vineri, 14 decembrie 2012


REFORMAREA CLASEI POLITICE

 

 

 

Adeseori am auzit formula folosită drept titlu. Încă mai este auzită, pe ici, pe colo. Mai rar, dar se aude. Cum se traduce formula? Fiecare înțelege în felul său. Esența, însă, în accepțiunea mea, cel puțin, ar consta în aceea că politicienii ar trebui să guverneze (și) în scopul ridicării condiției de viață a cetățeanului de rând. Nu e vorba neapărat de umplerea mațului, dar cu certitudine oamenii vor locuri de muncă, recunoașterea valorii muncii lor, respectarea valorilor pentru care au luptat și militat; stat de drept, justiție și justiție socială, educație, sănătate.  Evenimentele ce se succed cu repeziciune în viața politică, încă ne lasă să așteptăm. Din nefericire, este vorba de o așeptare cam fără speranțe. Nimic și nimeni nu ne transmite mesajele mult așteptate. Nici prin vorbe, nici prin fapte.

Oamenii, definiți în sensul de electori, încă nu înțeleg ce se întâmplă. Pentru că prin votul lor au dat un mesaj foarte clar. Nu mai vrem ce a fost și nici cum a fost.Vrem dreptate, vrem demnitate, vrem onestitate, vrem transparență. V-am dat putere. Chiar mai mult decât trebuia. Aduceți în viața noastră toate acestea. Și celelalte pe care le-am pomenit. Altfel, ne veți dovedi că becisnicia este dominanta caracterului vostru, care nu se deosebește de al celorlalți. Iar în campania electorală ați dat o adevărată bătălie să infirmați această afirmație și astfel să vă diferențiați de ceilalți. Și oamenii v-au crezut. Iar crezul acesta mai persistă. Încă.                                                                                              Comisia de la Veneția se pronunță asupra României ca stat de drept și confirmă că ceea ce s-a întâmplat astă vară a fost corect și în spiritul normelor europene de drept. Un semnal tardiv, dar care confirmă că lupta comună de atunci, a politicienilor și a poporului, nu putea fi altfel. Ea, acea luptă comună, a constituit liantul dintre politicieni și electori, elementul care i-a apropiat atât de mult încât acum, în iarnă, pe viscol, ger și ninsoare abundentă, ca și astă vară, în condiții meteo ostile, a făcut posibil un scor electoral istoric.

Tudor Gheorghe concertează ”DEGEABA”. Poate nu chiar degeaba. Pentru că ”cine va avea urechi de auzit, va avea posibilitatea de a auzi, iar cine va avea ochi de văzut, va vedea”. Și dacă la toate acestea se va adăuga și mintea românului cea de pe urmă, este posibil să avem suficiente argumente pentru a-l contrazice pe d-l Gr. Moisil, care, mucalit, decreta:”legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil”. Iar istoria, chiar cea mai recentă, ne face dovada adevărului rostit de Nicolae Titulescu în Discursuri (1935): ”Aflaţi de la mine că românii acceptă toate suferinţele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea”, dar dacă va fi necesar acesta va merge până la final, când prin acțiune de masă va ajunge la același domn Nicolae Titulescu ce îndemna: ”Popor, alege-ţi şefi, nu stăpâni!”            Este posibil ca de-abia atunci să putem vorbi despre reformarea clasei politice, dar nu intuim dacă, ajunși la acele momente, această reformă făcându-se mai repede sau mai încet, vreunul dintre noi sau politicienii de astăzi vor mai fi existând.                                                                                                                                                     Și ar fi mare păcat de lupta comună dusă până acum.

marți, 11 decembrie 2012


NEVOIA DE SPIRU HARET

 100 DE ANI DE LA DISPARIȚIA FIZICĂ A UNUI MARE ROMÂN

 

            În intervalul de timp dintre marea sărbătoare a întregirii neamului românesc, 1 Decembrie și tot atât de marea sărbătoare a Nașterii Domnului Isus Hristos, Crăciunul, românii ar trebui să mai instituie una – 17 Decembrie, zi în care ar trebui să se comemoreze viața, opera și faptele unui adevărat savant, om politic, eminent om de știință, recunoscut internațional, românul Spiru Haret, 1851 – 1912, iar Parlamentul României ar trebui să ia act și să delibereze asupra unui astfel de demers care să așeze acolo unde se cuvine o adevărată valoare națională. Evenimentul ar trebui să se întâmple anul acesta, când se împlinește un secol de la trecerea lui dincolo, în lumea de sus, de unde ne privește cu uimire, dar fără nici un fel de admirație.

