TITULATURA DE SISTEM , UN CONCEPT MODERN , EUROPEAN ŞI DE MARE VIITOR

MOTTO: ”Resursele umane sunt factorul cheie al reformei educaţiei ; ele pot compromite totul sau pot salva totul .” Raportul „ România Educaţiei , Romania Cercetării .”

I . Consideraţii iniţiale .

Încep să scriu aceste rânduri , provocat îndeosebi de faptul că , în ultimul timp , dată fiind şi starea conflictuală din învăţământul românesc , am avut ocazia de a dialoga cu foarte mulţi oameni , de diferite profesii ; ziarişti , medici , profesori (unii dintre ei fiind chiar directori de unităţi de învăţământ) , oameni politici , despre unele disfuncţionalităţi ale sistemului educaţional românesc , despre cauzele care generează instabilitate în sistem , criză , perspective , reformă , etc. Una din temele abordate fiind chiar cea din titlu , adică TITULATURA şi TITULARIZAREA , despre care ştiam că , în unele medii , există opinii de respingere , nu mică mi-a fost mirarea , când am constatat că chiar unii dintre confraţi , cobreslaşi de-ai mei adică , e drept puţini la număr , resping şi ei această idee , care de fapt se constituie , pentru noi educatorii , într-un drept profesional , pe care eu personal îl consider unul fundamental .

Aş dori , ca ceea ce scriu eu acum , să se constituie într-un început , care să genereze o adevărată dezbatere publică pe această temă , ce devine , iată , una controversată , chiar pentru unii dintre beneficiari . De fapt , tocmai acesta este mobilul care mă incită , mă motivează şi mă determină la acest demers . Poate că , cei care resping ideea ,vor avea iniţiativa şi curajul , de a-şi motiva public susţinerea , cu argumente care , în final , să ne determine să adoptăm o concluzie şi poate chiar o atitudine faţă de această TITULATURĂ , concluzie care să respingă definitiv sau să consacre , dacă mai era nevoie , acest drept , de mare valoare , inclusiv juridică , ce poate fi , apoi , adoptat şi în alte domenii de activitate . Analiza noastră ar trebui însă întemeiată pe norme de drept al muncii , european şi naţional .

Controversa pe această temă , este generată , de fapt , de ideea de descentralizare a sistemului naţional de învăţământ, idee pe care nu prea o respinge nimeni în România , deşi la nivel internaţional sunt naţiuni ale Comunităţii Europene ( Franţa , Italia , etc.) care nici nu vor să audă de aşa ceva . Ceea ce este de respins , însă , este modalitatea în care se aplică acest concept al descentralizării , concept care nu este neapărat unul care se constituie prin sine însuşi , într-un panaceu ce rezolvă „sine die” , toate problemele din sistem , ci , dimpotrivă , el se poate constitui în cauză a unor mari disfuncţionalităţi , ce pot avea consecinţe incalculabile şi pe care apoi , bineînţeles că nu şi le mai asumă nimeni , cu toate că pierderile generate sunt irecuperabile . Nu vreau să închei acest pasaj al scrierii mele , fără a arăta că , reprezentanţi şi experţi ai Băncii Mondiale , au recunoscut că România se află cu mult înaintea unor ţări cu tradiţie , în ceea ce priveşte descentralizarea educaţiei . Această recunoaştere vine într-un moment de mare încercare pentru învăţământul românesc , încercare prin care se vrea descentralizarea celei mai importante resurse a acestuia : RESURSA UMANĂ. Acesta este şi motivul pentru care am ales drept motto , cea mai importantă concluzie referitoare la resursa umană , a Raportului „România Educaţiei , România Cercetării” . Trebuie arătat cu insistenţă , cu insidiozitate chiar , că din dorinţa de a reforma sistemul , s-au descentralizat pâna acum resursele : financiare ( investiţii , cheltuieli curente , salarizare) , materiale (clădiri , terenuri ) şi chiar umane , în sensul că personalul didactic de predare şi instruire practică este angajat de directorul şcolii în temeiul deciziei inspectorului şcolar general , iar în judeţele pilot , concursul pentru ocuparea posturilor vacante este organizat la nivelul unităţii de învăţământ (şcolii) . Întrebarea care se impune a fi pusă celor care şi- au asumat până acum acest demers al descentralizării este : au condus aceste măsuri la performarea sistemului ? De ce se continuă dacă rezultatele experimentelor sunt negative ? Cine răspunde de dezastrul generat de politizarea excesivă şi nefinanţarea educaţiei la nivelul cerut de legislaţia în vigoare , politizare şi nefinanţare care au fost identificate de toată lumea , drept cauze esenţiale ale calităţii scăzute a educaţiei româneşti ?

Iată de ce este necesar să privim aplicarea conceptului de descentralizare cu înţelepciune , nu ca pe un fetiş , ci ca pe o posibilă soluţie , care poate sau nu să aibe drept finalitate o reformare adevărată a sistemului, materializată în obţinerea de rezultate superioare cantitativ şi calitativ , rezultate fără de care , procesul de descentralizare se transformă într-un scop în sine . Grija şi circumspecţia cu care trebuie să comparăm avantajele vs. riscurile pe care ni le asumăm , este cu atât mai îndreptăţită , cu cât , de acum încolo , avem de-a face cu reformarea oamenilor , cu reformarea profesioniştilor sistemului , cu cei care „pot compromite totul , sau pot salva totul”. Şi pentru că tot veni vorba de riscuri , iată câteva dintre ele , identificate de M.E.C.I. , nu în urma vreunui complex efort de analiză teoretică şi abstractă , ci în urma experimentului privind descentralizarea , efectuat în judeţele pilot :

• mobilitatea redusă a personalului

• politizarea sistemului de învăţământ

• nivelul redus al relaţiilor interinstituţionale

• interpretarea eronată şi abuzivă a prevederilor legale

• nerespectarea procedurilor privind alocarea fondurilor

• tendinţa de intervenţie excesivă a Consiliului Local

La acestea se mai pot adăuga încă vreo câteva , specifice concursului de ocupare a posturilor vacante în sistem descentralizat :

• nivelul scăzut al concursului , subiectele fiind formulate la nivel local

• costurile concursului substanţial mai mari

Mai este de reţinut un lucru esenţial . În sistemul educaţional se lucrează cu copii . Ei nu pot fi trataţi ca „obiect al muncii”, ci ca nişte oameni în devenire . Având în vedere cel puţin acest aspect al problemei , trebuie să arătăm , că aici , greşelile sunt excluse , „procesul tehnologic” nemaiputând fi reluat dacă „ piesa finală” nu are parametrii proiectaţi . Spun toate acestea , deoarece descentralizarea ce se preconizează a fi „implementată” , nu duce la o creştere a calităţii procesului instructiv – educativ , aşa cum arăta chiar un reprezentant al Băncii Mondiale , ci dimpotrivă , ne aduce în faţă riscurile enumerate mai sus , repet , riscuri identificate chiar de M.E.C.I.

