ROMÂNIA, NOAPTE BUNĂ!?

 

 

 

 

 

 

După ”evenimentul” întâmplat luni, 27 august 2012 în Parlamentul României, românii, care au votat sau nu la referendumul din 29 iulie 2012, pot rosti, ușor parafrazat, celebrul, ”voi, cei ce vă aflați aici, lăsați orice speranță”.

            Nimeni, niciodată, în zilele, lunile sau anii ce vor urma nu mai poate crede în demnitate, justiție sau democrație atâta timp cât, instituțiile statului, numit și reformat, populate cu indivizi fără nici un dumnezeu, ”plantați” și menținuți prin subterfugii juridice în funcții de înaltă decizie, nu lucrează în interes public și nici în interesul legii, aducând astfel atingeri grave interesului național pentru care milioane de oameni, cum ar fi cei 7,4 milioane de români care au votat DA la referendumul din data mai sus amintită.

Ambiția suspendatului de a reveni în funcție prin ”combinații” decise la ”masa verde”, ca un laș, cum a definit el însuși o astfel de eventualitate, după votul exprimat de poporul român îl transformă, în fapt în fost președinte, deoarece dincolo de aspectele așa-zis juridice acceptate de unii, intervine problema legitimității, care lipsește cu desăvârșire în această speță. Nu știu dacă în Germania, Portugalia, Ungaria sau aiurea s-ar fi întâmplat ceva similar, cei în cauză ar mai fi putut avea o existență publică sau politică, dar convingerea mea este că NU.

              Parlamentarii, reprezentanții cetățenilor în forul suprem ce exprimă suveranitatea poporului, au avut ocazia unică, ce apare rar sau foarte rar, de a face din ziua de luni 27 august 2012, o zi astrală pentru România, pot pleca acasă. Rolul lor s-a încheiat o dată cu ignorarea voinței populare, indiferent de motivație,  exprimată prin vot, pe care nu o mai pot reprezenta. Practic, prin gestul lor de a accepta, chiar și sub presiune, reinstalarea în fotoliul de prședinte al celui pe care ei înșiși l-au suspendat, fac vechile solicitări ale Pieței Universității mai actuale ca oricând.

            Iar dacă ”alegeri anticipate”, nu, ”demisia”, nu, ”ultima soluție înc-o revoluție”, nu, atunci putem spune ferm: România, noapte bună!                                                                                Este vorba, evident, despre noaptea unei noi dictaturi ce a început, deja, să se întindă, neagră și rece, peste români și peste România. Și asta ca efect direct al realității românești în care este evident că ”somnul rațiunii naște monștri”, orice dictatură fiind întotdeauna un monstru, pentru toți cei pe al cărui destin aceasta apasă.

 

 

 30 august 2012