            Personalitate marcantă a timpurilor sale, sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Spiru Haret a rămas în memoria colectivă, a puținilor români care au auzit de el, drept reformator al învățământului românesc. În fapt, însă, el a fost un reformator al societății, în speță cea românească, reforma învățământului fiind atât o secvență a filosofiei sale despre reforma socială cât și un mijloc de realizare a acesteia.

             Rob al crezului său fundamental, matematica și astronomia, a căutat să demonstreze că așa cum legile mecanicii se pot aplica fenomenelor lumii materiale tot așa de bine acestea pot fi fundament științific și de cunoaștere al fenomenelor sociale și pe această bază acestea putând fi previzionate și influențate.                                                                                                                                                    În acest sens, în 1910 publică lucrarea Mecanica socială, o adevărată operă științifică unde pe lângă legitatea dintre fenomenele sociale și cele ale naturii, arată că, prin similitudine cu determinarea poziției unui punct în mișcare în mecanica rațională, tot așa, în mecanica socială, omul poate fi comensurat în trei axe esențiale: morală, intelectuală, și economică.

            Spiru Haret, un realist convins, a considerat că o dată ce societatea și fenomenele sociale vor putea fi cunoscute și previzionate pe baze științifice, mersul acesteia spre mai binele tuturor, spre binele social, ar putea fi ușurat dacă cei de la conducere vor aborda ca atare actul de guvernare, fiind astfel posibil saltul spre condiția țărilor dezvoltate.

            În viața școlii își face simțită prezența încă din anul 1884, când își începe munca de inspector dar și de om politic și când în calitate de inspector general al Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor, redactează lucrarea ”Raport general asupra învățământului secundar prezentat d-lui ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor. Lucrarea, în care se proiectează cadrul și esența doctrinei sale, numită și cunoscută  sub numele de doctrina haretistă, previzionează reforma ce o va iniția începând cu 1897, moment în care începe epopeea reformistă a învățământului românesc, prin numirea sa în funcția de ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor.                                                                                                                                                                                Înțelegând că educația reprezintă un factor esențial al dezvoltării economice, Spiru Haret face din învățământul românesc, ceea ce clasa politică de după el nu a reușit niciodată, adică, o adevărată ”prioritate națională”, iar Conferinţa interguvernamentală specială asupra condiţiei personalului didactic, convocată de UNESCO, în colaborare cu OIM, la  Paris, în 5 octombrie 1966, a consfințit, 70 de ani mai târziu, prin adoptarea Recomandării U.N.E.S.C.O. – O.I.M. cu privire la statutul profesorilor, faptul că ”educația fiind un factor esențial al dezvoltării economice, planificarea învăţământului ar trebui să facă parte integrantă din ansamblul planificării economice şi sociale, destinate să amelioreze condiţiile de viaţă”(Recomandarea U.N.E.S.C.O. – O.I.M privind statutul profesorilor, Cap. IV, art. 10, lit.d).

          ”Trebuie să căutăm să apropiem școala de popor, să o facem să fie iubită și respectată, să fie centrul de unde să pornească curentele cele mai bune și mai sănătoase pentru înălțarea și întărirea neamului” iar chestiunea personalului didactic ,,este tot așa de importantã, dacã nu chiar mai importantã decât a programelor; cãci un bun profesor cu o programã mediocrã dã tot mai bune rezultate decât un profesor mediocru cu cea mai bunã programã“

În acest sens elaborează un set de legi și alte acte administrative subsecvente, care fiind organic legate de realitate, produc efecte maxime în aplicarea politicilor specifice învățământului. Numărul mare de școli nou construite, dotările specifice, manualele, politica de personal, salarizarea acestuia, numărul de elevi cu care se constituie grupele și clasele, ajutorul acordat elevilor aflați în nevoie, duc, în mod inexorabil, la ceea ce trebuia: reducerea substanțială a nivelului analfabetismului, condiție sine qua non a reformei social – economice, ridicarea condiției intelectuale, morale și materiale a românului și implicit, a condiției de stat modern și a prestigiului României.

Spiru Haret, a avut o contribuție esențială la ceea ce astăzi numim dialogul social, spre împlinirea a ceea ce, tot astăzi, numim pacea socială. Într-o Românie aflată în plina criză economică, frământată de conflicte sociale si dispute politice, cu un sistem de securitate socială aflat în colaps, conceptiile lui Spiru Haret uimesc prin avangardismul si vizionarismul lor.

Ceea ce ne  îndeamnă să afirmăm că Spiru Haret este înaintașul protecției sociale actuale se concretizează în elaborarea de prevederi legislative, hotărâri și acte administrative, programe sociale, înființarea de cantine școlare, acordarea de burse, ajutoare sociale, manuale, cărți, lucruri pentru realizarea cărora a fost necesară alocarea de sume de la bugetul public.

            Spiru Haret, de la înălțimea funcției sale, s-a străduit să răspundă fiecărei scrisori trimise de oricare profesor sau învățător și a avut întotdeauna timp să dialogheze cu dascăliiși să participe la toate congresele asociației învățătorilor din România, iar după spusele sale ”m-am străduit ca din slujitorii școlii să creez o forță pe care s-o îndreptez întreagă contra stăriide ignoranță și de decădere a națiunii sub toate formele ei”(1908).  

El considera că ”binele social” reprezintă posibilitatea fiecăruia de ”a-și conserva și a-și mări pe cât posibil avuția sa economică, intelectuală și morală”, un rol fundamental în realizarea acestui deziderat reprezentându-l nivelul de instrucție și educație cât și a celui de moralitate socială..

"Nu ajunge ca suma bunăstării economice, intelectuale și morale a unei societăți să fie mare, mai este necesar ca ea să fie repartizată cât se poate de armonios în masa socială, căci este greu să numim bogată sau cultă o societate în care avuțiile colosale ale câtorva indivizi se ridică deasupra unei mulțimi de infometați sau în care pătura subțire de intelectuali maschează si ascunde masa de jos care zace în ignoranță”.                                                                                                                                            Pentru toate acestea și altele, sculptorul Ion Jalea a executat, în 1935, din marmură de Carara, statuia lui Spiru Haret, ca omagiu adus marii personalități, amplasând-o în Piața Universiății din București  Pentru toate acestea și altele, Parlamentul României ar trebui să ia act și să delibereze asupra instituirii în ziua de 17 Decembrie a fiecărui an a unei zile comemorative, dedicată lui Spiru Haret,  care să așeze acolo unde se cuvine o adevărată valoare națională.                                                                                                                                                     Iar acest lucru este cu atât mai necesar, cu cât în condiția actuală a școlii și societății românești, nevoia de Spiru Haret este mai mult decât evidentă.

 

           

 


 

 

duminică, 18 noiembrie 2012


ÎNTREBARE LA ÎNTREBARE

 

           

O știre zguduie net-ul. În Lituania, cică, s-ar pregăti un scenariu asemănător cu cel din România. Președinta, devenind jucătoare, speră să invalideze votul popular după model euro-estic,  cu sprijin euro-vestic, prefațând, cumva, pregătirile din România.

            La noi, lumea toată se întreabă dacă d-l președinte îl va nominaliza sau nu pe d-l Ponta pentru funcția de prim-ministru, dacă U.S.L. va câștiga alegerile și îl va susține pentru această funcție. Și se întreabă, nu chiar cu totul întâmplător.

            Întrebat fiind, despre această perspectivă, președintele însuși dă un răspuns neverosimil, care suscită interesul, nu neapărat cel național, dar care, totuși, nu are decât o soluție. Evident în temeiul legilor și cutumelor democrației.

            Nimeni însă nu se întreabă ce vor face cei ale căror voturi vor fi din nou ignorate. Aici, nimeni nu-și dă cu părerea? Nimeni nu încearcă un pronostic?

            Așadar, dacă președintele va ignora încă o dată regula de aur a oricărei democrații, majoritatea, întrebarea care se impune, ca răspuns, la întrebarea tuturor, se referă, în mod obligatoriu la modalitatea de reacție a electorilor, cei care l-au pus acolo unde se află, prin vot, iar apoi l-au dat jos, fără să cadă.  Vor accepta ”excepția” pașnic, sau vor reacționa?

