SCRISOARE DESCHISĂ

Stimaţi români,

Rezultatul votului din duminica Sf. Nicolae este mai mult decât excelent, deşi toţi politicienii se dau de ceasul morţii. Practic, ne aflăm fix în aceeaşi situaţie de dinainte de alegeri. Deci, criza politică va continua, criza economică, de asemenea, iar criza morală este la apogeu, ea penetrând, stimulată de clasa politică, energic si profund, intreg procesul electoral. Pentru noi însă, nu acest lucru este important, tot aşa cum, nici pentru clasa politică, nu este.
Motivele, însă, diferă. Nu le expun pe ale lor, pentru că este posibil să greşesc, deşi nu prea mult. Ale noastre, însă, sunt motivate de faptul că, trebuie să întreţinem aceasta “stare electorală” cel puţin până când marile naţiuni ies din criză, deoarece clasa noastră politică, oricum nu face nimic în acest sens pentru România și implicit pentru noi, cel puțin declarativ. Iar menţinerea “stării electorale” ne dă garanţia că ne vom primi salariile, ca să-i votăm. Altfel, Doamne fereşte! De asemenea, neexistând nici Guvern, nu are cine să facă “reformă”, adică să pună în “operă” preconizatele concedieri. Deci, iarăşi e bine!
Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, populaţia, bugetară sau nu, va primi în continuare, “ajutoare sociale electorale” în alimente, bani, ţigări, băutură, găleţi etc! Şi atenţie! Vin sărbătorile. Deci, interesul nostru în acest sens, ar trebui să “explodeze” şi să se constituie într-un adevărat “boom”.Căci, dacă nu ne gândim noi,la noi, apoi cine mama pădurii, să se mai gândească, în aceste momente, cu adevărat apocaliptice, la amărâtul de cetățean, sau, de ce nu, la “poporul suveran”, cum pompos, dar cinic, a fost numit de curând, cu bună știință .
Aşadar, stimaţi politicieni, în 2010 vă dorim succes în alegeri (anticipate) ! Pentru asta, dragi români, vă implor, nu vă mai duşmăniţi. Ba, dimpotrivă. Comunicaţi între voi şi stabiliţi în mod deliberat cine pe cine votează, astfel încât, rezultatele alegerilor actuale, să se constituie în premise pentru alegerile urmatoare. Poate asa, politicienii, văzându-se manipulați de instinctul de conservare al “vulgului”, reprezentat de interesul de a-și întreține copiii și părinții în vârstă, vor renunța la caraghioslâcurile penibile pe care le oferă și pe care le consideră foarte “deștepte”, “impenetrabile” și de-a dreptul “invizibile” pentru “ochii minții” oamenilor de rând. Succes!

P.S. Dacă suntem isteţi şi vrem ca “distracţia” să fie mai consistentă, îi atragem mai vârtos în “joc” şi pe cei din diaspora. Sunt sigur că vor primi cu satisfacţie această propunere, pentru că starea lor materială, le permite “ să se joace”. Şi oricum, “jocul” nu este pe “spezele” lor, așa că n-au nimic de pierdut.

8 Decembrie 2009

REFORMA INVĂȚĂMÂNTULUI – NECONSTITUȚIONALĂ!

