duminică, 18 noiembrie 2012


ÎNTREBARE LA ÎNTREBARE

 

           

O știre zguduie net-ul. În Lituania, cică, s-ar pregăti un scenariu asemănător cu cel din România. Președinta, devenind jucătoare, speră să invalideze votul popular după model euro-estic,  cu sprijin euro-vestic, prefațând, cumva, pregătirile din România.

            La noi, lumea toată se întreabă dacă d-l președinte îl va nominaliza sau nu pe d-l Ponta pentru funcția de prim-ministru, dacă U.S.L. va câștiga alegerile și îl va susține pentru această funcție. Și se întreabă, nu chiar cu totul întâmplător.

            Întrebat fiind, despre această perspectivă, președintele însuși dă un răspuns neverosimil, care suscită interesul, nu neapărat cel național, dar care, totuși, nu are decât o soluție. Evident în temeiul legilor și cutumelor democrației.

            Nimeni însă nu se întreabă ce vor face cei ale căror voturi vor fi din nou ignorate. Aici, nimeni nu-și dă cu părerea? Nimeni nu încearcă un pronostic?

            Așadar, dacă președintele va ignora încă o dată regula de aur a oricărei democrații, majoritatea, întrebarea care se impune, ca răspuns, la întrebarea tuturor, se referă, în mod obligatoriu la modalitatea de reacție a electorilor, cei care l-au pus acolo unde se află, prin vot, iar apoi l-au dat jos, fără să cadă.  Vor accepta ”excepția” pașnic, sau vor reacționa?

            Dar partidele politice? Își vor scoate armatele în stradă, așa cum au făcut la lansarea candidaților, se vor autodizolva, sau vor accepta o ”coabitare”, în condițiile umilitor-rușinoase, impuse de adversarul intern și extern, așa cum s-a mai întâmplat?

            Știm, din experimente desfășurate ”pe pielea noastră”, că multe și întortocheate sunt căile Domnului. Și totuși . . .

           

16 nov. 2012

marți, 13 noiembrie 2012


ÎNDOIALĂ PE PROCENTE

 

 

            Se apropie cu mare viteză alegerile din 9 decembrie. Se vorbește, se interpretează, se analizează. Se fac presupuneri, estimări, pronosticuri, aproape toate abundând în exprimări procentuale. Toate acestea se raportează, în mod evident la întreg, adică la 100%. Apariția președintelui pe posturile de televiziune, mi-a adus aminte de experiența referendumului, iar acum mă tot întreb câți alegători reprezintă acest 100%? 18 milioane, ca la referendum, 16 milioane, cât ne spune ultimul recensământ sau un alt număr, care nu are legătură cu niciunul dintre  cele de dinainte?

            Pragul de acces în Parlamentul României este de 5%. Din ce? U.S.L. va câștiga cu 57,4%. Din cât? U.D.M.R. va lua cu certitudine minimum 5%. Cine și cum va stabili pragul parlamentar? La ce se va raporta?

            Spun toate acestea pentru că nu mai aud pe nimeni punând această problemă. Oare nu mai are relevanță? Nu mai este importantă? Sau acum ne ajută cei plecați din țară, cei decedați sau cei netransportabili? Eu unul nu cred în așa ceva.

            Eu cred că acum este momentul oportun să tranșăm definitiv această problemă. Câți trebuie, de fapt, să fim pe liste?                                                                                                                                       Pentru mine răspunsul la această întrebare este foarte important, deoarece ține de o anume intuiție.

 

            13 nov. 2012

joi, 8 noiembrie 2012


CAMPANIE ELECTORALĂ FĂRĂ EDUCAȚIE

 