Înainte de a purcede la acest demers , clasa politică ar trebui să ia aminte la faptul că toate comentariile specialiştilor , analiştilor , mass – media etc., sunt unanime în aconsidera efectele prospetei ordonanţe prin care toţi şefii de „deconcentrate” sunt „daţi afară”, drept un act de politizare fără precedent . De asemenea , clasa politică , în întregul ei , ar trebui să-şi asume starea deplorabilă în care se prezintă toate domeniile de activitate din România , indiferent că se numesc bugetare sau nu .

I I. Consideraţii juridice

Descentralizarea resursei umane , astfel cum este ea proiectată , în sensul că directorul şcolii este angajatul primarului ,( la propunerea consiliului local) , iar personalul didactic de predare şi de instruire practică este angajat al angajatului primarului(directorul) , printr-un concurs sau interviu organizat la nivelul şcolii , duce în mod inexorabil , ca efect juridic al relaţiei de muncă , la dispariţia dreptului nostru profesional fundamental la TITULARIZAREA DE SISTEM , drept profesional care , în concepţia unora este anacronic , perimat , vetust , care nu mai răspunde necesităţilor sistemului , deşi , după câte am constatat , nu prea au argumente cu care să-şi motiveze susţinerea .

Înainte de a arăta cosiderentele în temeiul cărora susţin că titularizarea şi titulatura de sistem este un concept modern , european şi de mare viitor , astfel cum am scris în chiar titlul acestui demers , este necesar a spune că el se defineşte , de fapt şi de drept , prin aceea că , în urma unui concurs de nivel naţional , personalul didactic de predare şi instruire practică , beneficiază de un contract de muncă pe durată nedeterminată , de posibilitatea de a se „mişca” în sistem , de la o unitate de învăţământ la alta , cât şi de obligaţia angajatorului de a-i oferi un alt post , în cazul în care , este disponibilizat , din motive neimputabile lui . Toate acestea , au şi menirea de a asigura existenţa în viaţa reală a şcolii româneşti , a fundamentalului principiu al continuităţii , principiu ce domină de veacuri , orice sistem de învăţământ , de la noi sau de aiurea .

După cum lesne se poate observa , conceptul se întemeiază pe elemente fundamentale de drept al muncii , european şi naţional , referitoare la selecţia specialiştilor , menţinerea acestora în sistemul profesional pentru care au fost selecţionaţi , mobilitatea în interiorul sistemului profesional , protecţia socială a salariatului . În acest context este necesar a arăta că , în accepţiunea modernă a dreptului european şi naţional al muncii , un loc de muncă , oricare ar fi el , este definit prin trei caracteristici fundamentale , pe care nimeni nu le poate respinge :

• SALARIUL ,

• PACHETUL DE SECURITATE ÎN MUNCĂ ,

• PACHETUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A SALARIATULUI

În acest sens , este mai mult decât relevant conţinutul art. 6(1) din Codul Muncii: „ orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate , de protecţie socială , de securitate şi sănătate în muncă , precum şi de respectarea demnităţii şi conştiinţei sale , fără nici o discriminare”. Recomandarea U.N.E.S.C.O. – O.I.M. privind Statutul Profesorilor la Cap. XI . Protecţie socială , art . 126(1) arată:”Profesorii ar trebui protejaţi prin măsuri de asigurare socială , în concordanţă cu toate prevederile incluse în Convenţia Organizaţiei de Muncă şi Protecţie Socială 1952 , adică prin asistenţă medicală , compensare pentru boală , şomaj , vârstă înaintată , prejudicii profesionale , familie , maternitate , invaliditate şi urmaşi .” De asemenea , art.85(1) din acelaşi Cod al Muncii , în ceea ce priveşte combaterea şomajului , dispune : „ Angajatorii sunt obligaţi să informeze salariaţii angajaţi ...despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante , corespunzătoare pregătirii lor profesionale şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă ....” În accepţiunea Legii nr. 128 privind Statutul Personalului Didactic , acest text se transpune în dreptul la „transfer prin restrângere de activitate”.

În ceea ce priveşte detaşarea la cerere sau în interesul învăţământului , precum şi pretransferul , orice om de bună credinţă , poate constata cu uşurinţă faptul că ele sunt operaţiuni ce răspund , în primul rând , principiului mobilităţii forţei de muncă , principiu ce domină întreaga piaţă europeană a muncii . Astfel , Legea 53/2003 – Codul Muncii , face referire la art. 42(1) la delegarea sau detaşarea salariatului , iar Recomandarea U.N.E.S.C.O. – O.I.M. privind Statutul Profesorilor , la Cap. VII . Angajarea şi cariera , art . 40 , arată : “Profesorii ar trebui să poată , cu condiţia să posede calificările necesare , să se transfere de la o şcoală la alta , indiferent de nivel , în interiorul reţelei de învăţământ” , iar la art 116 , (surpriză sau nu ), se spune :”Profesorii ar trebui plătiţi în baza treptelor de salarizare stabilite de comun accord cu organizaţiile profesorilor . În nici un caz profesorii calificaţi , afaţi în perioada de probă sau angajaţi temporar , n-ar trebui să fie plătiţi conform unei trepte inferioare de salarizare celei stabilite pentru PROFESORII TITULARI”.

Iată , deci , că un text cu valoare juridică internaţională vorbeşte despre “profesori titulari”. Rezultă , deci , că noţiunile de titular , titulatură , titularizare , au corespondenţă internaţională , şi nu reprezintă o chestiune de excepţie , specifică doar dascălului român , aşa cum doresc unii să inducă , în scopul de a minimaliza acest drept şi apoi de a-l elimina mai uşor , fără o opoziţie substanţială din partea , chiar a beneficiarilor . Aşadar , atenţie profesori ! Nu admiteţi ca drepturile voastre să fie minimalizate sau luate în derâdere . Ele au fost câştigate în timp , cu preţul unor sacrificii făcute de înaintaşii noştri în ale educaţiei . De altfel , în temei legal “ salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege“ (Codul Muncii , art. 38) , iar “Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune , după caz , pentru: apărarea securităţii naţionale , a ordinii , a sănătăţii ori a moralei publice , a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; …;prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale , ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”( Constituţia României – art. 53 (1) .

I I I . Consideraţii finale .

Având în vedere cele expuse , îmi menţin afirmaţia din titlu . Titularizarea de sistem este un concept modern şi european . El poate fi şi de viitor , doar în măsura în care suntem capabili să îl apărăm şi să îl impunem ca pe o supremă valoare juridică profesională , specifică unor adevăraţi profesionişti , ce nu admit ca în sistemul lor ierarhiile să aibe conotaţii politice ! Şi ar mai fi o întrebare .

Ce se vrea a se pune în loc?

ROMÂNIA ÎN EPOCA SCLAVAGISMULUI ELECTORAL

Actuala clasă politică , în dorinţa ei nestăvilită de a se face iubită şi adulată de poporul pe care-l detestă şi-l manipulează în cel mai ordinar mod cu putinţă şi care , în „nemernicia” lui , nu mai vrea să iasă nici la vot , ignorându-şi astfel , până şi exercitarea unuia din drepturile cetăţeneşti fundamentale , şi-a căznit mintea şi a descoperit găselniţa prin care să pună în practică istorica şi perfida expresie „dacă voi nu mă vreţi , eu vă vreau !”. O dată cu aceasta , se instituie , de fapt , violul politic şi violul electoral , ca metodă de manipulare a sufletelor şi conştiinţelor semenilor , care nu mai vor să „percuteze” la chemarea de înscăunare electivă a unuia sau altuia din cei ce reprezintă , în teritoriu sau mai la centru ,” mâna lungă” a mai marilor din straturile politice superioare . Căci , ce altceva poate să însemne „descentralizarea sălbatică” la care s-a pornit , şi prin care se acordă primarilor , dreptul de viaţă sau de moarte asupra oamenilor , prin transformarea lor în angajatori ai directorilor şi prin ei a întregii resurse umane din domeniile administraţiei publice locale , educaţiei , sănătăţii , culturii etc. Marea politizare , de care credeam că am scăpat definitiv , revine în forţă , şuierându-ne ameninţător şi răzbunător în timpan : „voi fi mai mult decât ce-am fost !”. Lucru perfect adevărat , dacă avem în vedere paradigma existenţială a oricărui om politic , mai din susul sau mai din josul scării ierarhice a politicii ( asta ca să evit eventuale erori , induse de folosirea expresiilor mare sau mic) , definită foarte exact de sintagma „INTERES POLITIC”, interes peste care , NICIODATĂ nu va putea trece , chiar dacă , va fi sau nu vorba , despre valoare , profesionalism , competenţă , performanţă . Aceste cuvinte , vor deveni găunoase şi gregare , pentru orice „om politic” , atunci când va fi vorba despre câştigarea puterii politice sau menţinerea la putere . În această accepţiune , este foarte clar că „mâna lungă” a primarului , reprezentată de director { de instituţie , de unitate (inclusiv de înv ăţământ ) sau şef ( de secţie sau birou ) } , va ANGAJA „pe post”{ într-o primă fază „prin concurs”, apoi , prin declaraţie de loialitate (modelul existând deja ) , nefiind exclus ca într-o ultimă , dar nu foarte îndepărtată etapă , prin contract de vasalitate } , doar persoanele care „corespund” , sau , va CONFIRMA sau RECONFIRMA în funcţie , doar pe cei agreaţi ,( prin convertirea lor în aderenţi , susţinători sau membri ai formaţiunii politice la putere) , cărora li se va impune , apoi , cu cine să voteze . Iar oamenii, vor vota cum li se impune , căci implacabilul instinct al conservării , perverteşte şi devine mai presus decât conştiinţa , demnitatea sau moralitatea . Nu criticaţi prea tare această susţinere . Ea este , într-adevăr , specifică doar CARACTERELOR SLABE , dar , când spunem POLITIZARE , în condiţiile suprimării unui mare număr de locuri de muncă , prin efectele crizei care bântuie nestingherită pe meleagurile noastre , scenariul este mai mult decât posibil . Intuieşte cineva oare , ce teroare se va instaura , mai ales în mediul rural şi în oraşele mici , unde trăieşte mai bine de jumătate din populaţia României şi unde mulţi dintre „aleşi” se află „la putere” pentru că au mai multe rude sau neamuri ? Sau pentru că are „la dispoziţie” mai mulţi asistaţi social ? Intuieşte , oare , cineva cum va arăta directorul de şcoală , licenţiat , angajat de un primar cu studii medii ? Nici Ceauşescu nu a îndrăznit la „ implementarea” unui astfel de demers . El , demersul , este de-a dreptul demenţial , mai ales în vremuri de ciză , când este posibila exacerbarea efectelor generate de mentalităţile , metehnele şi apucăturile unor „oameni politici” , ajunşi la putere şi cărora le este foarte frică să nu o scape din mână ! Odioasa „ Academia Ştefan Gheorghiu” , devine acum , o blândă , suavă , luminată şi înţeleaptă instituţie de învăţământ , prin intermediul căreia , în timpul comunismului , erau şcolite „elitele” clasei muncitoare - clasă conducătoare , înainte de a fi aduse şi impuse drept PRIMARI , „ pentru a construi socialismul , la oraşe şi sate” .
În aceste condiţii , este clar că România va trece prin adevărate vremuri de restrişte , oamenii fiind transformaţi în adevăraţi SCLAVI ELECTORALI , sub oblăduirea modernului şi europeanului concept al DESCENTRALIZĂRII , ce se vrea musai aplicat , astfel şi acum ! Altfel , nu ! „ Primarii & company” , deja , au început să-şi frece mâinile de bucurie pentru că le pică la îndemână o astfel de pleaşcă electorală . Mai ales că , acum „ AUTORITATEA” lor este legitimată prin acest „act al descentralizării”, astfel aplicat , deoarece vor avea , sub „comanda”lor , specialişti cu cel mai înalt nivel de calificare - nivelul academic, pe cei mai învăţaţi şi mai liberi dintre oameni : INTELECTUALII . Este vorba , bineînţeles , despre AUTORITATEA impusă prin forţă , delaţiune , minciună şi manipulare . Căci , în condiţiile arătate , nu poate fi vorba , în nici un caz , de AUTORITATEA care se câştigă , prin cunoaştere , profesionalism şi valoare !
Aşadar , porniţi înainte , tovarăşi ! Veţi deveni europeni , mai ales că , după câte se pare din experienţa ultimilor douăzeci de ani , seva învăţăturii voastre rezidă fundamental , în opera , „PUMNUL ŞI PALMA” .
Să nu uitaţi niciodată , însă , că starea învăţământului actual este „opera” voastră , a politicienilor de doi bani , care aţi furat copiilor acestei ţări , în ultimii 12 ani , 50% din banii destinaţi învăţământului , care aţi politizat fără ruşine managementul acestui domeniu , în care politica nu are ce căuta , şi care aţi marginalizat în mod execrabil domeniul de activitate declarat prin lege PRIORITATE NAŢIONALĂ . Niciodată nu aţi avut în intenţie educaţia copiilor acestei ţări , sărăcia , analfabetismul şi abandonul şcolar devenind politică de stat în scopul creării unor mase de manevră şi nu a unor cetăţeni instruiţi , educaţi şi responsabili , care să concureze cu şanse egale şi reale pentru ocuparea unui loc de muncă pe piaţa europeană a muncii . Să nu uitaţi niciodată , politicieni de doi bani , că datorită vouă acest popor nu are spitale , agricultură , industrie , drumuri , autostrăzi , ... Să nu uitaţi niciodată , că voi aţi dezbinat şi învrăjbit acest popor şi aţi aruncat grupuri de oameni împotriva altor grupuri de oameni , aţi încălcat legile şi constituţia ţării , pentru a vă atinge interesele . Acum , vreţi să aveţi şi sufletele şi conştiinţele noastre , împotriva voinţei noastre ! Să nu uitaţi ! A mai vrut cineva , acelaşi lucru !