            Dar partidele politice? Își vor scoate armatele în stradă, așa cum au făcut la lansarea candidaților, se vor autodizolva, sau vor accepta o ”coabitare”, în condițiile umilitor-rușinoase, impuse de adversarul intern și extern, așa cum s-a mai întâmplat?

            Știm, din experimente desfășurate ”pe pielea noastră”, că multe și întortocheate sunt căile Domnului. Și totuși . . .

           

16 nov. 2012

marți, 13 noiembrie 2012


ÎNDOIALĂ PE PROCENTE

 

 

            Se apropie cu mare viteză alegerile din 9 decembrie. Se vorbește, se interpretează, se analizează. Se fac presupuneri, estimări, pronosticuri, aproape toate abundând în exprimări procentuale. Toate acestea se raportează, în mod evident la întreg, adică la 100%. Apariția președintelui pe posturile de televiziune, mi-a adus aminte de experiența referendumului, iar acum mă tot întreb câți alegători reprezintă acest 100%? 18 milioane, ca la referendum, 16 milioane, cât ne spune ultimul recensământ sau un alt număr, care nu are legătură cu niciunul dintre  cele de dinainte?

            Pragul de acces în Parlamentul României este de 5%. Din ce? U.S.L. va câștiga cu 57,4%. Din cât? U.D.M.R. va lua cu certitudine minimum 5%. Cine și cum va stabili pragul parlamentar? La ce se va raporta?

            Spun toate acestea pentru că nu mai aud pe nimeni punând această problemă. Oare nu mai are relevanță? Nu mai este importantă? Sau acum ne ajută cei plecați din țară, cei decedați sau cei netransportabili? Eu unul nu cred în așa ceva.

            Eu cred că acum este momentul oportun să tranșăm definitiv această problemă. Câți trebuie, de fapt, să fim pe liste?                                                                                                                                       Pentru mine răspunsul la această întrebare este foarte important, deoarece ține de o anume intuiție.

 

            13 nov. 2012

joi, 8 noiembrie 2012


CAMPANIE ELECTORALĂ FĂRĂ EDUCAȚIE

 

            Fluxurile de știri din ultima perioadă ne dezvăluie fel și fel de ”aspecte” ale activității diferitelor grupări politice, deviațiile de comportament fiind vizibil frecvente. Nimeni și nimic nu pomenește, încă, de vreun program politic vizând educația, toți mizând pe aspectele economico-populiste. Așteptând cu nesaț satiric lansarea programelor de guvernare, care cu certitudine vor fi încălcate sub diferite pretexte, marele vulg degustă cu un zâmbet subțire în colțul gurii dialogurile ”colțoase” dintre protagoniștii într-ale politichiei, susținute pe diferite ”canale”, spre a ne convinge cu ”argumentele” lor. Colțoșenia, mai ales a celor ce au aruncat acest popor în mizerie atunci când au fost la guvernare, dincolo de penibil și ridicol, ne face dovada unei lipse totale de educație, diplomația fină și bunul simț ce ar fi trebuit să-i împingă până la a-și cere scuze electoratului, reprezentând marile tare ale comportamentului lor. 
            Până una alta, evaluând rezultatele ultimelor sondaje de opinie și comparându-le cu cele anterioare, se pare că pe măsură ce se străduiesc mai tare să convingă, se afundă tot mai mult în opțiunile oamenilor, tot așa cum, în nisipurile mișcătoare, zbaterea mai intensă pentru supraviețuire, ducând la o scufundare mai rapidă în adâncuri.
           Totuși, cu ocazia lansărilor candidaților la fotoliile de parlamentari, s-a amintit câte ceva și despre educație. Primul Ministru al României, domnul Victor Ponta, a promis, în data de 17 octombrie 2012, la Arena Națională din București, în fața a 50.000 de oameni, cu ocazia lansării candidaților U.S.L., că educația va fi altceva decât ceea ce a fost până acum. Sperăm în așteptarea noastră ca spusele să se materializeze.
            Mai deunăzi, la Opera Română, cu ocazia altei lansări, a candidaților A.R.D., s-a promis finanțarea programului ”Școală după școală”. Chestiunea arde, într-adevăr, dar nu-mi pot închipui că cei ce ne-au mințit cu dezinvoltură atâta amar de vreme, pot fi sinceri în afirmațiile lor. De aceea, deși sunt un susținător 100% al finanțării acestui program, nu pot lua în serios afirmația și o tratez ca pe un populism ieftin, ”aruncat” electoratului, în disperare de cauză.

