PROMISIUNI  RESPECTATE?

 

La Conferința Națională a F.S.I. ”SPIRU HARET”, din data de 5 Oct. 2012, doamna Ecaterina Andronescu, Ministrul Educației,Cercetării, Tineretului și Sportului, arăta în discursul său că în perioada imediat următoare, prioritățile ministerului pe care îl conduce sunt: necesitatea modificării Legii nr. 1/2011, Legea educației naționale, clasa pregătitoare și contractul colectiv de muncă.

 
         Nu a trecut, decât o săptămână de la anunțul făcut și iată, sindicatele din învățământ sunt invitate la discuții pe tema contractului colectiv de muncă.

            Dincolo de importanța existenței unui asemenea document la nivelul sistemului educațional românesc, cred că momentul poate fi considerat  semnificativ, dacă judecăm lucrurile din perspectiva deblocării dialogului social, proces a cărui importanță nu mai trebuie s-o demonstrăm.

            Dacă lucrurile se petrec de aceeași manieră și în ceea ce privește celelalte puncte, putem să sperăm la o rezolvare a unor probleme, controversate,  ale educației, ce țin ”capul de afiș” al știrilor despre acest domeniu, de o bună bucată de timp.

Curaj, înțelepciune, responsabilitate? Da, dar mai mult decât toate acestea eu cred că este vorba despre dorința de a rezolva lucrurile. Implicând în dialog reprezentanții tuturor entităților interesate, va fi, cred eu, imposibil să se ajungă la oroarea numită ”asumarea răspunderii guvernamentale”, șmecherie cu care se identifică trecuta guvernare în a impune populației legile proprii cu care să stăpânească și nu să guverneze.

Revenirea la dialog social înseamnă, în fapt, revenirea la normele democrației, unde părțile interesate într-una sau alta dintre problemele sociale își pot spune părerea, iar această părere este luată în considerare. Aici este diferența dintre ce a fost și ce este, aici este diferența dintre democrație și totalitarism.

Dialogul social este, în fapt, acea formă de convorbire oficială, dintre reprezentanții mai multor părți, care este legat de viața oamenilor în societate, de raporturile lor în societate sau față de societate.

Față de toate acestea nu putem decât să sperăm. Ca formă, conținut și mai ales rezultate. Iar pentru că ne aflăm la un nou început, reiterez ceea ce am scris în titlu: ”promisiuni respectate?”

 

14 octombrie 2012