            Fluxurile de știri din ultima perioadă ne dezvăluie fel și fel de ”aspecte” ale activității diferitelor grupări politice, deviațiile de comportament fiind vizibil frecvente. Nimeni și nimic nu pomenește, încă, de vreun program politic vizând educația, toți mizând pe aspectele economico-populiste. Așteptând cu nesaț satiric lansarea programelor de guvernare, care cu certitudine vor fi încălcate sub diferite pretexte, marele vulg degustă cu un zâmbet subțire în colțul gurii dialogurile ”colțoase” dintre protagoniștii într-ale politichiei, susținute pe diferite ”canale”, spre a ne convinge cu ”argumentele” lor. Colțoșenia, mai ales a celor ce au aruncat acest popor în mizerie atunci când au fost la guvernare, dincolo de penibil și ridicol, ne face dovada unei lipse totale de educație, diplomația fină și bunul simț ce ar fi trebuit să-i împingă până la a-și cere scuze electoratului, reprezentând marile tare ale comportamentului lor. 
            Până una alta, evaluând rezultatele ultimelor sondaje de opinie și comparându-le cu cele anterioare, se pare că pe măsură ce se străduiesc mai tare să convingă, se afundă tot mai mult în opțiunile oamenilor, tot așa cum, în nisipurile mișcătoare, zbaterea mai intensă pentru supraviețuire, ducând la o scufundare mai rapidă în adâncuri.
           Totuși, cu ocazia lansărilor candidaților la fotoliile de parlamentari, s-a amintit câte ceva și despre educație. Primul Ministru al României, domnul Victor Ponta, a promis, în data de 17 octombrie 2012, la Arena Națională din București, în fața a 50.000 de oameni, cu ocazia lansării candidaților U.S.L., că educația va fi altceva decât ceea ce a fost până acum. Sperăm în așteptarea noastră ca spusele să se materializeze.
            Mai deunăzi, la Opera Română, cu ocazia altei lansări, a candidaților A.R.D., s-a promis finanțarea programului ”Școală după școală”. Chestiunea arde, într-adevăr, dar nu-mi pot închipui că cei ce ne-au mințit cu dezinvoltură atâta amar de vreme, pot fi sinceri în afirmațiile lor. De aceea, deși sunt un susținător 100% al finanțării acestui program, nu pot lua în serios afirmația și o tratez ca pe un populism ieftin, ”aruncat” electoratului, în disperare de cauză.

            Având în vedere că totuși, în Parlamentul României vor intra candidați ai mai multor formațiuni politice, în altruismul meu nezdruncinat, adresez pe această cale un mesaj tuturor celor care, în urma luptei electorale, vor ocupa fotoliile de parlamentari.

                     Stimați candidați,

          În condițiile actualelor realități, este o necesitate ca cei desemnați drept candidați la fotoliile de parlamentari să lupte fără rezerve pentru a învinge în lupta electorală în scopul instituirii în România a unei noi ordini, cu adevărat de drept, spre împlinirea aștepărilor celor 7,4 milioane de români și nu numai ale lor.

            În lumea întreagă se cristalizează tot mai mult ideea că alternativa, primordială, la actuala criză mondială este educația.

            Suntem îndreptățiți să credem că cei desemnați, sunt oameni iubitori de școală și învățătură de carte și odată ajunși unde și-au propus vor așeza instituția școlii și oamenii ei acolo unde cu adevărat trebuie și vor lupta pentru a o reclădi.                                                                                                               Imboldul către un astfel de deziderat trebuie să izvorască din înalta simțire generată de comemorarea, în acest an 2012, a unui veac de la dispariția fizică a marelui Spiru Haret, reformatorul adevărat al învățământului românesc, singurul care l-a transformat într-o adevărată prioritate națională.
         
Față de ceea ce s-a întâmplat recent cu școala din România, trebuie să arătăm că Spiru Haret,
- a înființat în cele trei mandate ale sale peste 2000 de școli, iar guvernarea trecută a desființat cam tot atâtea prin comasare,
- a urmărit ca din profesori să creeze o adevărată forță motrice a societății, iar guvernarea trecută a încercat să le distrugă structurile organizatorice,
- a ajutat profesorul român aflat în nevoie prin Casa Școalelor, acordându-i împrumuturi fără dobândă, în timp ce guvernarea trecută a fost la un pas de a-i desființa structurile de într-ajutorare reciprocă,
- a ajutat material elevul român nevoiaș, acordându-i ajutoare materiale, în timp ce guvernarea trecută l-a lăsat pe drumul dintre casă și școală, în cizmele tătâne-său.

                   Stimați candidați,

            Având credința că eforturile dumneavoastră, ulterioare alegerilor din decembrie 2012, se vor materializa, prin îndepărtarea rapidă a molozului rezultat în urma demolării săvârșită prin act de guvernare, spre a clădi o școală nouă, care să dea demnitate națiunii române prin calitatea cetățenilor pe care-i va forma.
Cu convingerea că această viziune se înscrie în ceea ce numim ”spirit haretian” și că ea va deveni realitate, vă urăm succes în lupta electorală.                                                                                        



Așa să ne ajute Dumnezeu!                                   06 nov. 2012