SCRISOARE DESCHISĂ

Stimaţi români,

Rezultatul votului din duminica Sf. Nicolae este mai mult decât excelent, deşi toţi politicienii se dau de ceasul morţii. Practic, ne aflăm fix în aceeaşi situaţie de dinainte de alegeri. Deci, criza politică va continua, criza economică, de asemenea, iar criza morală este la apogeu, ea penetrând, stimulată de clasa politică, energic si profund, intreg procesul electoral. Pentru noi însă, nu acest lucru este important, tot aşa cum, nici pentru clasa politică, nu este.
Motivele, însă, diferă. Nu le expun pe ale lor, pentru că este posibil să greşesc, deşi nu prea mult. Ale noastre, însă, sunt motivate de faptul că, trebuie să întreţinem aceasta “stare electorală” cel puţin până când marile naţiuni ies din criză, deoarece clasa noastră politică, oricum nu face nimic în acest sens pentru România și implicit pentru noi, cel puțin declarativ. Iar menţinerea “stării electorale” ne dă garanţia că ne vom primi salariile, ca să-i votăm. Altfel, Doamne fereşte! De asemenea, neexistând nici Guvern, nu are cine să facă “reformă”, adică să pună în “operă” preconizatele concedieri. Deci, iarăşi e bine!
Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, populaţia, bugetară sau nu, va primi în continuare, “ajutoare sociale electorale” în alimente, bani, ţigări, băutură, găleţi etc! Şi atenţie! Vin sărbătorile. Deci, interesul nostru în acest sens, ar trebui să “explodeze” şi să se constituie într-un adevărat “boom”.Căci, dacă nu ne gândim noi,la noi, apoi cine mama pădurii, să se mai gândească, în aceste momente, cu adevărat apocaliptice, la amărâtul de cetățean, sau, de ce nu, la “poporul suveran”, cum pompos, dar cinic, a fost numit de curând, cu bună știință .
Aşadar, stimaţi politicieni, în 2010 vă dorim succes în alegeri (anticipate) ! Pentru asta, dragi români, vă implor, nu vă mai duşmăniţi. Ba, dimpotrivă. Comunicaţi între voi şi stabiliţi în mod deliberat cine pe cine votează, astfel încât, rezultatele alegerilor actuale, să se constituie în premise pentru alegerile urmatoare. Poate asa, politicienii, văzându-se manipulați de instinctul de conservare al “vulgului”, reprezentat de interesul de a-și întreține copiii și părinții în vârstă, vor renunța la caraghioslâcurile penibile pe care le oferă și pe care le consideră foarte “deștepte”, “impenetrabile” și de-a dreptul “invizibile” pentru “ochii minții” oamenilor de rând. Succes!

P.S. Dacă suntem isteţi şi vrem ca “distracţia” să fie mai consistentă, îi atragem mai vârtos în “joc” şi pe cei din diaspora. Sunt sigur că vor primi cu satisfacţie această propunere, pentru că starea lor materială, le permite “ să se joace”. Şi oricum, “jocul” nu este pe “spezele” lor, așa că n-au nimic de pierdut.

8 Decembrie 2009

REFORMA INVĂȚĂMÂNTULUI – NECONSTITUȚIONALĂ!

După ce luni în șir actuala „putere” a clamat pe toate posturile despre „voința” ei nestrămutată de a reforma sistemul educațional românesc, după cum bine se știe, în data de 15 Sept. 2009, Legea Educației Naționale, a fost promovată, în huiduielile dascălilor, prin asumarea răspunderii guvernamentale. După cum bine se cunoaște, în urmă cu câteva zile, C.C.R.(Curtea Constituțională a României) a declarat-o neconstituțională. D-l Boc, iată, a mai gafat o dată, chiar în „tarlaua” sa profesională, dându-și cu stângul în dreptul și dovedind că votul de neîncredere acordat de Parlamentul României, ECHIVALENT CU DEMITEREA DIN FUNCTIE, este perfect justificat. Lipsa de profesionalism, dezinteresul și mai ales sfidarea cu care au tratat tot timpul această problemă, nu putea avea decât un astfel de deznodământ. Vorbesc despre toate acestea cu amărăciune și obidă, văzând, încă o dată, risipite și zădărnicite, eforturile excepționale ale unor întregi echipe de lucru, cât mai ales așteptările, pline de speranță, ale opiniei publice, ale părinților. De altfel, acum se poate vedea mai limpede, că singura țintă pe care au dorit s-o atingă, a fost de natură strict electorală, restul nemaicontând.
Nu am citit motivarea C.C.R., pentru a afla argumentația care a determinat-o să declare neconstituțională Legea Educației Naționale, dar, având în vedere declarațiile publice ale președintelui Băsescu, cred că, unul din motive, este interdicția impusă directorului de școală de a fi membru al vreunui partid politic. Cu aceasta spoială plină de cinism și lipsă de respect, s-a vrut a se argumenta, de către „decidenți” depolitizarea învățământului. În timpul negocierilor legii, m-am opus acestei măsuri. Nu cred că cineva mă poate considera un adept al politizării, dar de la început am arătat că aceasta „dispoziție” este o jignire adusă gândirii raționale și o încercare penibilă de a convinge pe cineva că depolitizarea poate fi un efect al acestei interdicții. Fac această afirmație, arătând ceea ce nu au spus politicienii și anume că, în numele depolitizării, directorului de școală, pe de o parte i se luau drepturi înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Constituția României,în speță dreptul la liberă asociere, în timp ce, pe de altă parte, era transformat din manager educațional, într-un simplu angajat al primarului, principal factor politic al oricărui spațiu administrativ-teritorial. Am susținut și mai susțin și acum, că adevărata politizare rezidă, de fapt, în aservirea sistemului educațional, factorului politic, indiferent la ce nivel. Iar aservirea se realizează prin „controlul” politicului, asupra managementului, finanțării, patrimoniului, resursei umane, locurilor de muncă.
Toate acestea au fost și mai sunt posibile, în împrejurările extrem de favorabile ale „implementării” descentralizării, concept european, care în România, poate avea efectul unui adevărat cataclism, având în vedere cel puțin mentalitățile, metehnele și apucăturile unor români. Iar pentru ilustrarea cât mai elocventă afirmației, întreb: cum s-a aplicat Legea 329/2009? Conform legii, conform „notelor” M.E.C.I., conform soluției C.S.M.(Consiliul Superior al Magistraturii), sau conform altor„conformări”. Având în vedere această experiență, cât și altele din trecutul nu prea îndepărtat, eu mă indoiesc de faptul că descentralizarea, astfel cum este pusă în operă în România, poate fi o măsură fastă, cel puțin în domeniul educațional. Mă refer, bineînțeles, la posibilitatea ca, diferite „măsuri”, de natură didactică , managerială sau curriculară să fie interpretate și aplicate, aidoma Legii 329/2009. Cu ce efecte asupra educației și instrucției copiilor am putea să ne confruntăm, nu mai comentez. Amintesc doar, că mai avem în față și „experiența” manuale școlare alternative al cărui eșec este dovedit.
De aceea, cred că declararea drept neconstituțională a Legii Educației Naționale, combinația nefastă dintre „descentralizarea didactică” și politizarea administrativ-managerială, poate transforma 15 Sept.2009, de la români, într-un adevărat 11 septembrie 2001, de la americani. Singura diferență ar consta în aceea că americanii nu au ceea ce au românii și anume, dictonul „TOT RĂUL, SPRE BINE”! De aceea, cred că românii, cu puțin noroc, pot înregistra un adevărat triumf, având în vedere MINTEA CEA DE PE URMĂ!
Până una-alta, însă, cred că vom fi nevoiți să așteptăm „cu mare interes”, atât 22 noiembrie, cât, mai ales, 6 decembrie, să vedem ce ne aduce „Moșul”.
24 nov. 2009

D R O G U R I & PR O S T I T U Ț I E - D A , M E D I T A Ț I I - B A !

Periodic , în scopul sondării opiniei publice asupra unor probleme de larg interes , sistemele mass – media de pe întreaga planetă , au lansat acesteia diverse întrebări , în scopul obținerii unui răspuns colectiv cât mai cuprinzător , care să ajute apoi , la formarea unui punct de vedere , oficial sau nu , cât mai apropiat de realitate , de adevăr , sau de ceea ce se cheamă „vox populi” . Unul din aspectele vizate nu de puține ori , se referea la necesitatea unor controale medicale serioase și periodice , cărora , vrând - nevrând , trebuiau să se supună marii conducători ai lumii , pentru a se determina dacă , în anumite momente , când au luat , sau urma să ia , decizii deosebit de importante , aceștia au avut , au , sau vor avea , un nivel corespunzător al responsabilității , în sensul de a fi conștienți de importanța socială a problemei asupra căreia trebuie să decidă .
Cred că , în prezent , mass – media românească se află într – un astfel de moment , în care ar trebui să chestioneze opinia publică asupra introducerii , cu titlu de obligativitate , a unui astfel de test , căruia ar trebui să i se supună întreaga clasă politică , sau măcar o parte a acesteia .
Spun toate acestea , deoarece , de la un timp , am impresia că trăiesc într – o lume halucinantă , în care , cu sau fără voie , realitatea este distorsionată , totul exprimându – se , nu eufemistic , ci de – a dreptul pe dos , decât se află în fapt . În această realitate , în care nonvalorile devin valori ,( hoția - virtute , minciuna – adevăr , iar lașitatea – curaj . . . etc.) , este foarte clar că oamenii se află în fața unor situații de – a dreptul bizare , fiind obligați să depună un efort de adaptare , prin care să revină „cu picioarele pe pământ” . Nu m – ar mira de loc dacă unii dintre semenii noștri nu ar reuși să realizeze acest lucru . Unii deliberat , din interes , adică , iar alții , din neputință . Totul este , ca , noi ceilalți , să nu – i amestecăm . De fapt , dacă analizăm bine această chestiune vom constata fără prea mari eforturi , că , ne aflăm în pragul unei adevărate catastrofe , disoluția morală devenind normalitate . Și asta tocmai în comportamentul unora care , prin poziția socială ocupată , se pot constitui în modele comportamentale , ce prin „mimetism” pot fi urmate . Bunăoară , la ei , scăderea se exprimă prin creștere , e drept , negativă , depolitizarea prin măsuri care hiperpolitizeaza , măririle salariale devin , de fapt , diminuări , legea , ca normă de drept cu caracter obligatoriu de respectat , devine facultativă , etc., etc. Și culmea ipocriziei , nici nu s – au stins bine ecourile „strigăturilor” de la legile educației , că iată , instituții (serioase?!) ale statului , vin cu alte proiecte , propunând , pe de o parte , legalizarea drogurilor și a prostituției , iar , pe de altă parte , interzicerea meditațiilor . În fața unei asemenea asocieri de idei , ciudată de – a dreptul , dar cu o excepțională încărcătură de periculozitate , ca să nu „ne crucim”, cred că este cu adevărat cazul „să stăm strâmb , ca să judecăm drept” , deoarece , iată , cu alte cuvinte , ni se transmite de fapt mesajul foarte clar , că meditațiile au devenit mai toxice și mai nocive decât cele mai teribile vicii , respinse în timp , de generații și generații de oameni . Ar fi mare păcat să putem crede că se poate întâmpla așa ceva , deoarece , ne – am afla astfel , în fața unei noi pierderi de anvergură , spirituală de data aceasta , celebritatea și mai ales excelentul sens al expresiei „CURAT MURDAR” fiind pe cale de a se deprecia grav , putând ajunge chiar să dispară . O dată cu ea , însă , cred că , riscăm să dispară și ceea ce se cheamă onorabilitate , individuală sau colectivă , având în vedere că acest fenomen al transformării nonvalorilor , în valori , poate reverbera până în cele mai înalte structuri decizionale ale Europei , cei care se constituie în purtătorii unor astfel de mesaje , fiind de fapt , chiar reprezentanții noștri , așezați în cele mai înalte funcții , dregătorii si demnități publice , chiar de către noi , prin sufragiu direct și universal . Nu trebuie să uităm niciodată , că pe lângă cei de teapa lui Mailat , suntem reprezentați și altfel , așa cum am arătat .
Cam acestea erau mobilurile care , mai la începutul articolului , mă împingeau să cred că este nevoie de instituirea , cu titlu de obligativitate , a unui examen medical complex , dar mai ales , deosebit de riguros , căruia să i se supună reprezentanții clasei politice , în tot sau în parte , în scopul stabilirii nivelului de responsabilitate . Cred că astfel am putea fi scutiți , în calitate de cetățeni , părinti , bunici etc., de foarte multe din contorsionările psihice la care , de la un timp , ne supun membrii comunității politice .