După ce luni în șir actuala „putere” a clamat pe toate posturile despre „voința” ei nestrămutată de a reforma sistemul educațional românesc, după cum bine se știe, în data de 15 Sept. 2009, Legea Educației Naționale, a fost promovată, în huiduielile dascălilor, prin asumarea răspunderii guvernamentale. După cum bine se cunoaște, în urmă cu câteva zile, C.C.R.(Curtea Constituțională a României) a declarat-o neconstituțională. D-l Boc, iată, a mai gafat o dată, chiar în „tarlaua” sa profesională, dându-și cu stângul în dreptul și dovedind că votul de neîncredere acordat de Parlamentul României, ECHIVALENT CU DEMITEREA DIN FUNCTIE, este perfect justificat. Lipsa de profesionalism, dezinteresul și mai ales sfidarea cu care au tratat tot timpul această problemă, nu putea avea decât un astfel de deznodământ. Vorbesc despre toate acestea cu amărăciune și obidă, văzând, încă o dată, risipite și zădărnicite, eforturile excepționale ale unor întregi echipe de lucru, cât mai ales așteptările, pline de speranță, ale opiniei publice, ale părinților. De altfel, acum se poate vedea mai limpede, că singura țintă pe care au dorit s-o atingă, a fost de natură strict electorală, restul nemaicontând.
Nu am citit motivarea C.C.R., pentru a afla argumentația care a determinat-o să declare neconstituțională Legea Educației Naționale, dar, având în vedere declarațiile publice ale președintelui Băsescu, cred că, unul din motive, este interdicția impusă directorului de școală de a fi membru al vreunui partid politic. Cu aceasta spoială plină de cinism și lipsă de respect, s-a vrut a se argumenta, de către „decidenți” depolitizarea învățământului. În timpul negocierilor legii, m-am opus acestei măsuri. Nu cred că cineva mă poate considera un adept al politizării, dar de la început am arătat că aceasta „dispoziție” este o jignire adusă gândirii raționale și o încercare penibilă de a convinge pe cineva că depolitizarea poate fi un efect al acestei interdicții. Fac această afirmație, arătând ceea ce nu au spus politicienii și anume că, în numele depolitizării, directorului de școală, pe de o parte i se luau drepturi înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Constituția României,în speță dreptul la liberă asociere, în timp ce, pe de altă parte, era transformat din manager educațional, într-un simplu angajat al primarului, principal factor politic al oricărui spațiu administrativ-teritorial. Am susținut și mai susțin și acum, că adevărata politizare rezidă, de fapt, în aservirea sistemului educațional, factorului politic, indiferent la ce nivel. Iar aservirea se realizează prin „controlul” politicului, asupra managementului, finanțării, patrimoniului, resursei umane, locurilor de muncă.
Toate acestea au fost și mai sunt posibile, în împrejurările extrem de favorabile ale „implementării” descentralizării, concept european, care în România, poate avea efectul unui adevărat cataclism, având în vedere cel puțin mentalitățile, metehnele și apucăturile unor români. Iar pentru ilustrarea cât mai elocventă afirmației, întreb: cum s-a aplicat Legea 329/2009? Conform legii, conform „notelor” M.E.C.I., conform soluției C.S.M.(Consiliul Superior al Magistraturii), sau conform altor„conformări”. Având în vedere această experiență, cât și altele din trecutul nu prea îndepărtat, eu mă indoiesc de faptul că descentralizarea, astfel cum este pusă în operă în România, poate fi o măsură fastă, cel puțin în domeniul educațional. Mă refer, bineînțeles, la posibilitatea ca, diferite „măsuri”, de natură didactică , managerială sau curriculară să fie interpretate și aplicate, aidoma Legii 329/2009. Cu ce efecte asupra educației și instrucției copiilor am putea să ne confruntăm, nu mai comentez. Amintesc doar, că mai avem în față și „experiența” manuale școlare alternative al cărui eșec este dovedit.
De aceea, cred că declararea drept neconstituțională a Legii Educației Naționale, combinația nefastă dintre „descentralizarea didactică” și politizarea administrativ-managerială, poate transforma 15 Sept.2009, de la români, într-un adevărat 11 septembrie 2001, de la americani. Singura diferență ar consta în aceea că americanii nu au ceea ce au românii și anume, dictonul „TOT RĂUL, SPRE BINE”! De aceea, cred că românii, cu puțin noroc, pot înregistra un adevărat triumf, având în vedere MINTEA CEA DE PE URMĂ!
Până una-alta, însă, cred că vom fi nevoiți să așteptăm „cu mare interes”, atât 22 noiembrie, cât, mai ales, 6 decembrie, să vedem ce ne aduce „Moșul”.
24 nov. 2009

D R O G U R I & PR O S T I T U Ț I E - D A , M E D I T A Ț I I - B A !

