. Blaga:                                                                                                                <<Nimicul zăcea-n agonie,                                                                                                                    când singur plutea-n întuneric.                                                                                                                        Și dat-a un semn Nepătrunsul:                                                                                                                    "Să fie lumină!">> 
Căci, ce altceva se simte în solitar, sau în solidar, fiecare român, sărăcit, amăgit, împilat  și trădat de atâta amar de vreme, decât un nimic?                                                                                                             Căci ce altceva, decât nimic, se poate simți această țară jefuită, vândută, trădată și singură, care trebuie să dea adevărate bătălii pentru a tânji că va urma normalul?                                                                                      Și dacă românul ar simți că guvernantul guvernează și pentru el, măcar un pic, n-ar fi aceasta o adevărată lumină? Doamne, ce emulație va fi la vot!
Dar pentru asta ne trebuie EDUCAȚIE!
Până atunci, deocamdată doar profesorii, continuă ”lupta”, mergând înainte cu acțiunile din cadrul ”APEL PENTRU EDUCAȚIE, APEL PENTRU ROMÂNIA!”
                                                                                              Succes!

2 nov. 2013                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu