Iarăși despre ”min. 6%din P.I.B.”

        

Nu știu cum se face, dar învățământul și în 2014, rămâne la vorba lui Nică al lui Ștefan a Petrei: ”sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost”. Și asta în pofida recunoașterilor unanime, inclusiv ale ”decidenților”, că finanțarea acestui sector de activitate, de importanță strategică pentru orice națiune, este insuficientă iar ceea ce a fost în anii trecuți nu ar mai trebui să se repete, etc., etc.          Nu știu nici dacă aplicarea, sau neaplicarea, unei legi ține de politică, de educație, de voință sau de ”putirință”, dar lucrul cel mai cert nu poate fi decât evidența faptului că această nefinanțare este cauza esențială a neperformanței înregistrate de sistemul educațional românesc, ”anul acesta, anul trecut și de când el este . . .”, neperformanță care se cronicizează, tinde să devină regulă și stare de spirit socială, având ca efect transformarea României, dacă acest lucru nu s-a și întâmplat, în simplu consumator al produselor altora, consum suportat de români din bani împrumutați tot de la cei ale căror produse le consumă.                                                                                                                                                           Menținerea de atâta amar de vreme a sistemului educațional în această stare de precaritate financiar-investițională nu poate dovedi decât faptul că împotriva lui se duce un adevărat război a cărui brutalitate ne duce cu gândul la titlul zămislit de E.Hamingway scriind celebrul roman ”Pentru cine bat clopotele”.      Neplata cheltuielilor de navetă ale personalului didactic, diminuarea sporurilor anumitor categorii de salariați, constituirea de clase/formațiuni de studiu/lucru cu un număr de preșcolari/școlari/elevi cu mult peste limita superioară admisă de lege, comasările nejustificate de școli, lipsa autorizațiilor sanitare de funcționare ale unui număr important de unități de învățământ, menținerea sub tăcere ale unor focare de infecție în școli, monitorizarea activităților didactice ale personalului didactic cu camere de luat vederi montate în spațiile în care se desfășoară activități didactice, culpabilizarea profesorilor, acuzații privitoare la pregătirea profesională, etc., reprezintă, în fapt, mijloace cu care se duce acest război. Mai mult decât atât, din arsenalul asaltului împotriva sistemului și a angajaților săi mai putem enumera cel mai umilitor aspect, menținerea salariaților într-o perpetuă stare materială de nesiguranță, pauperă de-a dreptul, ale cărei limite este vecină cu sărăcia extremă, prin puținătatea salariului, neplata acestuia integral sau cu amânări nepermise, cât și a drepturilor izvorâte din hotărârile judecătorești. Pe lângă toate acestea există elemente care ne permit să afirmăm că sistemul funcționează, cu bună știință, la limita inferioară a legalității sau chiar în afara ei. Și nu ne referim aici la veșnicul deziderat ”min.6% din P.I.B.”.                                                                                            În aceste condiții constatarea, e drept parafrazată, ”nu e pace sub măslinii învățământului” se impune, chiar dacă cei care pot face schimbarea și nu o fac, dar care se pot regăsi ușor în explorarea cinematografică de excepție a lui Lucian Pintilie, întreabă, aparent nedumeriți: ”Pentru cine bat clopotele, Mitică?”.        În acest timp, pentru ”Cel mai iubit dintre pământeni”, elevul român, rezultatele pe anul 2012 ale testelor PISA se pot constitui într-un capăt brutal pentru proiectele și idealurile sale, de vreme ce, rezultând din studii OECD realizate asupra lui, acesta afirmă: "mă simt singur la școală" (75% din cei intervievați au dat acest răspuns), iar în ceea ce privește întrebarea dacă ”sunt fericiți la școală”, și aici ”elevii din România se află pe ultimele locuri, sub media OECD, organizație care prin același studiu ne transmite mesajul clar că elevii români sunt cel mai puțin motivați” dintre copiii care au luat parte la cercetare, cu mult în urma tuturor celorlalți.                                                                                                                               De asemenea, privitor la părinți de data aceasta, OECD, printr-o concluzie specifică, ne arată că elevii ai căror părinți au așteptări mai ridicate din partea lor, au performanțe mai bune față de ceilalți, aceștia având tendința de a depune mai mult efort, având încredere mai mare în capacitățile lor și fiind mai motivați să învețe.  Așadar este necesar ca părinții elevului român să fie mai ”pretențioși” și mai exigenți cu propriii copii, pentru ca aceștia să răspundă într-un plan superior stimulului numit efort de învățare, stimul care are în componența sa și elementul de înțelegere a textului, nu numai pe cel de citit și memorat, prin aceasta punându-se într-un mod ideal în operă principiul didactic al însușirii temeinice a cunoștințelor.    Dar iată câteva cifre și procente care se constituie în                                                                                             REZULTATE: - matematică - 40,8% au obținut rezultate slabe, iar 3,2%, rezultate de top, în timp ce pentru elevii din Shanghai 3,8% au reprezentat rezultate slabe și 55,4% rezultate de top.    Clasamentul PISA - 2012 la Matematică, plasează Romania pe locul 45 din 65 de state si economii, punctajul României fiind de 445p. (cu 4.9 puncte peste cel de la ultima evaluare) fata de 494 punctajul mediu al țărilor OECD si față de 613 – punctajul cel mai bun înregistrat anul acesta de Shanghai-China. Sub România, cu punctaje mai mici la Matematică se află: Cipru, Bulgaria, Emiratele Arabe Unite, Kazahstan, Thailanda, Chile, Malaezia, Mexic, Muntenegru, Uruguay, Costa Rica, Albania, Brazilia, Argentina, Tunisia, Iordania, Columbia, Qatar, Indonezia si Peru. 

CONCLUZIE: România se află în grupul țărilor cu rezultate statistic "semnificativ sub media OECD", la Matematică.                                                                                                                    - citire/lectură - România a obținut 438 de puncte (față de 496 ca medie a țărilor OECD), situându-ne pe locul 50 din 65 (cea mai bună situație înregistrând-o tot Shanghai). În clasament, sub Romania s-au situat Bulgaria, Kazahstan, Malaezia, Mexic, Munetengru, Uruguay, Albania, Brazilia, Argentina, Tunisia, Iordania, Columbia, Qatar, Indonezia si Peru, iar din totalul elevilor români testați la citire/lectură un procent de 37,3% dintre rezultate au fost slabe.                                                                                         - științe -  România  ocupă locul 49 cu 439 de puncte (față de 501 puncte media țărilor OECD).

MEDIA OECD: - 23,1% - rezultate slabe,       - 12,6% -  rezultate de top.       

ȚINTĂ  Strategia Europa 2020: - reducerea procentului elevilor care au înregistrat rezultate slabe sub 15%.

Nu știu dacă după eșecul înregistrat la testarea de tip PISA/2012 va fi scos țap ispășitor profesorul român, pe procedura cunoscută în folclor sub denumirea generică de ”acarul Păun”, dar am convingerea că, în fapt, aici, în acest eșec, este vorba tot despre ”min. 6% din P.I.B”. Privitor la rolului profesorului în obținerea succesului școlar și asigurarea condițiilor pentru o calitate superioară a actului didactic, ”OECD precizeaza că țările din Asia pun un accent deosebit pe selectarea și formarea profesorilor, îi încurajează să lucreze împreună și prioritizează investițiile în calitatea cadrelor didactice. Aceste țări impun ținte clare pe care profesorii le au de îndeplinit și le acordă totodată autonomie în sala de clasă, pentru a atinge aceste obiective”, ceea ce nu este cazul cu România.

Bibliografie: Rezultate PISA 2012: Aproape 40% dintre elevii romani au dificultati sa citeasca si sa inteleaga un text, de Raluca Pantazi,    HotNews.ro, Marţi, 3 decembrie 2013, 13:23 Actualitate | Esenţial

5 Decembrie 2013