ROMÂNIA ÎN EPOCA SCLAVAGISMULUI ELECTORAL

Actuala clasă politică , în dorinţa ei nestăvilită de a se face iubită şi adulată de poporul pe care-l detestă şi-l manipulează în cel mai ordinar mod cu putinţă şi care , în „nemernicia” lui , nu mai vrea să iasă nici la vot , ignorându-şi astfel , până şi exercitarea unuia din drepturile cetăţeneşti fundamentale , şi-a căznit mintea şi a descoperit găselniţa prin care să pună în practică istorica şi perfida expresie „dacă voi nu mă vreţi , eu vă vreau !”. O dată cu aceasta , se instituie , de fapt , violul politic şi violul electoral , ca metodă de manipulare a sufletelor şi conştiinţelor semenilor , care nu mai vor să „percuteze” la chemarea de înscăunare electivă a unuia sau altuia din cei ce reprezintă , în teritoriu sau mai la centru ,” mâna lungă” a mai marilor din straturile politice superioare . Căci , ce altceva poate să însemne „descentralizarea sălbatică” la care s-a pornit , şi prin care se acordă primarilor , dreptul de viaţă sau de moarte asupra oamenilor , prin transformarea lor în angajatori ai directorilor şi prin ei a întregii resurse umane din domeniile administraţiei publice locale , educaţiei , sănătăţii , culturii etc. Marea politizare , de care credeam că am scăpat definitiv , revine în forţă , şuierându-ne ameninţător şi răzbunător în timpan : „voi fi mai mult decât ce-am fost !”. Lucru perfect adevărat , dacă avem în vedere paradigma existenţială a oricărui om politic , mai din susul sau mai din josul scării ierarhice a politicii ( asta ca să evit eventuale erori , induse de folosirea expresiilor mare sau mic) , definită foarte exact de sintagma „INTERES POLITIC”, interes peste care , NICIODATĂ nu va putea trece , chiar dacă , va fi sau nu vorba , despre valoare , profesionalism , competenţă , performanţă . Aceste cuvinte , vor deveni găunoase şi gregare , pentru orice „om politic” , atunci când va fi vorba despre câştigarea puterii politice sau menţinerea la putere . În această accepţiune , este foarte clar că „mâna lungă” a primarului , reprezentată de director { de instituţie , de unitate (inclusiv de înv ăţământ ) sau şef ( de secţie sau birou ) } , va ANGAJA „pe post”{ într-o primă fază „prin concurs”, apoi , prin declaraţie de loialitate (modelul existând deja ) , nefiind exclus ca într-o ultimă , dar nu foarte îndepărtată etapă , prin contract de vasalitate } , doar persoanele care „corespund” , sau , va CONFIRMA sau RECONFIRMA în funcţie , doar pe cei agreaţi ,( prin convertirea lor în aderenţi , susţinători sau membri ai formaţiunii politice la putere) , cărora li se va impune , apoi , cu cine să voteze . Iar oamenii, vor vota cum li se impune , căci implacabilul instinct al conservării , perverteşte şi devine mai presus decât conştiinţa , demnitatea sau moralitatea . Nu criticaţi prea tare această susţinere . Ea este , într-adevăr , specifică doar CARACTERELOR SLABE , dar , când spunem POLITIZARE , în condiţiile suprimării unui mare număr de locuri de muncă , prin efectele crizei care bântuie nestingherită pe meleagurile noastre , scenariul este mai mult decât posibil . Intuieşte cineva oare , ce teroare se va instaura , mai ales în mediul rural şi în oraşele mici , unde trăieşte mai bine de jumătate din populaţia României şi unde mulţi dintre „aleşi” se află „la putere” pentru că au mai multe rude sau neamuri ? Sau pentru că are „la dispoziţie” mai mulţi asistaţi social ? Intuieşte , oare , cineva cum va arăta directorul de şcoală , licenţiat , angajat de un primar cu studii medii ? Nici Ceauşescu nu a îndrăznit la „ implementarea” unui astfel de demers . El , demersul , este de-a dreptul demenţial , mai ales în vremuri de ciză , când este posibila exacerbarea efectelor generate de mentalităţile , metehnele şi apucăturile unor „oameni politici” , ajunşi la putere şi cărora le este foarte frică să nu o scape din mână ! Odioasa „ Academia Ştefan Gheorghiu” , devine acum , o blândă , suavă , luminată şi înţeleaptă instituţie de învăţământ , prin intermediul căreia , în timpul comunismului , erau şcolite „elitele” clasei muncitoare - clasă conducătoare , înainte de a fi aduse şi impuse drept PRIMARI , „ pentru a construi socialismul , la oraşe şi sate” .
În aceste condiţii , este clar că România va trece prin adevărate vremuri de restrişte , oamenii fiind transformaţi în adevăraţi SCLAVI ELECTORALI , sub oblăduirea modernului şi europeanului concept al DESCENTRALIZĂRII , ce se vrea musai aplicat , astfel şi acum ! Altfel , nu ! „ Primarii & company” , deja , au început să-şi frece mâinile de bucurie pentru că le pică la îndemână o astfel de pleaşcă electorală . Mai ales că , acum „ AUTORITATEA” lor este legitimată prin acest „act al descentralizării”, astfel aplicat , deoarece vor avea , sub „comanda”lor , specialişti cu cel mai înalt nivel de calificare - nivelul academic, pe cei mai învăţaţi şi mai liberi dintre oameni : INTELECTUALII . Este vorba , bineînţeles , despre AUTORITATEA impusă prin forţă , delaţiune , minciună şi manipulare . Căci , în condiţiile arătate , nu poate fi vorba , în nici un caz , de AUTORITATEA care se câştigă , prin cunoaştere , profesionalism şi valoare !
Aşadar , porniţi înainte , tovarăşi ! Veţi deveni europeni , mai ales că , după câte se pare din experienţa ultimilor douăzeci de ani , seva învăţăturii voastre rezidă fundamental , în opera , „PUMNUL ŞI PALMA” .
Să nu uitaţi niciodată , însă , că starea învăţământului actual este „opera” voastră , a politicienilor de doi bani , care aţi furat copiilor acestei ţări , în ultimii 12 ani , 50% din banii destinaţi învăţământului , care aţi politizat fără ruşine managementul acestui domeniu , în care politica nu are ce căuta , şi care aţi marginalizat în mod execrabil domeniul de activitate declarat prin lege PRIORITATE NAŢIONALĂ . Niciodată nu aţi avut în intenţie educaţia copiilor acestei ţări , sărăcia , analfabetismul şi abandonul şcolar devenind politică de stat în scopul creării unor mase de manevră şi nu a unor cetăţeni instruiţi , educaţi şi responsabili , care să concureze cu şanse egale şi reale pentru ocuparea unui loc de muncă pe piaţa europeană a muncii . Să nu uitaţi niciodată , politicieni de doi bani , că datorită vouă acest popor nu are spitale , agricultură , industrie , drumuri , autostrăzi , ... Să nu uitaţi niciodată , că voi aţi dezbinat şi învrăjbit acest popor şi aţi aruncat grupuri de oameni împotriva altor grupuri de oameni , aţi încălcat legile şi constituţia ţării , pentru a vă atinge interesele . Acum , vreţi să aveţi şi sufletele şi conştiinţele noastre , împotriva voinţei noastre ! Să nu uitaţi ! A mai vrut cineva , acelaşi lucru !