27 Septembrie 2009

PILULĂ AMARĂ!

Recent , aflându-mă la M.E.C.I., în interes de serviciu , la ordinea de zi aflându-se discutarea și adoptarea metodologiei de formare continuă a personalului didactic , am reluat solicitarea , mai veche de altfel , a F.S.I.”SPIRU HARET” , de inițiere a unor discuții , pe tema legilor promovate prin asumarea răspunderii ministeriale , discuții care , să aibe drept finalitate , modificarea acestora . Solicitarea noastră , se întemeia pe faptul că , în mod nu chiar cu totul surprinzător , în textul lor final , se aflau prevederi a căror aplicare nu putea avea decât efecte nefaste , nedorite de nimeni și cu totul impotente în ceea ce privește producerea de performanță educațională .
Pentru a întări apelarea noastră , am avansat câteva argumente cu care să convingem decidentul de justețea recursului solicitat . Abordând tema politizare-depolitizare si reiterând concluzia , unanimă de altfel , că politizarea invățământului este cauza multor racile ce se manifestă în sistemul educațional românesc , am adus în discuție faptul că , una din prevederile Legii Educației Naționale , dispune ca , numirea directorului de școală pe post , să se facă prin „dispoziție a primarului” , chestiune care amplifică și adâncește fenomenul de politizare , în loc să-l limiteze sau să-l suprime . Arătând că dispoziția respectivă este discutabilă și din punctul de vedere al realității că foarte mulți primari , din zona rurală , sunt oameni care nu au studii academice și că nu ar fi normală o astfel de relație , am primit un răspuns terifiant , care m-a înfricoșat . Pasămite , primarul , afat în situația descrisă , poate fi angajatorul , pentru că , ales fiind , are legitimitate .
(Stimată redacție , domnișoarelor , doamnelor și domnilor , îmi cer scuze pentru expresia ce o voi folosi mai departe , dar o fac , pentru a arăta grotescul și lipsa de logică în care se află susținătorii acestei adevărate inepții).
Având în vedere răspunsul primit , pot afirma , fără nici un dubiu asupra vreunei eventuale greșeli , că , în acest caz , e pus curul înaintea capului. Iar pentru a lămuri definitiv problema în cauză , e musai de arătat că , legitimitatea e una , iar știința de carte , cu totul altceva , iar cele două nu pot interacționa decât prin complementaritate .
Și dacă așa ceva este asumat de primul ministru și de Guvernul României , de-abia acum realizez , acut și exact , de ce 80% dintre români , afirmă în cadrul sondajelor de opinie , că țara se îndreaptă într-o DIRECȚIE GREȘITĂ ! Mă raliez și eu , cu amărăciune , dar fără rezerve , acestei opinii !




17 octombrie 2009 TUDOR SPIRIDON
ZIMNICEA Secretar general F.S.I. „SPIRU HARET”

SANATORIUL PSIHIATRIC

Dacă până în urmă cu douăzeci de ani am trăit închiși ca într – o pușcărie cât o țară , în ultimele luni am avut senzația fizică a faptului că trăim , într – un spital de nebuni . Nimic din ceea ce știam nu mai are valoare ! Nimic din ceea ce toată lumea vede , nu există ! Susul e-n jos , josul e-n sus , stânga la dreapta , dreapta la stânga , normalul e anormal , nebunul e cuminte , iar cumintele nebun !
Lumea absurdului ? Nu . Nicidecum . Lumea creată pentru noi și copiii noștri de politicieni bolnavi , nebuni de legat , care nu au nimic sfânt , nimic comun , nici cu problemele vieții noastre și nici cu rostul pentru care se află unde se află , care nu se opresc din goana perpetuă pentru putere , bani , favoruri sau stipendii , pe care , ca niște pungași sadea , și le smulg unul altuia , în văzul tuturor , tot într-o păruială și-o îmbrânceală , o vânzoleală și o bolboroseală ininteligibilă și interminabilă , plină de scârnă , sudalme și scârbă ; lovituri „îndesate” , țipete , icnete !
Lumea ce trece , se uită la ei , își face cruce și-și scuipă-n sân , ferindu-se , pentru a nu fi atinsă de murdăria împroșcată în jur și îndepărtând copiii și femeile , spre a nu se rușina de nerușinarea a ceea ce văd și aud și pentru a nu-i fi rușine de rușinea lor . Și-apoi , chiar așa . Cum de este posibil un astfel de comportament , într – o lume care , totuși , crede în Domnul și știe ce-i frica de Dumnezeu . Și care clamează într-una , despre civilizație și Europa !?
În acest timp , școlile se dărâmă , spitalele nu au medicamente , siguranța și securitatea cetățeanului sunt grav atinse , șomajul e-n floare , drumurile omoară tot mai mulți oameni , sărăcia se-ntinde peste tot și toate , oamenii mor cu zile , datoriile se înmulțesc , taxele se măresc , mizeria și lipsurile sunt acute ; clanuri criminale bântuie nestingherite , hoțind , tâlhărind , sechestrând , bătând , omorând . Se cumpără voturi , se „mânăresc” alegeri , se minte , se manipulează , se distorsionează . Se manevrează sume enorme , furate de la școala copiilor , spitalele bolnavilor , șoselele și autostrăzile șoferilor , casele tinerilor , pensiile pensionarilor , salariile salariaților , sportul sportivilor , turismul turiștilor . Se fac legi nelegiuite , care servesc furilor și hoților , găștilor , „șmecherilor” , „sponsorilor” , sau „finanțatorilor” . Jaful e-n floare , justiția-n grevă , poliția n-are bani de benzină ! Nu sunt bani de salarii !
Opulența sfidează ! Femei „de succes” , băieți „de băieți” , Lamborghini , viloaie , coafuri , toalete , genți și pantofi „de firmă” , milioane de euro ! Acuze „politice” : câteva citate ;„bețivi” , „curve” , „fufe”, „hoți” , „incompetenți”. . .

Batjocura muncii e la mare cinste ! Greve , mitinguri , marșuri ! Proteste ! Strigăt de neputință și-obidă ! Guvernul n-are ochi cu care să vadă și nici urechi cu care s-audă ! E ocupat . E-n „luptă politică” . Se-admiră pe sine , se-ascultă pe sine ! Cocoșul de munte , când cântă , n-aude !

Aceasta e lumea „dreptății”, „echității”, „calității” , „performanței” , „concurenței” ! Guvernul o promovează , lingăii „prestează”!

Copiii îl învață pe M. EMINESCU : „ . . . Și în două temniți large ,
Cu de-a sila să-i aduni ,
Să dai foc la pușcărie ,
Și la casa de nebuni !”



14 Octombrie 2009 TUDOR SPIRIDON
ZIMNICEA Secretar General F.S.I. „SPIRU HARET”

NE-LEGEA SALARIZARII DIN ROMANIA

Legea salarizării unitare a bugetarilor , a stârnit la maximum interesul opiniei publice din România , mai ales la momentul „elaborării” grilelor , ea fiind de fapt , o temă mai veche a guvernanților noștri , care de altfel , se dovedește încă o dată , nu – i preocupă de loc , ci , dimpotrivă , speculează pe tema ei , manipulând cu cinism , nerușinare și insolență , speranțele celor care , de ani de zile își strigă nedreptatea și obida .
Eforturile de legiuire a salariilor din acest domeniu , așa – zis bugetar , păreau a fi ajuns la consens , reprezentanții diferitelor domenii de activitate finanțate de stat , căzând de acord asupra unei ierarhii , asupra unor coeficienți și asupra unor niveluri salariale , unanim recunoscute . Acolo , la locul faptei acesteia nemaipomenite , se aflau , încă de la începutul „ostilităților” . . . seculare , ca să mă exprim în sensul spiritului marelui Caragiale , trimișii și în același timp , reprezentanții guvernului , care , negociatori fiind , cu mandat în toată regula , s – au declarat „de acord” și extrem de satisfacuți , atunci când , în sfârșit , „s – a căzut la pace” .
Dar , stupoare ! După câteva zile , doi domni , care se dau în fața lumii drept „oameni serioși” , de vreme ce sunt împăunați cu rang de miniștri , „taie” dintr - un pix , ( era să zic dintr – un foc ) , tot ce se convenise printr-un efort excepțional , aruncând în derizoriu minunatele idei de amiabilitate , consens și dialog social , aducând „în sprijinul” actului lor , mai mult decât brutal , motivări dintre cele mai savante , expuse adesea sub forma unor adevărate sofisme , dar , tocmai din această cauză , mai netemeinice , mai neserioase si lipsite de substanța și consistența cerebrală , ce ar fi trebuit să caracterizeze omul secolului XXI . Nu pot crede că acești doi domni , versați de altfel în ale dialogului social , au comis acest gest în mod instinctual , din „reflex” , cum s – ar spune , dar , nici în urma vreunui grozav efort analitic , ci , probabil , din cine știe ce „șmen politic” meschin , menit a „camufla” adevăratele intenții în legătură cu această „temă” , ce poate fi reluată la un alt „moment strategico - tactic” al „operei” , sub formă de „variațiuni” , atât ca preludiu , cât și ca postludiu al vreunui „eveniment” , ce poate purta gloriosul titlu generic de . . . campanie , eventual electorală. Și , uite -așa , procesul de legiuire salarială s – a transformat încă o dată , în proces de ... nelegiuire salarială , adâncind , de fapt , raptul social , din moment ce unii oameni ar urma să „câștige” mai puțin decât la momentul inițial al „dialogului” pe tema salarială , iar aiții urmând să rămână cu veniturile „îngețate” la nivelul „salariilor nesimțite” . Curat , murdar , 'coane. . . !
În acest context , este foarte clar , că cei doi și ( mai ales ) , mai marii lor , și – au adus o „contribuție” esențială la demonstrarea (dacă mai era nevoie) faptului că art. 16 ( „În România , nimeni nu este mai presus de lege”) din Constituția României , este , de fapt , desuet , vetust , nevolnic și lovit de caducitate , ca și multe altele , de altfel .
De asemenea , se face dovada faptului că , „puterea pixului” este cu mult superioară energiilor cerebralo – afective ale „vulgului” , puse în mișcare prin procesul dialogului social , iar prin aceasta , se arată că , esența a ceea ce numim democrație , este aruncată la privata puterii executive , România , devenind astfel , atât prin aceasta , cât și prin altele , anterioare acestui „eveniment” , țara nelegiuirii și a fărădelegii și nicidecum „The land of choice” !
Criza ?! „Expresie de dânșii inventată , ca sub a ei „pulpană” , să fure mai cu sârg !” ( Scuze , Domnule Eminescu , pentru parafraza mea nevolnică , dar nu am găsit nimic altceva mai potrivit cu situația în care ne aflăm și pe care vreau s – o descriu ) .
Criza ?! - Pentru unii ; moneda națională se depreciază , P.I.B. - ul scade , drepturile salariale se „taie” drastic , unități productive se închid , mase de oameni sunt aruncate în șomaj . Re – ce – si - une !
Criza?! - Pentru alții ; se măresc indemnizațiile de conducere ale directorilor din minister cu 30% în 15 aprilie și cu încă 50% la 01 iulie 2009 ! Re – ce – si – une ?!
- Tot pentru alții , . . . prime de vacanță , însumând zeci de milioane de euro .Re – ce – si – une ?!
- Iarăși pentru alții ; din bani publici se cheltuie milioane de euro pe clipuri publicitare , din care nu lipsește niciodată imaginea ministrului , pardon , ministrei de „resort” ( ba pe cal , ba pe bicicletă , ba în bărci , cu sau fără motor , ba alături de piloții de curse în mașini de raliu , sau jucând tenis , la Paris , cu Ilie Nastase , etc) . Re – ce – si – une ?!
- Din nou pentru alții ; Ministerul Sportului și ( cică și al ) Tineretului , aruncă sute de mii de euro , pe acțiuni „ de imagine” a căror modalitate de finanțare este mai mult decât dubioasă , iar scopul „electoralo – mascat pe bani publici” este „atins” cu ajutorul a mii și mii de „accesorii” ca : șepcuțe , brichetuțe , eșărfuțe , ace , brice . . . , care „frige” și euroi care „fuge” și care te „duce” des , de aici , la Bruxelles ! Re – ce – si - une ?!
diplomați care „luptă pentru patrie” prin alcovurile internaționale .
100.000 diplome false (cf. M.E.C.I.) , emise de o unitate de învățământ academic , al cărei profit este de 33 milioane euro (deși aceste entități sunt „de natură nonprofitabilă”) etc . , ș.a.m.d. , quod erat demonstrandum . Criză ? Recesiune ? Da . Dar . . . , „ pentru căței” .
. . . Și , în sfârșit , apare și CRIZA DE NERVI a românului , care , nemaiputând suporta batjocura , sfidarea și minciuna , delațiunea , hoția și risipa deșănțată a banului public , mizeria , umilirea , lipsurile și sărăcia , îl „întâmpină” pe mai marele tuturor ministreselor și miniștrilor , prim – ministrul Boc , chiar în „fruncea” Timișoarei , cu o ploaie de „uoaoă” clocite , făcând astfel , deliciul știrilor week-end-ului „de sfârșit de săptămână”!
Bravo, nene ! Alături de baba aia , care i–a zis–o președintelui la nuș - ce întronare și de doamna care l – a mustrat pe înalt – prea – sfinția – sa , te declar ROMÂN MODEL , demn de urmat chiar și de către copiii de școală , că tot zice unu' că sunt tâmpiți ! Poate așa , scoatem măcar educația din criză , chiar dacă școala , este în vacanță . Mă refer aici , evident , atât la educație , cât și la educație fizică !

E , he , he . . . ! De - abia acum se vede , ce efecte educaționale miraculoase , „extraordinare și de excepție” a avut acțiunea de protest a celor de la „SPIRU HARET” , intitulată „Laborator de educație civică” ! Căci nu degeaba se spune că educația este o . . . investiție pe termen lung !
În final , vă zic și eu , . . . vorba poetului , „hai să dăm mână cu mână , să punem vot lângă vot , să scăpăm de ei . . . de tot ” , că . . . vorba românului , toamna se numără bobocii ! Hai . . . Pa ! Vacanță frumoasă . . . și să ne vedem sănătoși !


18 IULIE 2009 SPIRIDON TUDOR
ZIMNICEA Secretar General F.S.I. „SPIRU HARET”

O LUME NEBUNĂ ? ( II )

BAC – ul din anul acesta , 2009 , este , probabil , unul de referință , pentru tot ce a fost de la 1989 încoace , cât și pentru ce va fi de acum înainte . Și asta , grație guvernului și întregii clase politice românești , care , prin rectificări bugetare negative au adus învățământul românesc , implicit desfășurarea unui examen național în pragul colapsului , punând astfel , prin haosul creat , sub semnul întrebării , soarta unei întregi generații de absolvenți ai învățământului liceal .
În acest sens , este interesant de analizat , fenomenologia educației politice aplicate din România , care , se pare , a cunoscut o „evoluție fără precedent” , făcând un „salt” uriaș în ceea ce privește , mai ales , modalitățile de manifestare publică ale unor voci politice ale neamului românesc . Astfel , de la guturala , pasionala și imposibil de cenzurata expresie „... măi animalule !” , ce răzbate dintr - un impuls primar , greu de reprimat , venind din străfundurile viscerale și incontrolabile ale mamiferului „om” , până la expresia „ de înaltă considerație” , „animal politic” , ce reprezintă o adevărată „stare de spirit” , a trebuit să treacă , iată , o sumedenie de ani . În acest timp însă , omul ca politician , a înregistrat acumulări cantitative și „calitative” suficiente , capabile a determina o „mutație” , care i – a conferit noi trăsături caracteriale , pe lângă cele inițiale , din codul genetic , trăsături ce dau fiecărei ființe , apartenența la una sau alta dintre speciile ce sălășuiesc pe pământ .
Este pozitiv , totuși , faptul că , expresia , citită prin ziare și auzită pe la televiziuni , deci cu un grad ridicat de uzualitate , deși aparent jignitoare , nu determină reacții de adversitate din partea celor care sunt gratulați astfel , cauza fiind probabil , formularea ei la modul cel mai general cu putință , fiecare înțelegând astfel , ce vrea : „tigru politic” , „leu politic” , „para – leu politic” , etc . , fără a se gândi , însă , că alții , pot înțelege , și ei , la rândul lor , tot ceea ce vor , adică , „hienă politică” , „elefant politic” , sau , „câine politic” , „porc politic” , „berbec politic” , etc.
Dacă , însă , fenomenul tranziției de la „...măi animalule !” la „animal politic” este definit drept „evoluție” sau „involuție” , rămâne de văzut . Istoria se va pronunța , probabil , în această privință . Cert este însă că , în etapa actuală , expresia cu pricina este de natură a - i conferi celui căruia i se acordă , o anume aură de superioritate , ce – i situează pe ceilalți semeni , din aceeași categorie și nu numai , în postura de „victime” sigure . Nu știu dacă istoria a consemnat sau nu , faptul că Nicolae Titulescu a fost sau nu „gratulat” , de adversarii , sau de către amicii săi politici , cu un astfel de termen , pe care nu îndrăznesc a – l numi o calitate . Cert este că , atât contemporanii cât și urmașii săi , l – au numit , cu mândrie , OM POLITIC . Și tocmai acest fapt , probabil , i – a adus faimă , respect și măreție , atât lui , cât și celor în slujba cărora s – a aflat : românilor și oamenilor , în general .
Așa stând lucrurile , este foarte clar că , pentru a străbate distanța dintre ceea ce este acum și ceea ce a fost , în scopul adoptării poziției bipede și în politică , trebuie să străbatem , de fapt , timpul , în sens invers , atât până la generația lui , cât mai ales , până la OMUL POLITIC , Nicolae Titulescu . Pentru asta însă , trebuie , probabil , să inventăm ceva . Ceva special , care să ne ajute să ajungem până acolo , ar spune unii . Eu , însă , am convingerea că nu trebuie să inventăm nimic , atâta timp cât acel „ceva” este la îndemâna noastră . Căci , dacă , în continuare , credem cu adevărat că , diferența dintre OM și ANIMAL este dată , de fapt , de EDUCAȚIE , atunci sensul lucrurilor , devine , dintr – o dată , mult mai vizibil .
Dar , să lăsăm filosofia și să revenim „cu picioarele pe pământ” ! Pământ românesc , desigur .
Școala , iată , scoate o nouă generație de „tâmpiți” , în aceleași condiții ca și până acum : subfinanțare cronică și deșănțată , politizare excesivă , salarizare de mizerie (promulgarea Legii 221/2008 fiind o gravă eroare ); d – l Boc , trebuie să promoveze pachetul de legi reformatoare , deoarece , școala trebuie să facă , tinichigii , chelneri și mai puțin filosofi ; „tâmpiții” dau BAC – ul în condiții de re – ce – si – une , banii alocați fiind în proporție de doar 50% față de anul trecut ; bugetul educației devine sursă de finanțare a campaniei electorale ; 630.000 euroi sunt aruncați pe „ziua tineretului” , iar bugetul BAC – ului nu are bani să asigure „tâmpiților” o sticlă cu apă în caz de caniculă ; din cauza nefinanțării și a foarte proastei salarizări a profesorilor la BAC , examenul este supranumit de presă , „bacul care nu face doi bani” ; ministrul de „resort” face apel la „conștiința” profesorilor , pentru bunul mers al lucrurilor , adică pentru ca aceștia să muncească fără a fi plătiți , iar părinții amenință și ei , dar nu pe cine trebuie , ci tot pe profesori , semn că vrajba semănată de politicieni și – a făcut efectul .
În tot acest timp , cu toată degringolada creată , guvernul și întreaga clasă politică , adică cei care ar trebui să plătească pentru această nemernicie , de a înjumătăți bugetul BAC – ului față de cel de anul trecut , se ocupă impasibili , în continuare , de jocurile lor politice , care nu fac doi bani în fața posibilității ca o generație întreagă de elevi să fie sacrificată . RUȘINE ! Națiunea română nu ar trebui să ierte această adevărată blasfemie . Dar , poate că această netrebnică sfidare , a elevilor , părinților , profesorilor și alături de ei , a pensionarilor și a tuturor celor care au fost aruncați pe drumuri , va avea o scadență .
Cred , însă , că cei care îi învață pe elevi „tot ce știu ei și nu ceea ce trebuie” , adică profesorii , în ciuda curentului nefavorabil de opinie , fac un lucru de înaltă calitate , din moment ce discipolii reușesc să reprezinte cu cinste România , la concursurile pentru elevi organizate de N.A.S.A. , la olimpiadele internaționale , la festivaluri internaționale de muzică , de dans , în competiții sportive , iar apoi după terminarea școlii , în domenii de vârf , cum ar fi I.T. , afaceri , management , presă , etc . Mai cred , că profesorii , în mărinimia și demnitatea lor , de atâtea ori terfelite și călcate în picioare , vor avea puterea să treacă peste întreg noianul de frustrări , induse de tot ceea ce li s – a întâmplat de douăzeci de ani încoace și vor face dovada că dăruirea , spiritul de sacrificiu , responsabilitatea , solidaritatea , sunt , în continuare , adevărate valori umaniste ce – i caracterizează încă și de care , doar un OM cu adevărat educat , poate da dovadă . Mai cred , că numai un astfel de OM poate fi îndreptățit a spune : „ Lăsați copiii să vină la mine !”

23 Iunie 2009
TUDOR SPIRIDON
ALEXANDRIA
Secretar General F.S.I. „SPIRU HARET”

O lume nebună?

O LUME NEBUNĂ ?