            Având în vedere că totuși, în Parlamentul României vor intra candidați ai mai multor formațiuni politice, în altruismul meu nezdruncinat, adresez pe această cale un mesaj tuturor celor care, în urma luptei electorale, vor ocupa fotoliile de parlamentari.

                     Stimați candidați,

          În condițiile actualelor realități, este o necesitate ca cei desemnați drept candidați la fotoliile de parlamentari să lupte fără rezerve pentru a învinge în lupta electorală în scopul instituirii în România a unei noi ordini, cu adevărat de drept, spre împlinirea aștepărilor celor 7,4 milioane de români și nu numai ale lor.

            În lumea întreagă se cristalizează tot mai mult ideea că alternativa, primordială, la actuala criză mondială este educația.

            Suntem îndreptățiți să credem că cei desemnați, sunt oameni iubitori de școală și învățătură de carte și odată ajunși unde și-au propus vor așeza instituția școlii și oamenii ei acolo unde cu adevărat trebuie și vor lupta pentru a o reclădi.                                                                                                               Imboldul către un astfel de deziderat trebuie să izvorască din înalta simțire generată de comemorarea, în acest an 2012, a unui veac de la dispariția fizică a marelui Spiru Haret, reformatorul adevărat al învățământului românesc, singurul care l-a transformat într-o adevărată prioritate națională.
         
Față de ceea ce s-a întâmplat recent cu școala din România, trebuie să arătăm că Spiru Haret,
- a înființat în cele trei mandate ale sale peste 2000 de școli, iar guvernarea trecută a desființat cam tot atâtea prin comasare,
- a urmărit ca din profesori să creeze o adevărată forță motrice a societății, iar guvernarea trecută a încercat să le distrugă structurile organizatorice,
- a ajutat profesorul român aflat în nevoie prin Casa Școalelor, acordându-i împrumuturi fără dobândă, în timp ce guvernarea trecută a fost la un pas de a-i desființa structurile de într-ajutorare reciprocă,
- a ajutat material elevul român nevoiaș, acordându-i ajutoare materiale, în timp ce guvernarea trecută l-a lăsat pe drumul dintre casă și școală, în cizmele tătâne-său.

                   Stimați candidați,

            Având credința că eforturile dumneavoastră, ulterioare alegerilor din decembrie 2012, se vor materializa, prin îndepărtarea rapidă a molozului rezultat în urma demolării săvârșită prin act de guvernare, spre a clădi o școală nouă, care să dea demnitate națiunii române prin calitatea cetățenilor pe care-i va forma.
Cu convingerea că această viziune se înscrie în ceea ce numim ”spirit haretian” și că ea va deveni realitate, vă urăm succes în lupta electorală.                                                                                        



Așa să ne ajute Dumnezeu!                                   06 nov. 2012         

luni, 29 octombrie 2012


Răspuns F.M.I. privitor la proiectul de ordonanță pentru modificarea legii nr. 62/2011 a dialogului social

ROMANIA

Draft Emergency Ordinance to Amend Law 62/2011 on Social Dialogue

Joint Comments of European Commission and IMF Staff

October 12, 2012

 

General Comments

·         We received a revised draft Emergency Ordinance (version: August 28, 2012) that aims to amend Law 62/2011 on social dialogue. We understand that the present draft was prepared by trade union confederations that are representative at the national level and by only four employer confederations. Given the importance of Law 62/2011 for labor relations in Romania, which embodies a key reform, we think it is inappropriate to amend this law through an emergency ordinance and consider it of the utmost importance to go through the normal legislative process which ensures a thorough preparation and proper consultation of all social partners, including all employer organizations representative at the national level.

·         Based on the existing agreements with the European Commission and IMF staff and in line with the in-depth discussions on a previous draft of the Emergency Ordinance that were held during the IFI mission to Romania in August 2012, we strongly urge the authorities to limit any amendments to Law 62/2011 to revisions necessary to bring the law into compliance with core ILO conventions.