S.O.S. - ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR – S.O.S.

Spectacolul vieţii ne oferă zi de zi , clipă de clipă , gânduri şi fapte , faţă de care ne manifestăm sau nu interesul , în măsura în care acestea au sau nu influenţă asupra noastră , asupra domeniului socio – profesional căruia îi aparţinem şi în cadrul căruia ne trăim bucuriile şi întristările , fiecare la locul său de muncă sau în colectivul în care , beneficiind sau nu de simpatia cobreslaşilor , ne ducem micile noastre lupte , cu victoriile şi înfrângerile lor .
Uneori , însă , oamenii sunt nevoiţi să se confrunte cu situaţii limită , de natură a le schimba radical existenţa , statutul social şi chiar structura domeniului profesional pe care l – au îmbrăţişat şi pentru care s –au pregătit ani şi ani , cu trudă şi dăruire şi în care au muncit cu abnegaţie şi cu sacrificii , pentru ca personalitatea şi persoana fiecăruia , să se constituie într-un model , pe care să – l ofere apoi semenilor şi discipolilor ca exemplu demn de urmat . Adeseori , în urma unor astfel de ŞOCURI , ce pot determina adevărate mutaţii , oamenii nu se mai regăsesc şi nu-şi mai pot urma cursul normal al vieţii de până atunci , fiind obligaţi să-şi găsească noi rosturi , noi făgaşuri existenţiale pe care să le adopte şi faţă de care , trebuie apoi , spre satisfacerea implacabilului instinct al conservării , să se adapteze prin noi eforturi , chiar de reprofesionalizare .
Un astfel de moment de răscruce se prefigurează pentru învăţământul preuniversitar românesc , în regia clasei politice tocmai sosită la putere , care doreşte construcţia unei noi societăţi româneşti , după chipul şi asemănarea sa , în scopul perpetuării deţinerii puterii . Căci , în locul punerii în execuţie a unor legi ale statului de drept ROMÂNIA , ni se pregăteşte SUPRIMAREA UNOR DREPTURI SALARIALE printr-un proiect de ordonanţă , ŞOMAJ prin promovarea noilor planuri – cadru din învăţământul liceal , iar prin „opera” de descentralizare , sub pretextul eficientizării , fluentizării şi democratizării sistemului, cât şi al obţinerii unor iluzorii rezultate superioare , DESFIINŢÂNDU - SE de fapt , un drept fundamental al dascălului român , DREPTUL LA TITULARIZARE .
Descentralizarea resursei umane , astfel cum este proiectată acum , reprezintă de fapt , aservirea totală a învăţământului preuniversitar românesc , factorului politic , reprezentat prin primar , care , la propunerea consiliului local va angaja directorul de şcoală , care nu este obligatoriu să fie profesor , Directorul , la rândul lui , va fi angajatorul personalului didactic de predare şi instruire practică , „PRIN CONCURS” , iar conducerea unităţii de învăţământ , va fi asigurată de un Consiliu de Administraţie constituit din 1/3 reprezentanţi ai consiliului local , 1/3 reprezentanţi ai părinţilor şi 1/3 reprezentanţi ai şcolii . Dacă directorul este membru de drept al consiliului de administraţie , prin prisma faptului că el trebuie să ducă la îndeplinire hotărârile C.A. , este foarte clar că , reprezentanţii consiliului local au din start mai mult de 1/3 din C.A. Şi asta , fără a lua în calcul faptul că unii dintre reprezentanţii părinţilor pot fi membri sau simpatizanţi ai formaţiunii politice aflată la putere . Şcoala , va mai avea , după caz , un director adjunct sau educativ şi un consiliu profesoral , care , însă , se vor afla în subsidiarul C.A. şi al managerului administrativ , care, repet, nu este obligatoriu să fie profesor . O dată cu încheierea contractului individual de muncă dintre directorul de şcoală şi educator , învăţător,institutor , profesor , maistru – instructor sau inginer , în caz de restrângere de activitate , aceştia din urmă nu se mai pot „mişca” la şcoala unde s-ar găsi un post vacant , decât printr-un nou „ concurs ” şi nu prin operaţiunile de mişcare a personalului didactic care acţionau până acum şi care defineau conceptul de titularizare , evitându-se astfel fenomenul de şomaj în rândul unor specialişti care se formează foarte greu , specialiştii în munca cu copiii.
Alte critici ce se pot aduce acestui „sistem”:
a) C.A. poate deveni neoperaţional în marile oraşe , unde există o multitudine de unităţi de învăţământ , de la unităţi de educaţie timpurie şi grădiniţe , la marile Colegii Naţionale sau Tehnice , consiliul local neavând la dispoziţie resursa umană necesară . Sau poate că face noi angajări . De asemenea , C.A. poate deveni neoperaţional şi prin absenţa reprezentanţilor părinţilor şi ai consiliului local , aşa cum ne relevă studiul M.E.C.T., efectuat în anul 2006 , asupra implementării măsurilor de descentralizare .
b) C.A. este constituit dintr-o proporţie prea mare de nespecialişti . Mai mult , în cazul în care se iau decizii eronate , situaţie favorizată şi de faptul că directorul nu este un profesor , răspunderea patrimonială este foarte greu de stabilit .