Periodic , în scopul sondării opiniei publice asupra unor probleme de larg interes , sistemele mass – media de pe întreaga planetă , au lansat acesteia diverse întrebări , în scopul obținerii unui răspuns colectiv cât mai cuprinzător , care să ajute apoi , la formarea unui punct de vedere , oficial sau nu , cât mai apropiat de realitate , de adevăr , sau de ceea ce se cheamă „vox populi” . Unul din aspectele vizate nu de puține ori , se referea la necesitatea unor controale medicale serioase și periodice , cărora , vrând - nevrând , trebuiau să se supună marii conducători ai lumii , pentru a se determina dacă , în anumite momente , când au luat , sau urma să ia , decizii deosebit de importante , aceștia au avut , au , sau vor avea , un nivel corespunzător al responsabilității , în sensul de a fi conștienți de importanța socială a problemei asupra căreia trebuie să decidă .
Cred că , în prezent , mass – media românească se află într – un astfel de moment , în care ar trebui să chestioneze opinia publică asupra introducerii , cu titlu de obligativitate , a unui astfel de test , căruia ar trebui să i se supună întreaga clasă politică , sau măcar o parte a acesteia .
Spun toate acestea , deoarece , de la un timp , am impresia că trăiesc într – o lume halucinantă , în care , cu sau fără voie , realitatea este distorsionată , totul exprimându – se , nu eufemistic , ci de – a dreptul pe dos , decât se află în fapt . În această realitate , în care nonvalorile devin valori ,( hoția - virtute , minciuna – adevăr , iar lașitatea – curaj . . . etc.) , este foarte clar că oamenii se află în fața unor situații de – a dreptul bizare , fiind obligați să depună un efort de adaptare , prin care să revină „cu picioarele pe pământ” . Nu m – ar mira de loc dacă unii dintre semenii noștri nu ar reuși să realizeze acest lucru . Unii deliberat , din interes , adică , iar alții , din neputință . Totul este , ca , noi ceilalți , să nu – i amestecăm . De fapt , dacă analizăm bine această chestiune vom constata fără prea mari eforturi , că , ne aflăm în pragul unei adevărate catastrofe , disoluția morală devenind normalitate . Și asta tocmai în comportamentul unora care , prin poziția socială ocupată , se pot constitui în modele comportamentale , ce prin „mimetism” pot fi urmate . Bunăoară , la ei , scăderea se exprimă prin creștere , e drept , negativă , depolitizarea prin măsuri care hiperpolitizeaza , măririle salariale devin , de fapt , diminuări , legea , ca normă de drept cu caracter obligatoriu de respectat , devine facultativă , etc., etc. Și culmea ipocriziei , nici nu s – au stins bine ecourile „strigăturilor” de la legile educației , că iată , instituții (serioase?!) ale statului , vin cu alte proiecte , propunând , pe de o parte , legalizarea drogurilor și a prostituției , iar , pe de altă parte , interzicerea meditațiilor . În fața unei asemenea asocieri de idei , ciudată de – a dreptul , dar cu o excepțională încărcătură de periculozitate , ca să nu „ne crucim”, cred că este cu adevărat cazul „să stăm strâmb , ca să judecăm drept” , deoarece , iată , cu alte cuvinte , ni se transmite de fapt mesajul foarte clar , că meditațiile au devenit mai toxice și mai nocive decât cele mai teribile vicii , respinse în timp , de generații și generații de oameni . Ar fi mare păcat să putem crede că se poate întâmpla așa ceva , deoarece , ne – am afla astfel , în fața unei noi pierderi de anvergură , spirituală de data aceasta , celebritatea și mai ales excelentul sens al expresiei „CURAT MURDAR” fiind pe cale de a se deprecia grav , putând ajunge chiar să dispară . O dată cu ea , însă , cred că , riscăm să dispară și ceea ce se cheamă onorabilitate , individuală sau colectivă , având în vedere că acest fenomen al transformării nonvalorilor , în valori , poate reverbera până în cele mai înalte structuri decizionale ale Europei , cei care se constituie în purtătorii unor astfel de mesaje , fiind de fapt , chiar reprezentanții noștri , așezați în cele mai înalte funcții , dregătorii si demnități publice , chiar de către noi , prin sufragiu direct și universal . Nu trebuie să uităm niciodată , că pe lângă cei de teapa lui Mailat , suntem reprezentați și altfel , așa cum am arătat .
Cam acestea erau mobilurile care , mai la începutul articolului , mă împingeau să cred că este nevoie de instituirea , cu titlu de obligativitate , a unui examen medical complex , dar mai ales , deosebit de riguros , căruia să i se supună reprezentanții clasei politice , în tot sau în parte , în scopul stabilirii nivelului de responsabilitate . Cred că astfel am putea fi scutiți , în calitate de cetățeni , părinti , bunici etc., de foarte multe din contorsionările psihice la care , de la un timp , ne supun membrii comunității politice .




27 Septembrie 2009