Urziceni-ul campioană , demisia lui Geoană , Udrea și Paleologu la Sulina , fiica președintelui devenită europarlamentar cu „complicitatea” tatălui , miniștri frumoși vs. miniștri deștepți , alegeri fraudate , campanie mascată , tipărirea a 20 sau 22 milioane de buletine de vot , mica lovitură de stat a lui Boc , război în tribune , ș.a.m.d. , ș.a.m.d. , s-au constituit în tot atâtea subiecte „fierbinți” cu care ne-au tinut la curent o perioadă de timp televiziunile , dezbătându-le și răsdezbătându-le , cu invitați de marcă ai analizei politice , ai camerelor parlamentare , societății civile , patronatelor , etc. , etc. , de parcă cele 72,33 procente de români care , în semn de protest , nu s – au prezentat la vot , ar fi fost extrem de interesați de toate acestea , și , de dragul dragilor de politicieni , ar fi mâncat politica pe pâine . Toate acestea , s-au revărsat asupra noastră într-un ritm extrem de alert , năucitor , ca un adevărat talaz tsunami , constituindu-se într-o „perdea de fum” , care abia de ne-a mai permis să observăm și evenimente ce ne pot marca viața cu adevărat , dar care , ca de obicei , nu au avut forța de a penetra fluxul informațional până la a deveni „cestiuni arzătoare la ordinea zilei” , așa cum s-a întâmplat cu primele . Facem vorbire aici despre fapte trecute cu vederea , cum ar fi acelea că în această perioadă au falimentat cu 60% mai multe firme decât în aceeași perioadă a anului trecut , salariile se plătesc cu întârziere , fracționat sau de loc , la buget se adună bani din ce în ce mai greu , inflația este tot mai greu de stăpânit , efectele împrumutului cu F.M.I . asupra cetățeanului și economiei este zero , iar în lunile noiembrie și decembrie s-ar putea să nu fie bani pentru plata salariilor . De asemenea , creditarea stagnează , măsurile anticriză zac prin sertare , iar „vizionarii neamului” arată că , de fapt , criza se va „prăbuși” asupra noastră abia după alegerile din toamnă . Ori , aici , trebuie , deja , să devenim circumspecți , deoarece noiembrie este , de fapt , anticamera iernii și după cum bine vă este cunoscut , „iarna . . . nu – i ca vara!” .
În toată această nebunie , încheierea anului școlar a devenit cu totul neobservabilă și nesemnificativă , așa că aproape nimeni nu a mai fost preocupat de festivitățile de decernare a premiilor cât și de bucuria și exuberanța copiilor care pășesc în marea vacanță a anului , sau înfrigurarea celor care , vor trece prin încercările examenelor . Problemele națiunii sunt prea mari , ca să avem timp să vedem , ce mai fac și cei mici .
Dar , de reforme a mai auzit cineva ? Aproape nimeni . Căci ce reforme se mai pot face atunci când bugetele diferitelor ministere sunt transformate în surse de finanțare pentru repetatele campanii electorale ? În acest sens însă , al reformelor , „calul de bătaie” a rămas doar celebrul , de – acum , proiect al legii de salarizare unitară a bugetarilor , aprins discutat și disputat , care ar putea să ne ofere unele motive de analiză și reflexie , având în vedere , cifrele afișate pe ecrane drept niveluri salariale maxime ale unor categorii de salariați bugetari . Bunăoară , un profesor debutant ar putea ajunge până la 3.300 lei , un profesor cu gradul didactic II , la 4.500 lei , iar un profesor cu gradul didactic I , la 5.500 lei . Și peste toate acestea , bașca , încă 30% drept sporuri . Aceleași cifre amețitoare și în dreptul celorlalte bresle bugetare , care , împreună cu cei din învățământ , au început , deja , să viseze și să – și facă planuri mari .
Foarte multă lume se întreabă însă , dacă este cazul , să dea sau nu crezare , cifrelor înscrise în căsuțele grilelor din amintitul proiect . Pentru a analiza corect lucrurile și a înțelege exact ce dorește de fapt guvernul , fac apel la maximum de realism .
După ce în toamna trecută , ne – au pus drept momeală în cârligul undiței electorale , nouă celor din învățământ , legea 221 , care , deși aprobată . . . , promulgată . . . , publicată . . . și constituțională declarată , până la urmă , a rămas . . . neaplicată . Ori , dacă bugetul acestei națiuni nu a putut suporta o majorare salarială de doar 37% și doar pentru un eșantion salarial bugetar , reprezentând aproximativ 1/5 din total , cum își poate închipui cineva , că , vreodată , ar fi posibilă o majorare salarială cu peste 100% pentru întreaga masă de salariați bugetari , chiar dacă lucrul acesta s – ar dori realizat , într – un număr rezonabil de ani , așa cum se afirmă .
Se pare însă , că avem din nou de – a face cu mașinăria infernală a manipulării , a inducerii în eroare și a mistificării . Și ca să fiu mai clar , voi evoca o șaradă , citită sau auzită , nu mai știu exact , în frumoșii ani ai tinereții .
Se spune că , un om , a fost pedepsit de stăpânul său , să stea o noapte întreagă , îmbrăcat sumar , pe ghețarul ce se afla în vârful muntelui din apropierea satului în care locuia . Speriat că va muri de frig , omul s - a dus la înțeleptul satului spre a fi povățuit cum să procedeze , pentru a supraviețui încercării prin care urma să treacă . Acesta i – a spus : „roagă – l pe fiul tău , ca în noaptea în care tu te vei afla pe ghețar , să aprindă și să întrețină aprins toată noaptea , un foc mare , pe vârful muntelui din zare , vecin cu muntele pe care te vei afla , iar tu , să privești intens , tot timpul , acel foc”. -”Bine , dar voi muri de frig ! Focul este prea departe pentru a mă putea încălzi !” , exclamă omul .
Înțeleptul a plecat în tăcere , iar omul nostru , neavând încotro , a procedat exact cum l – a povățuit acesta . Și a supraviețuit .
MORALA . Desconsiderarea și bătaia de joc față de salariați continuă , prin inducere în eroare , manipulare și mistificare . Căci , în loc să primească chiar și niște amărâte de indexări , cu care să treacă , cu chiu cu vai , prin criză , aceștia sunt puși să privească la uriașele (pentru ei) salarii din grilele proiectului de lege , pentru a trece prin criză cu actualele salarii de mizerie , diminuate și ele . Și , poate că unii dintre noi vor supraviețui , tot așa cum și omul despre care era vorba în șaradă , nu a înghețat , privind la focul ce nu l – a încălzit . Cred cu tărie că acesta este tâlcul așa – zisei importanțe care se acordă lucrului la acest proiect .
P.S. Cu amărăciune , trebuie să constat că , până să termin de scris , a venit și confirmarea spuselor mele de până acum . „ Ne aflăm în RE – CE – SI – UNE”! Urmează rectificarea de buget . Bineînțeles , negativă !



14 Iunie 2009 TUDOR SPIRIDON
ZIMNICEA Secretar General F.S.I. „SPIRU HARET”

Raiul meu, creat de draga mea Teodora

Puterea si Sindicatele

Recent , presedintele Romaniei , dl. Traian Basescu , a mai lansat o „filipica” , in stilul sau caracteristic , adica electoral , afirmand ca puterea si sindicatele ar fi reformat educatia romaneasca in avantajul lor si nu al elevilor si parintilor . Cine are timp sa-l creada , nu are decat sa se aplece , eventual cu ceva inversunare asupra sensurilor adanci ale rostirii sale , spre a le consemna si a le preda apoi istoriei spre perpetua pastrare , pentru ca generatiile ce vor veni , sa aibe habar despre ce timpuri au strabatut inaintasii , spre a le deschide lor , calea catre propasire .
Rostirea a fost facuta cu atata seninatate , ca si cum domnia sa nu ar fi exponentul nr. 1 al clasei politice , aflate la putere chiar , ci , ar fi venit deabia acum dintr-o lume paralela , imaculata si de unde nu avea cum sa influenteze in nici un fel mersul lucrurilor si mai ales , sensul mersului . Trebuie amintit, ca in urma cu cateva saptamani , cand se negocia acordul dintre sindicate si comisia ministeriala , domnia sa a iesit in mass-media si a recunoscut spasit ca promulgarea legii 221 , a fost o grava eroare , din partea sa . Din nefericire nu cunoastem exact care a fost pozitia sa fata de retragerile repetate ale unor uriase fonduri din bugetul educatiei , de catre diferitele guverne aflate la putere , deoarece nu s-a pronuntat public in acest sens , dar putem intui usor , avand in vedere ca uneori si tacerea este un raspuns . De altfel , fata de acest ultim aspect , nu s-a pronuntat in nici un fel , nici federatia nationala a parintilor , entitate care militeaza foarte activ si chiar neobosit pentru drepturile acestora si ale copiilor doar in momentele de criza , apoi dispare in neant fara ca cineva sa mai auda ceva despre existenta sau inexistenta sa , intocmai ca-n vorba poetului „ era pe cand nu s-a vazut / azi o vedem si nu e ! ”
Ar fi extrem de interesant sa auzim , care este parerea presedintiei , cat si a parintilor , prin vocea autorizata a organizatiei mai sus amintita si despre faptul ca 50% dintre scolile din Romania nu au aviz sanitar de functionare , sau si despre modul scandalos in care sunt cheltuiti banii destinati infrastructurii invatamantului , sau si despre ...., sau si despre .....!
Reforma ? Care reforma stimabililor ? Ati innebunit ? A vazut-o cumva , cineva , pe undeva ? Despre ce vorbiti ?
Daca privim atent , insa , deabia acum putem vedea cu claritate rolul nefast si extrem de distructiv al sindicatelor din educatie , deoarece , in nebunia lor , de-a lungul tuturor acestor ani , s-au ridicat si au cerut cu patos si nerusinare respectarea legilor statului de drept Romania , depolitizarea invatamantului , alocarea de sume corespunzatoare pentru functionarea normala a sistemului , pentru dotari , pentru transportul copiilor si al profesorilor , etc. Iar acum , au tupeul sa arate cacealmaua cu legile educatiei , cu legea salarizarii , cat si cu alte chestii cu care se incearca a se „drege busuiocul” , pentru ca mesajele electorale sa iasa la suprafata si sa fie bine percepute de catre electori , mai ales ca este timp de criza . Pentru toate aceste nenorociri , aduse pe capul poporului , acestea , sindicatele adica , trebuiesc incriminate , supuse oprobriului public si pana la urma desfiintate . Ce atata democratie !
Mai ales ca se si opun cu indirjire descentralizarii , prin care se vrea ca societatea romaneasca sa fie politizata in profunzime , pana in adancurile ei , mai abitir ca pe timpul lui Ceausescu , facand din primari adevarati fanarioti , ce vor stapani oamenii , aerul , solul si subsolul

TITULATURA DE SISTEM , UN CONCEPT MODERN , EUROPEAN ŞI DE MARE VIITOR

MOTTO: ”Resursele umane sunt factorul cheie al reformei educaţiei ; ele pot compromite totul sau pot salva totul .” Raportul „ România Educaţiei , Romania Cercetării .”

I . Consideraţii iniţiale .

Încep să scriu aceste rânduri , provocat îndeosebi de faptul că , în ultimul timp , dată fiind şi starea conflictuală din învăţământul românesc , am avut ocazia de a dialoga cu foarte mulţi oameni , de diferite profesii ; ziarişti , medici , profesori (unii dintre ei fiind chiar directori de unităţi de învăţământ) , oameni politici , despre unele disfuncţionalităţi ale sistemului educaţional românesc , despre cauzele care generează instabilitate în sistem , criză , perspective , reformă , etc. Una din temele abordate fiind chiar cea din titlu , adică TITULATURA şi TITULARIZAREA , despre care ştiam că , în unele medii , există opinii de respingere , nu mică mi-a fost mirarea , când am constatat că chiar unii dintre confraţi , cobreslaşi de-ai mei adică , e drept puţini la număr , resping şi ei această idee , care de fapt se constituie , pentru noi educatorii , într-un drept profesional , pe care eu personal îl consider unul fundamental .

Aş dori , ca ceea ce scriu eu acum , să se constituie într-un început , care să genereze o adevărată dezbatere publică pe această temă , ce devine , iată , una controversată , chiar pentru unii dintre beneficiari . De fapt , tocmai acesta este mobilul care mă incită , mă motivează şi mă determină la acest demers . Poate că , cei care resping ideea ,vor avea iniţiativa şi curajul , de a-şi motiva public susţinerea , cu argumente care , în final , să ne determine să adoptăm o concluzie şi poate chiar o atitudine faţă de această TITULATURĂ , concluzie care să respingă definitiv sau să consacre , dacă mai era nevoie , acest drept , de mare valoare , inclusiv juridică , ce poate fi , apoi , adoptat şi în alte domenii de activitate . Analiza noastră ar trebui însă întemeiată pe norme de drept al muncii , european şi naţional .

