PUNCT DE VEDERE
Starea de
angoasă instalată la nivelul opiniei publice din România indusă de atitudinea
dură a Comisiei Europene față de Guvernul României în urma evenimentelor din
ultimele săptămâni, pe de o parte, cedarea nevoită a Guvernului și a Parlamentului
în fața acestei presiuni, pe de altă parte, se accentuează din ce în ce mai
mult, explicațiile tehnice oferite de ”părți”, mult prea complicate pentru ”omul
de rând”, nefiind suficient de convingătoare pentru a spulbera sau estompa
percepția de ingerință a Europei în trebușoarele noastre. Și este firesc să fie
așa, în contextul în care manipularea și mistificarea se ridică la cote
tehnico-profesioniste și niveluri politice inimaginabile. Dincolo de toate acestea
însă, un rol esențial în crearea și menținerea acestei stări de confuzie și
contrarietate îi revine chiar C.C.R., care prin modul în care judecă și adoptă,
în timp, hotărâri și decizii referitoare la spețe similare, induce percepția
faptului că judecă partizan, sau cu dublă măsură sau, mai grav, judecă strâmb.
Bunăoară,
în urmă cu ceva timp, C.C.R., trebuind să se pronunțe pe problema
constituționalității legii referendumului pentru demiterea președintelui,
suspendat și atunci, a emis o ”constatare” a constituționalității acelei legi,
fără a condiționa validarea referendumului de existența vreunui ”prag de
prezență la vot” sau ”cvorum” sau oricum s-ar mai putea numi așa ceva. Atunci
chestiunea s-a tranșat în liniște mediatico-publică, toată lumea considerând că
ceea ce s-a făcut reprezintă o normalitate, din această cauză ”problema”
nesuscitând atâtea controverse. Acum, având pe masă același pacient, dar aflat
într-o situație total diferită, C.C.R., după o”judecată” profundă, se pronunță,
impunând, însă, poporului român un prag de prezență obligatorie la vot de 50%+1
din cetățenii cu drept de vot, pentru ca referendumul de demitere a
președintelui suspendat să fie valid.
De
aici starea de suspiciune, indusă de dublul standard și nepredictibilitate,
batjocură, eludarea normelor statului de drept, etc. Întrebarea care persistă,
este aceeași pentru toți. De ce atunci legea era constituțională iar validarea
referendumului s-a făcut fără ”prag de prezență” sau cvorum, iar acum, referindu-se strict la
aceeași speță, soluția de atunci nu mai este valabilă, pragul de prezență
fiind, evident, în avantajul președintelui suspendat? În această ipostază mai
avem,oare, de-a face cu valori sau norme ale
STATULUI DE DREPT ? Asocierea acestei situații cu spectacolul
grotesc produs în urmă cu ceva timp în Parlament, la numirea unui membru al
C.C.R. și încrâncenarea cu care s-a dus
această luptă pentru politizarea acestei instanțe supreme, ne creează o
certitudine, aproape, în legătură cu partizanatul C.C.R., care reprezintă, în
fapt, dovada stâmbei judecăți. Dacă luăm
în considerare și ideea că acest proces electoral, numit referendum, trebuia,
pentru corectitudine și cinste, să se înscrie în logica regulilor de la
alegerea președintelui, adică fără cvorum, cât și a recomandărilor Comisiei de
la Veneția în această materie, reaua credință a C.C.R. devine, în ochii
populației României, evidentă.
De aici, imaginea
maculată a C.C.R., care în loc să se constituie într-un arbitu imparțial, ce
trebuia să țină societatea în stare de echilibru, se identifică cu factori de
risc, ce duc la crearea și menținerea stării de încordare socială, angoasă
colectivă și nepredictibilitate. Ferească Dumnezeu de alte nenorociri,
răbufnind din năduful lui ”așadar, domnule, de ce atunci așa, iar acum exact
invers?”
Privită și
judecată în această logică, în mintea omului de rând, intervenția Comisiei
Europene devine jenantă, iar acest lucru se constituie tot mai accentuat într-o
ingerință. Cu atât mai mult cu cât Comisia Europeană nu a rezolvat această
criză ascultând și judecând părerea ambelor părți, ci impunând soluția, în mod
evident dezechilibrat, sub argumentul că așa trebuie, din moment ce ”judecata”
C.C.R. a dispus astfel.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu