Domnule Ministru Daniel Petru FUNERIU,

              De multă vreme mă tot gândesc să vă adresez un mesaj sub această formă, având în vedere că în puţinele ocazii în care am dialogat a fost imposibil să dezvoltăm o discuţie pe fondul problemei educaţiei din România. Determinarea de a comite acest gest acum, trebuie să mărturisesc, este generată de conflictul din învăţământul românesc, dar şi de declaraţiile dumneavoastră din zilele trecute, pe care le consider de-a dreptul belicoase. Şi pentru că sunt profesor, iar în afară de aceasta sunt şi lider de sindicat, am să abordez, pentru început, acestă problemă, a profesorului român. Folosesc această sintagmă – PROFESOR - deoarece în “Recomandarea U.N.E.S.C.O. - O.I.M. cu privire la statutul profesorilor”, noţiunea este acceptată  în sensul că ea reprezintă toate persoanele care se ocupă de educaţie.  Propun această temă nu întâmplător, ci pentru că eu consider că principalul factor care poate activiza sistemul şi care îl poate face să producă performanţă este tocmai profesorul, indiferent la ce nivel predă. De altfel, acest lucru a fost scos în evidenţă de multe ori, dar cel mai recent s-a întâmplat la B.C.U., cu ocazia dezbaterii asupra proiectului  L.E.N., dezbatere organizată chiar de ministerul ce cu onoare îl conduceţi şi la care aţi participat şi dumneavoastră. Reiterez câteva din opiniile exprimate cu acel prilej:”investiţia în resursa umană este cea mai importantă” - organizaţia 2000+, “profesorii ajută copiii să se integreze pe piaţa muncii” , „reformarea sistemului educaţional = formarea profesorilor” - d-na Sanda Foamete – Microsoft România, „profesorul este cel care influenţează cel mai mult calitatea educaţiei” - d-nul Şerban Iosifescu – A.R.A.C.I.P.

              Declaraţia dumneavoastră, rostită cu năduf, la auzul anunţului federaţiilor sindicale că în învăţământul românesc se va declanşa o grevă pe termen nelimitat începând cu 31 mai 2010, ar fi trebuit să fie făcută în urma unei analize a cauzelor care au generat conflictul, cauze pe care, am convingerea fermă că le cunoaşte-ţi foarte bine, dar le ignoraţi cu bună ştiinţă, din raţiuni politicianiste. Cred cu convingere că un  dialog real, ar fi putut elimina spectrul acestui conflict, tocmai prin eliminarea cauzelor lui. Numai că, nu acest lucru se doreşte.

              Spuneaţi atunci că, din poziţia în care vă aflaţi, v-ar fi foarte uşor să manipulaţi, dar nu aceasta este intenţia dumneavoastră. Eu , cred că declaraţia este în totalitate o manipulare şi o instigare, metode specifice totalitarismului şi P.C.R., cât şi multor oameni aparţinând partidului din care face-ţi parte, mulţi dintre ei situaţi în poziţii superioare celei pe care o deţineţi dumneavoastră şi de care ar trebui să vă delimitaţi. Vreau să vă spun, d-le ministru, că profesorii, asociaţi în sindicate şi-au dat acordul sub semnătură pentru această formă de protest, prin intermediul referendumului iniţiat de acestea. Vreau să vă mai spun, d-le ministru, că profesorii s-au organizat în aceste forme asociative, în temeiul dreptului la liberă asociere, iar dumneavoastră ar fi trebuit să priviţi acest lucru în modul cel mai serios cu putinţă, tocmai din perspectiva celor arătate, nu întâmplător, în preambulul acestui eseu. Ar trebui să ştiţi, d-le ministru, că dacă profesorii, membri de sindicat, nu s-ar fi simţit reprezentaţi de acestea şi de liderii aleşi chiar de ei, ar fi putut, ori să se retragă din organizaţie, ori să-i demită pe lideri. Nu fac însă acest lucru, deoarece aceste organizaţii le sunt necesare şi îi şi reprezintă cu adevărat, având în vedere că prin intermediul acestora ei îşi menţin drepturile şi chiar câştigă altele noi.(vezi procesele câştigate în instanţe, contractul colectiv de muncă la nivel naţional 2007-2010, contractele colective la nivel judeţean, etc.).Dumneavoastră numiţi toate acestea „manipulare a profesorilor de către liderii de sindicat?”. Atunci de ce nu se achită celor manilulaţi de noi, drepturile câştigate în instanţă prin procese  susţinute tocmai de aceste sindicate?. De ce prin O.U.G. Nr. 1/2010 s-au anulat toate drepturile celor „manipulaţi” de liderii de sindicat, obţinute prin negociere colectivă, tot de aceste sindicate şi înscrise în contractele colective de muncă ?. Munca sindicatelor s-a transformat, d-le ministru, dintr-o activitate într-o adevărată luptă, luptă pe care a-ţi declanşat-o chiar dumneavoastră şi guvernul din care face-ţi parte, prin actele normative promovate sau în curs de promovare, prin care politizaţi, subfinanţaţi şi demotivaţi, prin care deposedaţi în modul cel mai samavolnic cu putinţă profesorii de drepturile lor profesionale, sociale şi salariale conferite lor prin legi ale statului de drept, România,transformat din aceste motive într-un AŞA-ZIS stat de drept, prin care deschide-ţi pentru ei drumul şomajului, al marginalizării şi pauperizării.                                                                                                                 Adevărata manipulare vine din modul în care prezentaţi toate acestea, numindu-le pompos, reforme. Ori, ele, nu pot fi considerate astfel, din simplul motiv că D.Ex-ul, cât şi D.L.R.M.-ul, explică noţiunea de reformă, ca fiind o schimbare ÎN BINE! Dacă dumneavoastră consideraţi că ceea ce face-ţi este o schimbare ÎN BINE, atunci, vorba unui comentator de pe un post TV., trimite-ţi-i pe parlamentarii care votează „toate celea” într-o veselie, să ia mandatul de vot de la electorii care i-au trimis acolo. Să ştiţi că la sindicat aşa se întâmplă. Mai cred, d-le ministru, că, pentru a afla dacă e bine sau nu ceea ce face-ţi, ar trebui, poate chiar cu smerenie, să coborâţi la educatoarea, învăţătorul şi profesorii care v-au avut în grijă, cât şi la ceilalţi colegi ai lor din ţară, să le aflaţi păsul.Ar trebui , cred, să priviţi acest demers ca o necesitate, cu atât mai mult cu cât, dumneavoastră a-ţi trăit mai mult prin străini decât pe acasă. Poate că atunci, d-le ministru, ve-ţi afla cine minte, cine manipulează, cine „şmecherializează” şi cine „politrucizează”. Acest demers ar trebui să fie, din partea dumneavoastră, unul onest, plin de generozitate şi de dorinţa sinceră de a afla adevărul. Pentru că, acolo, jos, şi numai acolo, se află realitatea, iar impresiile şi percepţiile care corespund realităţii, se transformă în convingeri, care pot deveni cu adevărat motoarele oricărui demers just, orientat în sensul interesului oamenilor, deci în sensul interesului public şi naţional. Numai acest concept poate transforma un individ dintr-un om într-un adevărat bărbat de stat, pentru că numai atunci oamenii vor crede că respectivul este, într-adevăr, ceea ce şi el însuşi, crede că este, apropos de ceea ce spunea d-l Petre Ţuţea despre Stalin:”el nu este ceea ce crede el că este, ci, el este, ceea ce cred eu că este.”