c) din componenţa C.A. în noua formulă , lipsesc două entităţi importante , care până acum aveau posibilitatea să-şi expună şi să-şi susţină punctele lor de vedere : elevii , care ar trebui să se afle în centrul atenţiei , conform principiului centrării învăţământului pe elev şi reprezentanţii agenţilor economici , care s-ar constitui în veriga de legătură dintre şcoală şi piaţa muncii .
d) C.A., în această componenţă , mai poate fi evaluatorul care acordă calificativele profesionale ale educatoarelor , învăţătorilor , profesorilor , inginerilor şi maiştrilor ?
e) toată suflarea din învăţământul românesc ştie că acest model de descentralizare a fost pilotat . Asupra lui au făcut studii Academia Română , Institutul de Studii pentru Educaţie , M.E.C.T. , studii care au arătat , prin concluziile lor , că nu este fezabil.
f) unii primari , mai ales din mediul rural , au studii neacademice , inferioare profesorilor, inginerilor sau institutorilor . Aici , chiar că lucrurile alunecă undeva , în preistoria fiinţei umane . Sau , poate că prin lege , fiind vorba despre faptul că directorul nu este obligatoriu profesor , va exista o prevedere conform căreia acesta poate avea şi studii medii .
g) dacă este adevărat principiul conform căruia angajatul execută ordinele angajatorului , atunci cine angajează , totuşi , personalul didactic de predare : directorul sau primarul ? Nu merg mai departe cu întrbări referitoare la evaluare , salarizare etc. În aceste condiţii , totuşi , mai poate fi vorba despre calitate , performanţă , progres şcolar , sau toate acestea devin simple gregarităţi ? Acest scenariu este perfect posibil , având în vedere mentalităţile , metehnele şi apucăturile unora ,( suportate de profesori chiar pe pielea lor), dar mai ales efectele CRIZEI .
h) ce se va întâmpla oare , cu învăţământul din mediul rural ? Va avea şcoala şi un director educativ , sau va fi condusă doar de managerul administrativ ? Va rezista şcoala , sau se va prăbuşi sub loviturile de berbece ale celor ce se vor succeda la putere ?
Dacă aspectele care privesc descentralizarea resursei umane ridică atâtea probleme , descentralizarea financiară are şi ea specificul ei , în sensul că proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli va fi elaborat la nivelul şcolii de către director , apoi va fi aprobat de către consiliul local , în conformitate cu resursele financiare alocate de la bugetul de stat şi bugetele locale . Execuţia bugetară se va opera la nivelul unităţii de învăţământ situîndu-se în limitele stabilite de consiliul local .
După cum se poate observa , faţă de situaţia existentă până acum , s-a proiectat a interveni următoarele modificări :
a) în ceea ce priveşte resursa umană , s-a schimbat angajatorul , în sensul că personalul didactic de predare va fi angajat de un director , care nu este obligatoriu să fie profesor .
b) managementul va fi asigurat de C.A. , în componenţa arătată , care se va ocupa mai ales de problemele ce privesc administrarea şcolii . Hotărârile C.A. , vor fi duse la îndeplinire de către un director , angajat de primar , la propunarea consiliului local , iar acolo unde este cazul ( asupra acestui aspect nu avem amănunte) , va exista şi un director adjunct sau educativ . „C.A. nu se va mai ocupa de activitatea didactică , pentru acest aspect urmând a fi responsabil Consiliul Profesoral” .
c) finanţarea şcolii se va efectua în totalitate de la consiliul local , C.A. gestionând bugetul aprobat de acesta .

Analizând toate aceste informaţii , este foarte clar , că de fapt , nu este vorba despre o reformă a şcolii , în sensul ameliorării procesului instructiv-educativ , care la rândul său să producă efecte benefice asupra acumulărilor cantitative şi calitative de cunoştinţe , materializate apoi în formarea , la elevi , de competenţe de nivel superior . Totul se reduce la faptul că resursa umană şi finanţele şcolii vor intra şi ele , în totalitate , sub incidenţa factorului politic local . Iar dacă ceea ce se întâmplă cu educaţia , se întâmplă şi cu resursele financiare şi umane din administraţia publică , sănătate , cultură , etc. , conform aceluiaşi model , potenţialul efect de politizare al întregii societăţi civile va fi unul teribil şi cu implicaţii profunde asupra întregii evoluţii sociale ulterioare . Nu am convingerea că acesta este modelul social care trebuie urmat , atâta timp cât , teoretic ,cel puţin , există pericolul îngrădirii unor drepturi cetăţeneşti , profesionale şi salariale prin potenţialul control politic ce se poate institui asupra persoanei , prin intermediul contractului individual de muncă . Aşa ceva nu s-a întâmplat nici măcar în epoca de aur a comunismului ceauşist.
Îmi exprim însă,adevăratul crez şi cult în valorile dialogului social , singurul în măsură a soluţiona probleme socio – profesionale de o asemenea anvergură şi complexitate , ce privesc viitorul a generaţii şi generaţii de oameni , care ar trebui să trăiască în libertate , demnitate şi prosperitate .
Până atunci , în semn de atenţionare , ar trebui ca fiecare unitate de învăţământ să afişeze , la loc vizibil , banere cu inscripţia „ŞCOALĂ LIBERĂ DE POLITICĂ”.

C R I Z A Ş I R E F O R M A

În ultimul timp , guvernele României , indiferent de culoarea , orientarea sau apartenenţa politică , face reforme . Reforma sănătăţii , reforma învăţământului , reforma armatei , a economiei naţionale în ansamblul său sau pe diferite secvenţe sau componente – turism , agricultură , etc. Ne-ar mai trebui însă , o reformă a Bisericii , care să ne facă să credem , totuşi , în ceva .
Şi , uite aşa , de vreo douăzeci de ani ne tot reformăm, dar se pare că la noi acest proces are sens invers , deoarece , iată , treaba nu merge de loc , iar în ultimul timp au ieşit la iveală adevărate grozăvii , la care , în alte timpuri , nici nu te puteai gândi . Grozăvii care ilustrează pe deplin impasul moral în care am plonjat , graţie disoluţiei autorităţii statului , generată de politizarea excesivă a instituţiilor acestuia , pe de o parte , şi interferarea intereselor oculte ale politicienilor şi ale protejaţilor lor , cu interesele lumii interlope şi a crimei organizate . Tone de droguri , jafuri , crime în plină stradă , trădarea intaresului naţional , interceptarea telefoanelor şi a corespondenţei , ţigări de contrabandă , violuri , tâlhărirea voturilor , neaplicarea legilor tocmai de cele mai înalte instanţe şi autorităţi ale statului român , adoptarea de legi care să favorizeze diferite grupuri de interese , etc.
reprezintă, din nefericire , tabloul vieţii de zi cu zi a bietului român , năpăstuit în condiţia sa şi de efectele crizei , financiare – economice – morale , sau Dumnezeu mai ştie cum i-o mai zice . Cu siguranţă , însă , ceea ce ne prezintă la ştiri întreaga mass-media , nu este decât vârful aisbergului .
În aceste condiţii , cu un buget de criză , cu excepţia „ a l e ş i l o r ” , ruptă de cel puţin 60% din electorat , care nu s-a prezentat la vot din cauză de lehamite , actuala guvernare se încăpăţânează să ne prezinte ditirambe despre reformă . De data asta , cred că chiar strigă în deşert , pentru că nimeni nu mai ia chestia asta în serios , ba din contra . Şi , colac peste pupăză , au început într-o manieră mai mult decât originală , cu o ordonanţă neconstituţională , care a bulversat întreaga societate românească , generând dezordine şi confuzie , angoasă şi revoltă . În atari condiţii , după ce s-a „reformat” şi clasa politică , prin intermediul votului uninominal ,( un cetăţean fiind adus în Parlament , direct din beciul poliţiei pe motive de impunitate) , urmează bineînţeles un alt pas „fundamental” pentru viaţa amărâtului de român , reforma constituţională , „reformă” prin care se vrea , cică ,apropierea de marile republici constituţionale . Sincer vorbind , acest lucru îmi dă frisoane ,amintirile despre trecut fiind prea recente . Frisoane pe care le-am simţit deja , văzând cum practici din „epoca de aur” se scot de la naftalină şi se „ implementează” cu sîrg , nerv şi tupeu în viaţa publică . Şi , la ce bine mă pot aştepta eu , simplu cetăţean , pe deasupra şi cu frica lui Dumnezeu , de la oamenii aceştia care cred că guvernează , vrând parcă să ne convingă şi pe noi de acest lucru , când văd cum , din „reformă” în „reformă” , putem ajunge de unde am plecat , adică la dictatură , sau , doamne fereşte la un stat mafiot . Şi dacă data trecută , în România , dictatura a fost instaurată după un război mondial şi impusă cu tunul şi tancul , acum , aceasta , nu cred că poate fi mai dulce , doar pentru motivul că se ajunge la ea pe sfânta cale a democraţiei .
Trebuie arătat totuşi , că nenorocirile istorice au fost posibile în perioade de criză şi de confuzie socială ,economică şi politică . Deci atenţie români ! Cred că ar trebui , totuşi , să mergem mai des pe la Cimitirul Eroilor Revoluţiei , să ne reculegem , să punem câte o floare şi să privim cu evlavie şi respect chipurile celor aflaţi acolo . O singură întrebare ar trebui să ne frământe : de ce sunt Oamenii aceştia aici ? Au Ei a ne spune ceva ,, ce nu ar trebui să uităm niciodată ?
Şi pentru că , în spiritul solidarităţii sociale , ni s-a cerut să acceptăm , drept măsuri anticriză , concedieri şi diminuări ale drepturilor băneşti ale salariaţilor , în acelaşi spirit al solidarităţii sociale propun şi eu câteva măsuri anticriză .
Iată – le :
- controlul averilor şi confiscarea celor care , s-au dovedit a fi acumulate în mod ilegal ,
- naţionalizarea sistemului energetic şi vânzarea de energie ieftină către economia naţională şi populaţie , fără intermediari ,
- profiturile obţinute de privaţi în urma infuziei de bani publici să se întoarcă la bugetul de stat , total sau parţial , respectându-se regula proporţionalităţii ,
- profiturile băncilor , obţinute prin infuzia de capital din împrumuturile României la F.M.I., B.E.R.D.,B.I.R.D. B.E.I., etc , să se constituie în aport la bugetul de stat pe principiul proporţionalităţii , în scopul rambursării mai rapide a acestora .
- depolitizarea urgentă şi totală a instituţiilor statului şi prin aceasta punerea lor în stare de funcţionare normală ,
- implicarea pieţei de capital în măsurile anticriză . Convins fiind că acestora li se mai pot adăuga multe altele , cred că , aplicate hotărât şi sistematic , dacă nu toate , cel puţin o parte dintre ele pot avea un aport de excepţie , la rezolvarea în interes naţional a problemelor generate de criză , cât şi la creşterea gradului de coeziune şi solidaritate socială . Doamne - ajută !

