100.000
de copii în afara școlii
“Ne gândim la clasa digitală, dar nu ne gândim la cei 100.000 de copii sau persoane cuprinse între 6 ani şi 16 ani care nu sunt în şcoală, deşi ar trebui să fie”
Remus Pricopie, ministrul Educaţiei BuzzNews(Cluj) 26 martie 2013 – Declarația zilei
Ministrul
Educației Naționale, domnul prof. univ. dr. Remus Pricopie, ne relevă un fapt
deosebit de grav. În România, 100.000 de copii nu frecventează școala. Ce ar
însemna ca toți acești copii să fie integrați în sistemul educațional? 5000
de clase a 20 elevi fiecare, sau 200 de școli a 25 de clase fiecare. Nu știu
dacă aceste repere sunt relevante, dar spuse altfel, ele înseamnă 2382 de copii
din fiecare județ + municipiul București, care nu sunt în evidențele școlii. Mult,
puțin? Arătam într-o pilulă (amară) publicată
anterior și intitulată <> că, în conformitate
cu unele știri, școala a pierdut până în 2011, inclusiv, aproape 73% din
unitățile de învățământ ce funcționau în 1990. Scandalos
sau nu, aceasta este realitatea cruntă cu care ne confruntăm. Pe de altă parte,
alte știri, bazate pe date statistice, ne relevă faptul că 24.365 de dascăli au
iesit din sistemul educational in perioada 2006 – 2010, restul, de până la
25.000, ieșind, sau fiind dați afară, în ultimii ani. Toate
aceste cifre, reci sau fierbinți, interpretate coroborat sau nu, ne dau fiori.
Pentru că ele ne relevă un tablou general al școlii românești mai mult decât îngrijorător,
care ar trebui să ne pună serios pe gânduri, în legătură cu câteva probleme ce
privesc infrastructura, beneficarii și personalul școlii. Și
dacă toate acestea au niște cauze, o reformă autentică ar trebui să privească,
prioritar, identificarea și înlăturarea lor, indiferent cum se numesc, pentru a
elimina astfel aceste efecte de-a dreptul distructive pentru educația și
societatea românească.În același timp, sunt sigur, Domnule Ministru, că se
poate face și clasa digitală. Faptul că
astfel de manifestări negative sunt recunoscute cu atâta franchețe, îmi dă
curaj, iar această recunoaștere, trebuie să mărturisesc, reprezintă un lucru
lăudabil ce ne poate face să credem că, mai devreme sau mai târziu, aceste
probleme vor fi rezolvate sau atenuate, în beneficiul tuturor și al societății,
în general.
Nu conteaza forma,continutul este important!si acesta ESTE !!!!OK!!!
RăspundețiȘtergere