Controversa pe această temă , este generată , de fapt , de ideea de descentralizare a sistemului naţional de învăţământ, idee pe care nu prea o respinge nimeni în România , deşi la nivel internaţional sunt naţiuni ale Comunităţii Europene ( Franţa , Italia , etc.) care nici nu vor să audă de aşa ceva . Ceea ce este de respins , însă , este modalitatea în care se aplică acest concept al descentralizării , concept care nu este neapărat unul care se constituie prin sine însuşi , într-un panaceu ce rezolvă „sine die” , toate problemele din sistem , ci , dimpotrivă , el se poate constitui în cauză a unor mari disfuncţionalităţi , ce pot avea consecinţe incalculabile şi pe care apoi , bineînţeles că nu şi le mai asumă nimeni , cu toate că pierderile generate sunt irecuperabile . Nu vreau să închei acest pasaj al scrierii mele , fără a arăta că , reprezentanţi şi experţi ai Băncii Mondiale , au recunoscut că România se află cu mult înaintea unor ţări cu tradiţie , în ceea ce priveşte descentralizarea educaţiei . Această recunoaştere vine într-un moment de mare încercare pentru învăţământul românesc , încercare prin care se vrea descentralizarea celei mai importante resurse a acestuia : RESURSA UMANĂ. Acesta este şi motivul pentru care am ales drept motto , cea mai importantă concluzie referitoare la resursa umană , a Raportului „România Educaţiei , România Cercetării” . Trebuie arătat cu insistenţă , cu insidiozitate chiar , că din dorinţa de a reforma sistemul , s-au descentralizat pâna acum resursele : financiare ( investiţii , cheltuieli curente , salarizare) , materiale (clădiri , terenuri ) şi chiar umane , în sensul că personalul didactic de predare şi instruire practică este angajat de directorul şcolii în temeiul deciziei inspectorului şcolar general , iar în judeţele pilot , concursul pentru ocuparea posturilor vacante este organizat la nivelul unităţii de învăţământ (şcolii) . Întrebarea care se impune a fi pusă celor care şi- au asumat până acum acest demers al descentralizării este : au condus aceste măsuri la performarea sistemului ? De ce se continuă dacă rezultatele experimentelor sunt negative ? Cine răspunde de dezastrul generat de politizarea excesivă şi nefinanţarea educaţiei la nivelul cerut de legislaţia în vigoare , politizare şi nefinanţare care au fost identificate de toată lumea , drept cauze esenţiale ale calităţii scăzute a educaţiei româneşti ?

Iată de ce este necesar să privim aplicarea conceptului de descentralizare cu înţelepciune , nu ca pe un fetiş , ci ca pe o posibilă soluţie , care poate sau nu să aibe drept finalitate o reformare adevărată a sistemului, materializată în obţinerea de rezultate superioare cantitativ şi calitativ , rezultate fără de care , procesul de descentralizare se transformă într-un scop în sine . Grija şi circumspecţia cu care trebuie să comparăm avantajele vs. riscurile pe care ni le asumăm , este cu atât mai îndreptăţită , cu cât , de acum încolo , avem de-a face cu reformarea oamenilor , cu reformarea profesioniştilor sistemului , cu cei care „pot compromite totul , sau pot salva totul”. Şi pentru că tot veni vorba de riscuri , iată câteva dintre ele , identificate de M.E.C.I. , nu în urma vreunui complex efort de analiză teoretică şi abstractă , ci în urma experimentului privind descentralizarea , efectuat în judeţele pilot :

• mobilitatea redusă a personalului

• politizarea sistemului de învăţământ

• nivelul redus al relaţiilor interinstituţionale

• interpretarea eronată şi abuzivă a prevederilor legale

• nerespectarea procedurilor privind alocarea fondurilor

• tendinţa de intervenţie excesivă a Consiliului Local

La acestea se mai pot adăuga încă vreo câteva , specifice concursului de ocupare a posturilor vacante în sistem descentralizat :

• nivelul scăzut al concursului , subiectele fiind formulate la nivel local

• costurile concursului substanţial mai mari

Mai este de reţinut un lucru esenţial . În sistemul educaţional se lucrează cu copii . Ei nu pot fi trataţi ca „obiect al muncii”, ci ca nişte oameni în devenire . Având în vedere cel puţin acest aspect al problemei , trebuie să arătăm , că aici , greşelile sunt excluse , „procesul tehnologic” nemaiputând fi reluat dacă „ piesa finală” nu are parametrii proiectaţi . Spun toate acestea , deoarece descentralizarea ce se preconizează a fi „implementată” , nu duce la o creştere a calităţii procesului instructiv – educativ , aşa cum arăta chiar un reprezentant al Băncii Mondiale , ci dimpotrivă , ne aduce în faţă riscurile enumerate mai sus , repet , riscuri identificate chiar de M.E.C.I.

Înainte de a purcede la acest demers , clasa politică ar trebui să ia aminte la faptul că toate comentariile specialiştilor , analiştilor , mass – media etc., sunt unanime în aconsidera efectele prospetei ordonanţe prin care toţi şefii de „deconcentrate” sunt „daţi afară”, drept un act de politizare fără precedent . De asemenea , clasa politică , în întregul ei , ar trebui să-şi asume starea deplorabilă în care se prezintă toate domeniile de activitate din România , indiferent că se numesc bugetare sau nu .

I I. Consideraţii juridice

Descentralizarea resursei umane , astfel cum este ea proiectată , în sensul că directorul şcolii este angajatul primarului ,( la propunerea consiliului local) , iar personalul didactic de predare şi de instruire practică este angajat al angajatului primarului(directorul) , printr-un concurs sau interviu organizat la nivelul şcolii , duce în mod inexorabil , ca efect juridic al relaţiei de muncă , la dispariţia dreptului nostru profesional fundamental la TITULARIZAREA DE SISTEM , drept profesional care , în concepţia unora este anacronic , perimat , vetust , care nu mai răspunde necesităţilor sistemului , deşi , după câte am constatat , nu prea au argumente cu care să-şi motiveze susţinerea .

Înainte de a arăta cosiderentele în temeiul cărora susţin că titularizarea şi titulatura de sistem este un concept modern , european şi de mare viitor , astfel cum am scris în chiar titlul acestui demers , este necesar a spune că el se defineşte , de fapt şi de drept , prin aceea că , în urma unui concurs de nivel naţional , personalul didactic de predare şi instruire practică , beneficiază de un contract de muncă pe durată nedeterminată , de posibilitatea de a se „mişca” în sistem , de la o unitate de învăţământ la alta , cât şi de obligaţia angajatorului de a-i oferi un alt post , în cazul în care , este disponibilizat , din motive neimputabile lui . Toate acestea , au şi menirea de a asigura existenţa în viaţa reală a şcolii româneşti , a fundamentalului principiu al continuităţii , principiu ce domină de veacuri , orice sistem de învăţământ , de la noi sau de aiurea .

După cum lesne se poate observa , conceptul se întemeiază pe elemente fundamentale de drept al muncii , european şi naţional , referitoare la selecţia specialiştilor , menţinerea acestora în sistemul profesional pentru care au fost selecţionaţi , mobilitatea în interiorul sistemului profesional , protecţia socială a salariatului . În acest context este necesar a arăta că , în accepţiunea modernă a dreptului european şi naţional al muncii , un loc de muncă , oricare ar fi el , este definit prin trei caracteristici fundamentale , pe care nimeni nu le poate respinge :

• SALARIUL ,

• PACHETUL DE SECURITATE ÎN MUNCĂ ,

• PACHETUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A SALARIATULUI

În acest sens , este mai mult decât relevant conţinutul art. 6(1) din Codul Muncii: „ orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate , de protecţie socială , de securitate şi sănătate în muncă , precum şi de respectarea demnităţii şi conştiinţei sale , fără nici o discriminare”. Recomandarea U.N.E.S.C.O. – O.I.M. privind Statutul Profesorilor la Cap. XI . Protecţie socială , art . 126(1) arată:”Profesorii ar trebui protejaţi prin măsuri de asigurare socială , în concordanţă cu toate prevederile incluse în Convenţia Organizaţiei de Muncă şi Protecţie Socială 1952 , adică prin asistenţă medicală , compensare pentru boală , şomaj , vârstă înaintată , prejudicii profesionale , familie , maternitate , invaliditate şi urmaşi .” De asemenea , art.85(1) din acelaşi Cod al Muncii , în ceea ce priveşte combaterea şomajului , dispune : „ Angajatorii sunt obligaţi să informeze salariaţii angajaţi ...despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante , corespunzătoare pregătirii lor profesionale şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă ....” În accepţiunea Legii nr. 128 privind Statutul Personalului Didactic , acest text se transpune în dreptul la „transfer prin restrângere de activitate”.

În ceea ce priveşte detaşarea la cerere sau în interesul învăţământului , precum şi pretransferul , orice om de bună credinţă , poate constata cu uşurinţă faptul că ele sunt operaţiuni ce răspund , în primul rând , principiului mobilităţii forţei de muncă , principiu ce domină întreaga piaţă europeană a muncii . Astfel , Legea 53/2003 – Codul Muncii , face referire la art. 42(1) la delegarea sau detaşarea salariatului , iar Recomandarea U.N.E.S.C.O. – O.I.M. privind Statutul Profesorilor , la Cap. VII . Angajarea şi cariera , art . 40 , arată : “Profesorii ar trebui să poată , cu condiţia să posede calificările necesare , să se transfere de la o şcoală la alta , indiferent de nivel , în interiorul reţelei de învăţământ” , iar la art 116 , (surpriză sau nu ), se spune :”Profesorii ar trebui plătiţi în baza treptelor de salarizare stabilite de comun accord cu organizaţiile profesorilor . În nici un caz profesorii calificaţi , afaţi în perioada de probă sau angajaţi temporar , n-ar trebui să fie plătiţi conform unei trepte inferioare de salarizare celei stabilite pentru PROFESORII TITULARI”.

Iată , deci , că un text cu valoare juridică internaţională vorbeşte despre “profesori titulari”. Rezultă , deci , că noţiunile de titular , titulatură , titularizare , au corespondenţă internaţională , şi nu reprezintă o chestiune de excepţie , specifică doar dascălului român , aşa cum doresc unii să inducă , în scopul de a minimaliza acest drept şi apoi de a-l elimina mai uşor , fără o opoziţie substanţială din partea , chiar a beneficiarilor . Aşadar , atenţie profesori ! Nu admiteţi ca drepturile voastre să fie minimalizate sau luate în derâdere . Ele au fost câştigate în timp , cu preţul unor sacrificii făcute de înaintaşii noştri în ale educaţiei . De altfel , în temei legal “ salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege“ (Codul Muncii , art. 38) , iar “Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune , după caz , pentru: apărarea securităţii naţionale , a ordinii , a sănătăţii ori a moralei publice , a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; …;prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale , ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”( Constituţia României – art. 53 (1) .

I I I . Consideraţii finale .

Având în vedere cele expuse , îmi menţin afirmaţia din titlu . Titularizarea de sistem este un concept modern şi european . El poate fi şi de viitor , doar în măsura în care suntem capabili să îl apărăm şi să îl impunem ca pe o supremă valoare juridică profesională , specifică unor adevăraţi profesionişti , ce nu admit ca în sistemul lor ierarhiile să aibe conotaţii politice ! Şi ar mai fi o întrebare .

Ce se vrea a se pune în loc?