DICTATURA CA DEMOCRATIE

După izbânda revoluţiei din 1989 , am crezut , în naivitatea mea , că , în sfârşit , România şi românii au scăpat pentru totdeauna de totalitarism şi dictatură , şi că , de acum înainte nimeni nu-şi va mai permite să ia decizii arbitrare , dincolo de dispoziţiile legilor adoptate de Parlament , organism legislativ ce exprimă , mai presus de orice , suveranitatea poporului . Am crezut , de asemenea că , în sfârşit , noi şi copiii noştri vom trăi într-un stat de drept autentic , în care separaţia puterilor în stat , drepturile omului , etc . reprezintă valori incontestabile şi mai ales , INALIENABILE .
Dar , iată că , la douăzeci de ani de la evenimentele din 1989 , ne confruntăm cu aspecte perverse ale democraţiei , este drept una cu totul specială şi originală , dâmboviţeană sadea , în care răzbat reale reminiscenţe ale arbitrariului specific comunismului , exprimat prin dictat şi totalitarism .Dictatura , specifică „democraţiei” noastre , se regăseşte în practica socială românească sub mai multe forme :
1. Încălcarea legii de catre guvern şi autorităţile publice de stat , centrale şi locale.
2. Anularea , modificarea , sau amânarea punerii în execuţie a legii de catre guvern , prin ordonanţe , simple sau de urgenţă .
3. Construirea „defectuoasă” a legii , astfel ca , prin prevederile ei să favorizeze pe unii sau alţii , de regulă , însă , pe „ constructorii „ ei ,sau apropiatii lor .
Bunăoară , este de notorietate publică faptul că , de-a lungul timpului , toate guvernele care s-au succedat la putere , indiferent de orientarea politică , au încălcat cu nonşalanţă şi seninătate dispoziţiile legii învăţământului în ceea ce priveşte nivelul alocaţiei bugetare pentru acest domeniu de activitate , numit , tot de legea învăţământului, „prioritate naţională”, cu repercursiunile cunoscute : salarii de mizerie , şcoli în paragină , lipsa aproape totală a dotărilor , toate acestea constituindu-se în motive ale unor mişcări sociale de proporţii . Paradoxal sau nu , ADEVĂRUL este acela că , marşurile şi mitingurile de protest precum şi grevele au avut drept principal scop , APLICAREA LEGII , sau mai bine spus A LEGILOR , căci încălcarea unora dintre ele , este urmarea firească a nerespectării altora , efectul fiind acela de „nelegalitate în cascadă”.
Preluând exemplul şefilor lor , mai marii sau „mai micii „ autorităţilor publice centrale şi locale , au purces şi ei , la abuzuri crase , în ceea ce priveşte acordarea unor drepturi dispuse de prevederi legale mai mult decât clare , aducându-şi astfel contribuţia la menţinerea şi escaladarea unei stări de tracasare şi tensiune permanentă în societatea românească , salariaţii din aproape toate domeniile de activitate
( sănătate , învăţământ , administraţie publică şi chiar poliţie ) fiind nevoiţi să apeleze la instanţele de judecată pentru A IMPUNE RESPECTAREA LEGII .
Ordonanţele guvernamentale , simple sau de urgenţă , s-au constituit şi ele în posibilităţi , la îndemâna unor guvernanţi , de încălcare a legii şi implicit a ordinii publice . În acest sens , sunt edificatoare ordonanţele care au făcut inoperabile legea de majorare a salariilor din învăţământ , legea de majorare a pensiilor celor care au lucrat în domenii de activitate cu condiţii grele de muncă , “ legea mamelor “, care prevedea acordarea unui ajutor financiar pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la vârsta de doi ani . Este important de arătat că una din aceste ordonanţe a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională a României , acest fapt neavând însă , nici un efect asupra conduitei celor de la guvernare , deşi acest lucru îi situează ÎN AFARA CONSTITUŢIEI , legea fundamentală a oricărui stat de drept. Asta pe de o parte . Pe de altă parte , aspectul că orice ordonanţă este aprobată printr-o lege adoptată de Parlament şi nu invers , este şi el de luat în seamă , în sensul că , ordonanţa îşi păstreză caracterul de lege cât şi aplicabilitatea , numai dacă Parlamentul adoptă o lege prin care ordonanţa este aprobată .
Construirea de legi , H.G.- uri sau ordonanţe , care să favorizeze anumite persoane sau grupuri de persoane , este şi ea o practică prin care democraţia „ este fentată” . În acest sens este demn de remarcat că , la un moment dat , însuşi Preşedintele României a atras atenţia asupra acestui aspect .
Dar să faci o „ LEGE” prin care să „şmechereşti” electoratul , şi prin asta esenţa democraţiei şi a suveranităţii poporului , este peste orice închipuire , deoarece este inadmisibil ca voturile exprimate de alegătorii care s-au prezentat la urne să nu se constituie în mandate parlamentare , şi prin aceasta , lăsând practic fără reprezentare o masă de oameni care şi-au exprimat sufragiul prin vot .
Nu ştiu dacă astfel de „ legi” se fac şi „se aplică” la fel şi în alte locuri ale lumii , deoarece chestiunea pare a ţine de domeniul absurdului , sau a ceea ce se cheamă „no comment” , deşi , de departe , ea ESTE specifică domeniului ORDINII PUBLICE , ordine publică ce poate fi grav destabilizată , dacă cetăţenii , luând exemplul „ mai marilor” , ar proceda de aceeaşi manieră .
Nu ştiu nici dacă astfel de practici sunt „dictate” de înalte raţiuni de stat , sau de un înalt simţ al responsabilităţii , dar , din postura în care mă aflu , percep toate acestea , drept un grav afront adus cetăţeanului , legii , demnităţii umane , drepturilor omului cât şi ordinii de drept . Căci , în atari condiţii , îmi este greu să înţeleg că oamenii ar mai putea fi egali în faţa legii , astfel cum este înscris în legea fundamentală . Cred că românii , constatând toate acestea , ar trebui să reacţioneze , atât la niveluri internaţionale cât şi naţionale şi să impună respectul cuvenit tuturor valorilor , al căror izvor a fost să fie acel DECEMBRIE 1989 , din care , practic , a rămas vizibil , palpabil , doar Cimitirul Eroilor”. Iar dacă nu reuşesc, atunci nu au decât să ceară azil politic , pe motiv că în România s-a reinstaurat totalitarismul . Şi nu un totalitarism ceauşist , bazat pe „doctrină” , ci , unul mult mai periculos , totalitarismul aşa-zişilor „băieţi deştepţi” , bazat pe interese oarbe , de natură a manipula atât puterile statului , cât şi instituţiile lui , contra ordinii de drept . În acest context , fiind foarte clar că avem de-a face cu o devălmăşie interesat , şi mai ales , deliberat provocată , este imperios necesar ca acesteia , ori să-i fie opus un înalt simţ civic , ori să fie privită şi tratată cu înţelegere , cât şi contemplată , ca „efect” intrinsec „capitalismului” de sorginte „neaoş-autohtonă”, ori denunţată şi judecată drept acţiune de tip mafiot , ce ţine de structuri ale crimei organizate . Nu ştiu însă dacă , cetăţeanul onest , perdantul perpetuu , dar maiestuos şi generos în înţelegerea situaţiei sale , are EDUCAŢIA necesară , pentru a adopta una sau alta dintre atitudinile normal de adoptat în astfel de situaţii .