            În legătură cu acţiunile de protest, inclusiv cele de tip grevist desfăşurate  de profesorii români, vă aduc la cunoştinţă, că  toate au fost victorioase, întotdeauna obţinându-se şi noi drepturi, dar cele mai preţioase au fost mai ales acelea care s-au soldat şi cu unele câştiguri (substanţiale) pentru şcoala românească, aşa cum s-a întâmplat în iunie 2004, când s-a obţinut majorarea procentului  alocaţiei bugetare pentru educaţie de la 4% la 6% din P.I.B. şi în 2005, când, prin protocolul încheiat între federaţiile sindicale şi guvernul de atunci, s-a obţinut UN MILIARD euro pentru dezvoltarea infrastructurii învăţământului românesc.

            Din nefericire, însă, de data aceasta actele josnice de intimidare la care s-a dedat M.E.C.T.S., I.S.J.-urile, unele conduceri ale unor unităţi de învăţământ, s-au soldat, cel puţin până la ora la care scriu aceste rânduri, cu destabilizarea protestului. Nu este exclusă, însă, reevaluarea rapidă a evenimentelor de către staff-urile federaţiilor reprezentative, care să se soldeze cu reluarea protestelor, inclusiv a grevei,  care pot deveni radicale, mai ales pe fondul celui mai nou eveniment,  SCANDALUL Vergu, scandal care relevă întregii opinii publice ce se întâmplă sub tăierile salariilor şi deposedarea profesorilor de toate drepturile profesionale şi sociale câştigate până acum.      Aţi spus că guvernul conduce ţara şi nu sindicatele. Foarte adevărat, d-le ministru, dar să nu uitaţi că guvernarea se exercită în numele poporului şi pentru popor, iar poporul este norodul şi nu tagma jefuitorilor, ca să parafrazez un celebru dicton atribuit lui Tudor Vladimirescu. Luaţi seama la ce se întâmplă în jurul dumneavoastră!

            În încheiere, dar nu la sfârşit, vă adresez, d-le ministru, câteva întrebări.

De ce ne luaţi drepturile ? Cui prodest?

De ce ne luaţi salariile şi aşa foarte mici şi ne supuneţi la repetate curbe de sacrificiu?

De ce puneţi profesorul român la dispoziţia factorului politic?

De ce ne terorizaţi?

Până la aflarea răspunsurilor, d-le ministru, VĂ MĂRTURISESC faptul că eu, mă simt în continuare, un profesor jignit, minţit, violentat, marginalizat şi aruncat în derizoriu, pus la dispoziţia factorului politic, etc. Dar, cel mai grav,  cred că este noul sentiment ce mă cuprinde pe zi ce trece, tot mai mult, acela că SUNT UN OM DIN CE ÎN CE MAI PUŢIN LIBER.  Izvorul acestui sentiment este tocmai Legea Educaţiei Naţionale, care-mi induce revoltă, frustrare, angoasă, teroare. Crede-ţi că această transformare lăuntrică, sinonimă doar cu ceea ce-mi inducea ideea năstruşnică a „omului nou”, dacă vă mai amintiţi, mă va menţine în continuare, în calitatea de om care”inflenţează cel mai mult calitatea educaţiei” , aşa cum spunea d-l Şerban Iosifescu?                                                                            Toate acestea, PENTRU MINE se constituie în  MOTIVE TEMEINICE PENTRU CA EU, PROFESORUL, SĂ MĂ RIDIC, DE DATA ACEASTA, LA O ADEVĂRATĂ LUPTĂ. Şi  pentru început, cred că cel mai bun lucru, este acela de a vă cere DEMISIA.

             

                            22 MAI 2010                                                                                                                                           Cu cele mai alese sentimente,

                                                                                       Prof.  TUDOR  SPIRIDON

                                                                                 Secretar  General  F.S.I. „SPIRU HARET”