ROMÂNIA ÎN EPOCA SCLAVAGISMULUI ELECTORAL

Actuala clasă politică , în dorinţa ei nestăvilită de a se face iubită şi adulată de poporul pe care-l detestă şi-l manipulează în cel mai ordinar mod cu putinţă şi care , în „nemernicia” lui , nu mai vrea să iasă nici la vot , ignorându-şi astfel , până şi exercitarea unuia din drepturile cetăţeneşti fundamentale , şi-a căznit mintea şi a descoperit găselniţa prin care să pună în practică istorica şi perfida expresie „dacă voi nu mă vreţi , eu vă vreau !”. O dată cu aceasta , se instituie , de fapt , violul politic şi violul electoral , ca metodă de manipulare a sufletelor şi conştiinţelor semenilor , care nu mai vor să „percuteze” la chemarea de înscăunare electivă a unuia sau altuia din cei ce reprezintă , în teritoriu sau mai la centru ,” mâna lungă” a mai marilor din straturile politice superioare . Căci , ce altceva poate să însemne „descentralizarea sălbatică” la care s-a pornit , şi prin care se acordă primarilor , dreptul de viaţă sau de moarte asupra oamenilor , prin transformarea lor în angajatori ai directorilor şi prin ei a întregii resurse umane din domeniile administraţiei publice locale , educaţiei , sănătăţii , culturii etc. Marea politizare , de care credeam că am scăpat definitiv , revine în forţă , şuierându-ne ameninţător şi răzbunător în timpan : „voi fi mai mult decât ce-am fost !”. Lucru perfect adevărat , dacă avem în vedere paradigma existenţială a oricărui om politic , mai din susul sau mai din josul scării ierarhice a politicii ( asta ca să evit eventuale erori , induse de folosirea expresiilor mare sau mic) , definită foarte exact de sintagma „INTERES POLITIC”, interes peste care , NICIODATĂ nu va putea trece , chiar dacă , va fi sau nu vorba , despre valoare , profesionalism , competenţă , performanţă . Aceste cuvinte , vor deveni găunoase şi gregare , pentru orice „om politic” , atunci când va fi vorba despre câştigarea puterii politice sau menţinerea la putere . În această accepţiune , este foarte clar că „mâna lungă” a primarului , reprezentată de director { de instituţie , de unitate (inclusiv de înv ăţământ ) sau şef ( de secţie sau birou ) } , va ANGAJA „pe post”{ într-o primă fază „prin concurs”, apoi , prin declaraţie de loialitate (modelul existând deja ) , nefiind exclus ca într-o ultimă , dar nu foarte îndepărtată etapă , prin contract de vasalitate } , doar persoanele care „corespund” , sau , va CONFIRMA sau RECONFIRMA în funcţie , doar pe cei agreaţi ,( prin convertirea lor în aderenţi , susţinători sau membri ai formaţiunii politice la putere) , cărora li se va impune , apoi , cu cine să voteze . Iar oamenii, vor vota cum li se impune , căci implacabilul instinct al conservării , perverteşte şi devine mai presus decât conştiinţa , demnitatea sau moralitatea . Nu criticaţi prea tare această susţinere . Ea este , într-adevăr , specifică doar CARACTERELOR SLABE , dar , când spunem POLITIZARE , în condiţiile suprimării unui mare număr de locuri de muncă , prin efectele crizei care bântuie nestingherită pe meleagurile noastre , scenariul este mai mult decât posibil . Intuieşte cineva oare , ce teroare se va instaura , mai ales în mediul rural şi în oraşele mici , unde trăieşte mai bine de jumătate din populaţia României şi unde mulţi dintre „aleşi” se află „la putere” pentru că au mai multe rude sau neamuri ? Sau pentru că are „la dispoziţie” mai mulţi asistaţi social ? Intuieşte , oare , cineva cum va arăta directorul de şcoală , licenţiat , angajat de un primar cu studii medii ? Nici Ceauşescu nu a îndrăznit la „ implementarea” unui astfel de demers . El , demersul , este de-a dreptul demenţial , mai ales în vremuri de ciză , când este posibila exacerbarea efectelor generate de mentalităţile , metehnele şi apucăturile unor „oameni politici” , ajunşi la putere şi cărora le este foarte frică să nu o scape din mână ! Odioasa „ Academia Ştefan Gheorghiu” , devine acum , o blândă , suavă , luminată şi înţeleaptă instituţie de învăţământ , prin intermediul căreia , în timpul comunismului , erau şcolite „elitele” clasei muncitoare - clasă conducătoare , înainte de a fi aduse şi impuse drept PRIMARI , „ pentru a construi socialismul , la oraşe şi sate” .
În aceste condiţii , este clar că România va trece prin adevărate vremuri de restrişte , oamenii fiind transformaţi în adevăraţi SCLAVI ELECTORALI , sub oblăduirea modernului şi europeanului concept al DESCENTRALIZĂRII , ce se vrea musai aplicat , astfel şi acum ! Altfel , nu ! „ Primarii & company” , deja , au început să-şi frece mâinile de bucurie pentru că le pică la îndemână o astfel de pleaşcă electorală . Mai ales că , acum „ AUTORITATEA” lor este legitimată prin acest „act al descentralizării”, astfel aplicat , deoarece vor avea , sub „comanda”lor , specialişti cu cel mai înalt nivel de calificare - nivelul academic, pe cei mai învăţaţi şi mai liberi dintre oameni : INTELECTUALII . Este vorba , bineînţeles , despre AUTORITATEA impusă prin forţă , delaţiune , minciună şi manipulare . Căci , în condiţiile arătate , nu poate fi vorba , în nici un caz , de AUTORITATEA care se câştigă , prin cunoaştere , profesionalism şi valoare !
Aşadar , porniţi înainte , tovarăşi ! Veţi deveni europeni , mai ales că , după câte se pare din experienţa ultimilor douăzeci de ani , seva învăţăturii voastre rezidă fundamental , în opera , „PUMNUL ŞI PALMA” .
Să nu uitaţi niciodată , însă , că starea învăţământului actual este „opera” voastră , a politicienilor de doi bani , care aţi furat copiilor acestei ţări , în ultimii 12 ani , 50% din banii destinaţi învăţământului , care aţi politizat fără ruşine managementul acestui domeniu , în care politica nu are ce căuta , şi care aţi marginalizat în mod execrabil domeniul de activitate declarat prin lege PRIORITATE NAŢIONALĂ . Niciodată nu aţi avut în intenţie educaţia copiilor acestei ţări , sărăcia , analfabetismul şi abandonul şcolar devenind politică de stat în scopul creării unor mase de manevră şi nu a unor cetăţeni instruiţi , educaţi şi responsabili , care să concureze cu şanse egale şi reale pentru ocuparea unui loc de muncă pe piaţa europeană a muncii . Să nu uitaţi niciodată , politicieni de doi bani , că datorită vouă acest popor nu are spitale , agricultură , industrie , drumuri , autostrăzi , ... Să nu uitaţi niciodată , că voi aţi dezbinat şi învrăjbit acest popor şi aţi aruncat grupuri de oameni împotriva altor grupuri de oameni , aţi încălcat legile şi constituţia ţării , pentru a vă atinge interesele . Acum , vreţi să aveţi şi sufletele şi conştiinţele noastre , împotriva voinţei noastre ! Să nu uitaţi ! A mai vrut cineva , acelaşi lucru !

ROMÂNIA ÎN EPOCA SCLAVAGISMULUI ELECTORAL

Actuala clasă politică , în dorinţa ei nestăvilită de a se face iubită şi adulată de poporul pe care-l detestă şi-l manipulează în cel mai ordinar mod cu putinţă şi care , în „nemernicia” lui , nu mai vrea să iasă nici la vot , ignorându-şi astfel , până şi exercitarea unuia din drepturile cetăţeneşti fundamentale , şi-a căznit mintea şi a descoperit găselniţa prin care să pună în practică istorica şi perfida expresie „dacă voi nu mă vreţi , eu vă vreau !”. O dată cu aceasta , se instituie , de fapt , violul politic şi violul electoral , ca metodă de manipulare a sufletelor şi conştiinţelor semenilor , care nu mai vor să „percuteze” la chemarea de înscăunare electivă a unuia sau altuia din cei ce reprezintă , în teritoriu sau mai la centru ,” mâna lungă” a mai marilor din straturile politice superioare . Căci , ce altceva poate să însemne „descentralizarea sălbatică” la care s-a pornit , şi prin care se acordă primarilor , dreptul de viaţă sau de moarte asupra oamenilor , prin transformarea lor în angajatori ai directorilor şi prin ei a întregii resurse umane din domeniile administraţiei publice locale , educaţiei , sănătăţii , culturii etc. Marea politizare , de care credeam că am scăpat definitiv , revine în forţă , şuierându-ne ameninţător şi răzbunător în timpan : „voi fi mai mult decât ce-am fost !”. Lucru perfect adevărat , dacă avem în vedere paradigma existenţială a oricărui om politic , mai din susul sau mai din josul scării ierarhice a politicii ( asta ca să evit eventuale erori , induse de folosirea expresiilor mare sau mic) , definită foarte exact de sintagma „INTERES POLITIC”, interes peste care , NICIODATĂ nu va putea trece , chiar dacă , va fi sau nu vorba , despre valoare , profesionalism , competenţă , performanţă . Aceste cuvinte , vor deveni găunoase şi gregare , pentru orice „om politic” , atunci când va fi vorba despre câştigarea puterii politice sau menţinerea la putere . În această accepţiune , este foarte clar că „mâna lungă” a primarului , reprezentată de director { de instituţie , de unitate (inclusiv de înv ăţământ ) sau şef ( de secţie sau birou ) } , va ANGAJA „pe post”{ într-o primă fază „prin concurs”, apoi , prin declaraţie de loialitate (modelul existând deja ) , nefiind exclus ca într-o ultimă , dar nu foarte îndepărtată etapă , prin contract de vasalitate } , doar persoanele care „corespund” , sau , va CONFIRMA sau RECONFIRMA în funcţie , doar pe cei agreaţi ,( prin convertirea lor în aderenţi , susţinători sau membri ai formaţiunii politice la putere) , cărora li se va impune , apoi , cu cine să voteze . Iar oamenii, vor vota cum li se impune , căci implacabilul instinct al conservării , perverteşte şi devine mai presus decât conştiinţa , demnitatea sau moralitatea . Nu criticaţi prea tare această susţinere . Ea este , într-adevăr , specifică doar CARACTERELOR SLABE , dar , când spunem POLITIZARE , în condiţiile suprimării unui mare număr de locuri de muncă , prin efectele crizei care bântuie nestingherită pe meleagurile noastre , scenariul este mai mult decât posibil . Intuieşte cineva oare , ce teroare se va instaura , mai ales în mediul rural şi în oraşele mici , unde trăieşte mai bine de jumătate din populaţia României şi unde mulţi dintre „aleşi” se află „la putere” pentru că au mai multe rude sau neamuri ? Sau pentru că are „la dispoziţie” mai mulţi asistaţi social ? Intuieşte , oare , cineva cum va arăta directorul de şcoală , licenţiat , angajat de un primar cu studii medii ? Nici Ceauşescu nu a îndrăznit la „ implementarea” unui astfel de demers . El , demersul , este de-a dreptul demenţial , mai ales în vremuri de ciză , când este posibila exacerbarea efectelor generate de mentalităţile , metehnele şi apucăturile unor „oameni politici” , ajunşi la putere şi cărora le este foarte frică să nu o scape din mână ! Odioasa „ Academia Ştefan Gheorghiu” , devine acum , o blândă , suavă , luminată şi înţeleaptă instituţie de învăţământ , prin intermediul căreia , în timpul comunismului , erau şcolite „elitele” clasei muncitoare - clasă conducătoare , înainte de a fi aduse şi impuse drept PRIMARI , „ pentru a construi socialismul , la oraşe şi sate” .
În aceste condiţii , este clar că România va trece prin adevărate vremuri de restrişte , oamenii fiind transformaţi în adevăraţi SCLAVI ELECTORALI , sub oblăduirea modernului şi europeanului concept al DESCENTRALIZĂRII , ce se vrea musai aplicat , astfel şi acum ! Altfel , nu ! „ Primarii & company” , deja , au început să-şi frece mâinile de bucurie pentru că le pică la îndemână o astfel de pleaşcă electorală . Mai ales că , acum „ AUTORITATEA” lor este legitimată prin acest „act al descentralizării”, astfel aplicat , deoarece vor avea , sub „comanda”lor , specialişti cu cel mai înalt nivel de calificare - nivelul academic, pe cei mai învăţaţi şi mai liberi dintre oameni : INTELECTUALII . Este vorba , bineînţeles , despre AUTORITATEA impusă prin forţă , delaţiune , minciună şi manipulare . Căci , în condiţiile arătate , nu poate fi vorba , în nici un caz , de AUTORITATEA care se câştigă , prin cunoaştere , profesionalism şi valoare !
Aşadar , porniţi înainte , tovarăşi ! Veţi deveni europeni , mai ales că , după câte se pare din experienţa ultimilor douăzeci de ani , seva învăţăturii voastre rezidă fundamental , în opera , „PUMNUL ŞI PALMA” .
Să nu uitaţi niciodată , însă , că starea învăţământului actual este „opera” voastră , a politicienilor de doi bani , care aţi furat copiilor acestei ţări , în ultimii 12 ani , 50% din banii destinaţi învăţământului , care aţi politizat fără ruşine managementul acestui domeniu , în care politica nu are ce căuta , şi care aţi marginalizat în mod execrabil domeniul de activitate declarat prin lege PRIORITATE NAŢIONALĂ . Niciodată nu aţi avut în intenţie educaţia copiilor acestei ţări , sărăcia , analfabetismul şi abandonul şcolar devenind politică de stat în scopul creării unor mase de manevră şi nu a unor cetăţeni instruiţi , educaţi şi responsabili , care să concureze cu şanse egale şi reale pentru ocuparea unui loc de muncă pe piaţa europeană a muncii . Să nu uitaţi niciodată , politicieni de doi bani , că datorită vouă acest popor nu are spitale , agricultură , industrie , drumuri , autostrăzi , ... Să nu uitaţi niciodată , că voi aţi dezbinat şi învrăjbit acest popor şi aţi aruncat grupuri de oameni împotriva altor grupuri de oameni , aţi încălcat legile şi constituţia ţării , pentru a vă atinge interesele . Acum , vreţi să aveţi şi sufletele şi conştiinţele noastre , împotriva voinţei noastre ! Să nu uitaţi ! A mai vrut cineva , acelaşi lucru !

S.O.S. - ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR – S.O.S.

Spectacolul vieţii ne oferă zi de zi , clipă de clipă , gânduri şi fapte , faţă de care ne manifestăm sau nu interesul , în măsura în care acestea au sau nu influenţă asupra noastră , asupra domeniului socio – profesional căruia îi aparţinem şi în cadrul căruia ne trăim bucuriile şi întristările , fiecare la locul său de muncă sau în colectivul în care , beneficiind sau nu de simpatia cobreslaşilor , ne ducem micile noastre lupte , cu victoriile şi înfrângerile lor .
Uneori , însă , oamenii sunt nevoiţi să se confrunte cu situaţii limită , de natură a le schimba radical existenţa , statutul social şi chiar structura domeniului profesional pe care l – au îmbrăţişat şi pentru care s –au pregătit ani şi ani , cu trudă şi dăruire şi în care au muncit cu abnegaţie şi cu sacrificii , pentru ca personalitatea şi persoana fiecăruia , să se constituie într-un model , pe care să – l ofere apoi semenilor şi discipolilor ca exemplu demn de urmat . Adeseori , în urma unor astfel de ŞOCURI , ce pot determina adevărate mutaţii , oamenii nu se mai regăsesc şi nu-şi mai pot urma cursul normal al vieţii de până atunci , fiind obligaţi să-şi găsească noi rosturi , noi făgaşuri existenţiale pe care să le adopte şi faţă de care , trebuie apoi , spre satisfacerea implacabilului instinct al conservării , să se adapteze prin noi eforturi , chiar de reprofesionalizare .
Un astfel de moment de răscruce se prefigurează pentru învăţământul preuniversitar românesc , în regia clasei politice tocmai sosită la putere , care doreşte construcţia unei noi societăţi româneşti , după chipul şi asemănarea sa , în scopul perpetuării deţinerii puterii . Căci , în locul punerii în execuţie a unor legi ale statului de drept ROMÂNIA , ni se pregăteşte SUPRIMAREA UNOR DREPTURI SALARIALE printr-un proiect de ordonanţă , ŞOMAJ prin promovarea noilor planuri – cadru din învăţământul liceal , iar prin „opera” de descentralizare , sub pretextul eficientizării , fluentizării şi democratizării sistemului, cât şi al obţinerii unor iluzorii rezultate superioare , DESFIINŢÂNDU - SE de fapt , un drept fundamental al dascălului român , DREPTUL LA TITULARIZARE .
Descentralizarea resursei umane , astfel cum este proiectată acum , reprezintă de fapt , aservirea totală a învăţământului preuniversitar românesc , factorului politic , reprezentat prin primar , care , la propunerea consiliului local va angaja directorul de şcoală , care nu este obligatoriu să fie profesor , Directorul , la rândul lui , va fi angajatorul personalului didactic de predare şi instruire practică , „PRIN CONCURS” , iar conducerea unităţii de învăţământ , va fi asigurată de un Consiliu de Administraţie constituit din 1/3 reprezentanţi ai consiliului local , 1/3 reprezentanţi ai părinţilor şi 1/3 reprezentanţi ai şcolii . Dacă directorul este membru de drept al consiliului de administraţie , prin prisma faptului că el trebuie să ducă la îndeplinire hotărârile C.A. , este foarte clar că , reprezentanţii consiliului local au din start mai mult de 1/3 din C.A. Şi asta , fără a lua în calcul faptul că unii dintre reprezentanţii părinţilor pot fi membri sau simpatizanţi ai formaţiunii politice aflată la putere . Şcoala , va mai avea , după caz , un director adjunct sau educativ şi un consiliu profesoral , care , însă , se vor afla în subsidiarul C.A. şi al managerului administrativ , care, repet, nu este obligatoriu să fie profesor . O dată cu încheierea contractului individual de muncă dintre directorul de şcoală şi educator , învăţător,institutor , profesor , maistru – instructor sau inginer , în caz de restrângere de activitate , aceştia din urmă nu se mai pot „mişca” la şcoala unde s-ar găsi un post vacant , decât printr-un nou „ concurs ” şi nu prin operaţiunile de mişcare a personalului didactic care acţionau până acum şi care defineau conceptul de titularizare , evitându-se astfel fenomenul de şomaj în rândul unor specialişti care se formează foarte greu , specialiştii în munca cu copiii.
Alte critici ce se pot aduce acestui „sistem”:
a) C.A. poate deveni neoperaţional în marile oraşe , unde există o multitudine de unităţi de învăţământ , de la unităţi de educaţie timpurie şi grădiniţe , la marile Colegii Naţionale sau Tehnice , consiliul local neavând la dispoziţie resursa umană necesară . Sau poate că face noi angajări . De asemenea , C.A. poate deveni neoperaţional şi prin absenţa reprezentanţilor părinţilor şi ai consiliului local , aşa cum ne relevă studiul M.E.C.T., efectuat în anul 2006 , asupra implementării măsurilor de descentralizare .
b) C.A. este constituit dintr-o proporţie prea mare de nespecialişti . Mai mult , în cazul în care se iau decizii eronate , situaţie favorizată şi de faptul că directorul nu este un profesor , răspunderea patrimonială este foarte greu de stabilit .
c) din componenţa C.A. în noua formulă , lipsesc două entităţi importante , care până acum aveau posibilitatea să-şi expună şi să-şi susţină punctele lor de vedere : elevii , care ar trebui să se afle în centrul atenţiei , conform principiului centrării învăţământului pe elev şi reprezentanţii agenţilor economici , care s-ar constitui în veriga de legătură dintre şcoală şi piaţa muncii .
d) C.A., în această componenţă , mai poate fi evaluatorul care acordă calificativele profesionale ale educatoarelor , învăţătorilor , profesorilor , inginerilor şi maiştrilor ?
e) toată suflarea din învăţământul românesc ştie că acest model de descentralizare a fost pilotat . Asupra lui au făcut studii Academia Română , Institutul de Studii pentru Educaţie , M.E.C.T. , studii care au arătat , prin concluziile lor , că nu este fezabil.
f) unii primari , mai ales din mediul rural , au studii neacademice , inferioare profesorilor, inginerilor sau institutorilor . Aici , chiar că lucrurile alunecă undeva , în preistoria fiinţei umane . Sau , poate că prin lege , fiind vorba despre faptul că directorul nu este obligatoriu profesor , va exista o prevedere conform căreia acesta poate avea şi studii medii .
g) dacă este adevărat principiul conform căruia angajatul execută ordinele angajatorului , atunci cine angajează , totuşi , personalul didactic de predare : directorul sau primarul ? Nu merg mai departe cu întrbări referitoare la evaluare , salarizare etc. În aceste condiţii , totuşi , mai poate fi vorba despre calitate , performanţă , progres şcolar , sau toate acestea devin simple gregarităţi ? Acest scenariu este perfect posibil , având în vedere mentalităţile , metehnele şi apucăturile unora ,( suportate de profesori chiar pe pielea lor), dar mai ales efectele CRIZEI .
h) ce se va întâmpla oare , cu învăţământul din mediul rural ? Va avea şcoala şi un director educativ , sau va fi condusă doar de managerul administrativ ? Va rezista şcoala , sau se va prăbuşi sub loviturile de berbece ale celor ce se vor succeda la putere ?
Dacă aspectele care privesc descentralizarea resursei umane ridică atâtea probleme , descentralizarea financiară are şi ea specificul ei , în sensul că proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli va fi elaborat la nivelul şcolii de către director , apoi va fi aprobat de către consiliul local , în conformitate cu resursele financiare alocate de la bugetul de stat şi bugetele locale . Execuţia bugetară se va opera la nivelul unităţii de învăţământ situîndu-se în limitele stabilite de consiliul local .
După cum se poate observa , faţă de situaţia existentă până acum , s-a proiectat a interveni următoarele modificări :
a) în ceea ce priveşte resursa umană , s-a schimbat angajatorul , în sensul că personalul didactic de predare va fi angajat de un director , care nu este obligatoriu să fie profesor .
b) managementul va fi asigurat de C.A. , în componenţa arătată , care se va ocupa mai ales de problemele ce privesc administrarea şcolii . Hotărârile C.A. , vor fi duse la îndeplinire de către un director , angajat de primar , la propunarea consiliului local , iar acolo unde este cazul ( asupra acestui aspect nu avem amănunte) , va exista şi un director adjunct sau educativ . „C.A. nu se va mai ocupa de activitatea didactică , pentru acest aspect urmând a fi responsabil Consiliul Profesoral” .
c) finanţarea şcolii se va efectua în totalitate de la consiliul local , C.A. gestionând bugetul aprobat de acesta .

Analizând toate aceste informaţii , este foarte clar , că de fapt , nu este vorba despre o reformă a şcolii , în sensul ameliorării procesului instructiv-educativ , care la rândul său să producă efecte benefice asupra acumulărilor cantitative şi calitative de cunoştinţe , materializate apoi în formarea , la elevi , de competenţe de nivel superior . Totul se reduce la faptul că resursa umană şi finanţele şcolii vor intra şi ele , în totalitate , sub incidenţa factorului politic local . Iar dacă ceea ce se întâmplă cu educaţia , se întâmplă şi cu resursele financiare şi umane din administraţia publică , sănătate , cultură , etc. , conform aceluiaşi model , potenţialul efect de politizare al întregii societăţi civile va fi unul teribil şi cu implicaţii profunde asupra întregii evoluţii sociale ulterioare . Nu am convingerea că acesta este modelul social care trebuie urmat , atâta timp cât , teoretic ,cel puţin , există pericolul îngrădirii unor drepturi cetăţeneşti , profesionale şi salariale prin potenţialul control politic ce se poate institui asupra persoanei , prin intermediul contractului individual de muncă . Aşa ceva nu s-a întâmplat nici măcar în epoca de aur a comunismului ceauşist.
Îmi exprim însă,adevăratul crez şi cult în valorile dialogului social , singurul în măsură a soluţiona probleme socio – profesionale de o asemenea anvergură şi complexitate , ce privesc viitorul a generaţii şi generaţii de oameni , care ar trebui să trăiască în libertate , demnitate şi prosperitate .
Până atunci , în semn de atenţionare , ar trebui ca fiecare unitate de învăţământ să afişeze , la loc vizibil , banere cu inscripţia „ŞCOALĂ LIBERĂ DE POLITICĂ”.

C R I Z A Ş I R E F O R M A

În ultimul timp , guvernele României , indiferent de culoarea , orientarea sau apartenenţa politică , face reforme . Reforma sănătăţii , reforma învăţământului , reforma armatei , a economiei naţionale în ansamblul său sau pe diferite secvenţe sau componente – turism , agricultură , etc. Ne-ar mai trebui însă , o reformă a Bisericii , care să ne facă să credem , totuşi , în ceva .
Şi , uite aşa , de vreo douăzeci de ani ne tot reformăm, dar se pare că la noi acest proces are sens invers , deoarece , iată , treaba nu merge de loc , iar în ultimul timp au ieşit la iveală adevărate grozăvii , la care , în alte timpuri , nici nu te puteai gândi . Grozăvii care ilustrează pe deplin impasul moral în care am plonjat , graţie disoluţiei autorităţii statului , generată de politizarea excesivă a instituţiilor acestuia , pe de o parte , şi interferarea intereselor oculte ale politicienilor şi ale protejaţilor lor , cu interesele lumii interlope şi a crimei organizate . Tone de droguri , jafuri , crime în plină stradă , trădarea intaresului naţional , interceptarea telefoanelor şi a corespondenţei , ţigări de contrabandă , violuri , tâlhărirea voturilor , neaplicarea legilor tocmai de cele mai înalte instanţe şi autorităţi ale statului român , adoptarea de legi care să favorizeze diferite grupuri de interese , etc.
reprezintă, din nefericire , tabloul vieţii de zi cu zi a bietului român , năpăstuit în condiţia sa şi de efectele crizei , financiare – economice – morale , sau Dumnezeu mai ştie cum i-o mai zice . Cu siguranţă , însă , ceea ce ne prezintă la ştiri întreaga mass-media , nu este decât vârful aisbergului .
În aceste condiţii , cu un buget de criză , cu excepţia „ a l e ş i l o r ” , ruptă de cel puţin 60% din electorat , care nu s-a prezentat la vot din cauză de lehamite , actuala guvernare se încăpăţânează să ne prezinte ditirambe despre reformă . De data asta , cred că chiar strigă în deşert , pentru că nimeni nu mai ia chestia asta în serios , ba din contra . Şi , colac peste pupăză , au început într-o manieră mai mult decât originală , cu o ordonanţă neconstituţională , care a bulversat întreaga societate românească , generând dezordine şi confuzie , angoasă şi revoltă . În atari condiţii , după ce s-a „reformat” şi clasa politică , prin intermediul votului uninominal ,( un cetăţean fiind adus în Parlament , direct din beciul poliţiei pe motive de impunitate) , urmează bineînţeles un alt pas „fundamental” pentru viaţa amărâtului de român , reforma constituţională , „reformă” prin care se vrea , cică ,apropierea de marile republici constituţionale . Sincer vorbind , acest lucru îmi dă frisoane ,amintirile despre trecut fiind prea recente . Frisoane pe care le-am simţit deja , văzând cum practici din „epoca de aur” se scot de la naftalină şi se „ implementează” cu sîrg , nerv şi tupeu în viaţa publică . Şi , la ce bine mă pot aştepta eu , simplu cetăţean , pe deasupra şi cu frica lui Dumnezeu , de la oamenii aceştia care cred că guvernează , vrând parcă să ne convingă şi pe noi de acest lucru , când văd cum , din „reformă” în „reformă” , putem ajunge de unde am plecat , adică la dictatură , sau , doamne fereşte la un stat mafiot . Şi dacă data trecută , în România , dictatura a fost instaurată după un război mondial şi impusă cu tunul şi tancul , acum , aceasta , nu cred că poate fi mai dulce , doar pentru motivul că se ajunge la ea pe sfânta cale a democraţiei .
Trebuie arătat totuşi , că nenorocirile istorice au fost posibile în perioade de criză şi de confuzie socială ,economică şi politică . Deci atenţie români ! Cred că ar trebui , totuşi , să mergem mai des pe la Cimitirul Eroilor Revoluţiei , să ne reculegem , să punem câte o floare şi să privim cu evlavie şi respect chipurile celor aflaţi acolo . O singură întrebare ar trebui să ne frământe : de ce sunt Oamenii aceştia aici ? Au Ei a ne spune ceva ,, ce nu ar trebui să uităm niciodată ?
Şi pentru că , în spiritul solidarităţii sociale , ni s-a cerut să acceptăm , drept măsuri anticriză , concedieri şi diminuări ale drepturilor băneşti ale salariaţilor , în acelaşi spirit al solidarităţii sociale propun şi eu câteva măsuri anticriză .
Iată – le :
- controlul averilor şi confiscarea celor care , s-au dovedit a fi acumulate în mod ilegal ,
- naţionalizarea sistemului energetic şi vânzarea de energie ieftină către economia naţională şi populaţie , fără intermediari ,
- profiturile obţinute de privaţi în urma infuziei de bani publici să se întoarcă la bugetul de stat , total sau parţial , respectându-se regula proporţionalităţii ,
- profiturile băncilor , obţinute prin infuzia de capital din împrumuturile României la F.M.I., B.E.R.D.,B.I.R.D. B.E.I., etc , să se constituie în aport la bugetul de stat pe principiul proporţionalităţii , în scopul rambursării mai rapide a acestora .
- depolitizarea urgentă şi totală a instituţiilor statului şi prin aceasta punerea lor în stare de funcţionare normală ,
- implicarea pieţei de capital în măsurile anticriză . Convins fiind că acestora li se mai pot adăuga multe altele , cred că , aplicate hotărât şi sistematic , dacă nu toate , cel puţin o parte dintre ele pot avea un aport de excepţie , la rezolvarea în interes naţional a problemelor generate de criză , cât şi la creşterea gradului de coeziune şi solidaritate socială . Doamne - ajută !

DICTATURA CA DEMOCRATIE

După izbânda revoluţiei din 1989 , am crezut , în naivitatea mea , că , în sfârşit , România şi românii au scăpat pentru totdeauna de totalitarism şi dictatură , şi că , de acum înainte nimeni nu-şi va mai permite să ia decizii arbitrare , dincolo de dispoziţiile legilor adoptate de Parlament , organism legislativ ce exprimă , mai presus de orice , suveranitatea poporului . Am crezut , de asemenea că , în sfârşit , noi şi copiii noştri vom trăi într-un stat de drept autentic , în care separaţia puterilor în stat , drepturile omului , etc . reprezintă valori incontestabile şi mai ales , INALIENABILE .
Dar , iată că , la douăzeci de ani de la evenimentele din 1989 , ne confruntăm cu aspecte perverse ale democraţiei , este drept una cu totul specială şi originală , dâmboviţeană sadea , în care răzbat reale reminiscenţe ale arbitrariului specific comunismului , exprimat prin dictat şi totalitarism .Dictatura , specifică „democraţiei” noastre , se regăseşte în practica socială românească sub mai multe forme :
1. Încălcarea legii de catre guvern şi autorităţile publice de stat , centrale şi locale.
2. Anularea , modificarea , sau amânarea punerii în execuţie a legii de catre guvern , prin ordonanţe , simple sau de urgenţă .
3. Construirea „defectuoasă” a legii , astfel ca , prin prevederile ei să favorizeze pe unii sau alţii , de regulă , însă , pe „ constructorii „ ei ,sau apropiatii lor .
Bunăoară , este de notorietate publică faptul că , de-a lungul timpului , toate guvernele care s-au succedat la putere , indiferent de orientarea politică , au încălcat cu nonşalanţă şi seninătate dispoziţiile legii învăţământului în ceea ce priveşte nivelul alocaţiei bugetare pentru acest domeniu de activitate , numit , tot de legea învăţământului, „prioritate naţională”, cu repercursiunile cunoscute : salarii de mizerie , şcoli în paragină , lipsa aproape totală a dotărilor , toate acestea constituindu-se în motive ale unor mişcări sociale de proporţii . Paradoxal sau nu , ADEVĂRUL este acela că , marşurile şi mitingurile de protest precum şi grevele au avut drept principal scop , APLICAREA LEGII , sau mai bine spus A LEGILOR , căci încălcarea unora dintre ele , este urmarea firească a nerespectării altora , efectul fiind acela de „nelegalitate în cascadă”.
Preluând exemplul şefilor lor , mai marii sau „mai micii „ autorităţilor publice centrale şi locale , au purces şi ei , la abuzuri crase , în ceea ce priveşte acordarea unor drepturi dispuse de prevederi legale mai mult decât clare , aducându-şi astfel contribuţia la menţinerea şi escaladarea unei stări de tracasare şi tensiune permanentă în societatea românească , salariaţii din aproape toate domeniile de activitate
( sănătate , învăţământ , administraţie publică şi chiar poliţie ) fiind nevoiţi să apeleze la instanţele de judecată pentru A IMPUNE RESPECTAREA LEGII .
Ordonanţele guvernamentale , simple sau de urgenţă , s-au constituit şi ele în posibilităţi , la îndemâna unor guvernanţi , de încălcare a legii şi implicit a ordinii publice . În acest sens , sunt edificatoare ordonanţele care au făcut inoperabile legea de majorare a salariilor din învăţământ , legea de majorare a pensiilor celor care au lucrat în domenii de activitate cu condiţii grele de muncă , “ legea mamelor “, care prevedea acordarea unui ajutor financiar pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la vârsta de doi ani . Este important de arătat că una din aceste ordonanţe a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională a României , acest fapt neavând însă , nici un efect asupra conduitei celor de la guvernare , deşi acest lucru îi situează ÎN AFARA CONSTITUŢIEI , legea fundamentală a oricărui stat de drept. Asta pe de o parte . Pe de altă parte , aspectul că orice ordonanţă este aprobată printr-o lege adoptată de Parlament şi nu invers , este şi el de luat în seamă , în sensul că , ordonanţa îşi păstreză caracterul de lege cât şi aplicabilitatea , numai dacă Parlamentul adoptă o lege prin care ordonanţa este aprobată .
Construirea de legi , H.G.- uri sau ordonanţe , care să favorizeze anumite persoane sau grupuri de persoane , este şi ea o practică prin care democraţia „ este fentată” . În acest sens este demn de remarcat că , la un moment dat , însuşi Preşedintele României a atras atenţia asupra acestui aspect .
Dar să faci o „ LEGE” prin care să „şmechereşti” electoratul , şi prin asta esenţa democraţiei şi a suveranităţii poporului , este peste orice închipuire , deoarece este inadmisibil ca voturile exprimate de alegătorii care s-au prezentat la urne să nu se constituie în mandate parlamentare , şi prin aceasta , lăsând practic fără reprezentare o masă de oameni care şi-au exprimat sufragiul prin vot .
Nu ştiu dacă astfel de „ legi” se fac şi „se aplică” la fel şi în alte locuri ale lumii , deoarece chestiunea pare a ţine de domeniul absurdului , sau a ceea ce se cheamă „no comment” , deşi , de departe , ea ESTE specifică domeniului ORDINII PUBLICE , ordine publică ce poate fi grav destabilizată , dacă cetăţenii , luând exemplul „ mai marilor” , ar proceda de aceeaşi manieră .
Nu ştiu nici dacă astfel de practici sunt „dictate” de înalte raţiuni de stat , sau de un înalt simţ al responsabilităţii , dar , din postura în care mă aflu , percep toate acestea , drept un grav afront adus cetăţeanului , legii , demnităţii umane , drepturilor omului cât şi ordinii de drept . Căci , în atari condiţii , îmi este greu să înţeleg că oamenii ar mai putea fi egali în faţa legii , astfel cum este înscris în legea fundamentală . Cred că românii , constatând toate acestea , ar trebui să reacţioneze , atât la niveluri internaţionale cât şi naţionale şi să impună respectul cuvenit tuturor valorilor , al căror izvor a fost să fie acel DECEMBRIE 1989 , din care , practic , a rămas vizibil , palpabil , doar Cimitirul Eroilor”. Iar dacă nu reuşesc, atunci nu au decât să ceară azil politic , pe motiv că în România s-a reinstaurat totalitarismul . Şi nu un totalitarism ceauşist , bazat pe „doctrină” , ci , unul mult mai periculos , totalitarismul aşa-zişilor „băieţi deştepţi” , bazat pe interese oarbe , de natură a manipula atât puterile statului , cât şi instituţiile lui , contra ordinii de drept . În acest context , fiind foarte clar că avem de-a face cu o devălmăşie interesat , şi mai ales , deliberat provocată , este imperios necesar ca acesteia , ori să-i fie opus un înalt simţ civic , ori să fie privită şi tratată cu înţelegere , cât şi contemplată , ca „efect” intrinsec „capitalismului” de sorginte „neaoş-autohtonă”, ori denunţată şi judecată drept acţiune de tip mafiot , ce ţine de structuri ale crimei organizate . Nu ştiu însă dacă , cetăţeanul onest , perdantul perpetuu , dar maiestuos şi generos în înţelegerea situaţiei sale , are EDUCAŢIA necesară , pentru a adopta una sau alta dintre atitudinile normal de adoptat în astfel de situaţii .