Comments on collective bargaining critical to ensure compliance with the programme:

·         National collective agreements: The re-introduction of national collective labor agreements with automatic erga-omnes extension risks resulting in a misalignment of wages and productivity developments across firms, sectors and occupations. We strongly urge the authorities to ensure that national collective agreements do not contain elements related to wages and/or reverse the progress achieved with the Labor Code adopted in May 2011 (e.g. on working time regulation).

·         Sectoral collective agreements: The draft legislation repeals the existing numerical criteria for the registration of collective labor contracts and replaces them with numerical criteria for their extension (Art. 133). We strongly urge the authorities to ensure that the threshold of 50% of the total number of employees in the sector refers either to employers' associations only or to both trade unions and employers' associations.

·                               Collective wage bargaining in the public sector: If changes are made to Chapter 4 regulating collective bargaining in the public sector, appropriate safeguards need to ensure that public sector wage developments are aligned with productivity and budgetary prudence.

·                               Annual obligatory bargaining: The obligation to conduct collective bargaining annually, as well as the pre-defined subject of bargaining, leads to unnecessary transaction costs, especially for small firms (Art. 129). We strongly urge the authorities to abolish the obligation to bargain annually and replace it with an obligation to start collective bargaining before the expiration of collective labor agreements.

 

Other Comments

·                               Labour conflict: We are concerned about loosening procedures in the existing legislation that are intended to avoid the proliferation of strikes (Art. 183, 186, 195, 197, 203 and 205).

Union representatives: We recommend to limit the number of elected and appointed representatives to be protected under Art. 10 to an appropriate number and timeframe.                                                                        Contributions to unions and employer associations: If an obligation for employers to withhold trade union members’ contribution from payroll is introduced, we strongly advise the authorities to make it conditional upon the employee’s written approval (Art 24). In addition, we highlight the risks that the provision to make dues paid to employer organizations deductible from income tax (Art 68) would impose an unnecessary fiscal burden on society.

Positive Evaluation:

·                               Firm level collective agreements: We welcome measures that are conducive to unblocking collective bargaining at the firm level such as looser criteria for their establishment (5 instead of 15 employees; Art. 3) and their representativeness (35 percent instead of 50 percent; Art. 51). We also welcome the withdrawal of the requirement that all parties entitled to attend negotiations have to sign a collective agreement, notably those that do not reach representativeness criteria (Art. 146).

Clarifications

·         To avoid confusion, it would be useful to clarify the terminology at the beginning of the proposed draft legislation as done in the current legislation in Chapter 1.

·         Please provide a more detailed description of Article 129(5a-k): can social partners that are representative at national level set basic wages and/or wage coefficients?

·         Do sectoral collective agreements, in case the criteria for extension in Art. 133 are not met, apply only to companies that are affiliated to signatory employers' organizations or also to companies which are not affiliated to signatory employers' organizations but employ workers who are trade union members?

·         Article 143 in the existing law stipulates that enforcement of collective labor contracts registered at sector level may be extended by order issued by the minister, subject to the approval of the national tripartite council, at the request of all signatory parties. In the draft ordinance, Art. 133 regulates under which conditions collective contracts at sectoral level can be extended to non-signatory parties. Please clarify whether this extension continues to be at the order issued by the minister, subject to the approval of the national tripartite council.

·         We observe that Chapter 4 on collective bargaining parties and their representation in the public sector in the existing law is entirely repealed in the draft ordinance. However, some of Chapter 4’s provisions can now be found in other parts of the draft ordinance including in Art. 128 and Art. 133. Please elaborate on the reasons why Chapter 4 has been repealed and whether the intention is to make changes to the provision that salaries in the public sector can only be subject to collective bargaining within limits established by law (see Art. 138 in the existing law).

·         The draft ordinance does not refer to Art. 180 of the current legislation, thus suggesting that the article remains unchanged; however, given that its content appears in Art. 182 of the draft, it seems that Art. 180 was repealed. Similar issues exist for articles 165-174, 178-180, 187, 189 and 191.

·         The English translation of the proposed Article 92 seems to suggest that the size of the CES is reduced to 30 participants which may not have been intended.

 

ROMÂNIA
Proiect de Ordonanta de urgenta pentru modificarea Legii 62/2011 privind dialogul social
Comentarii comune ale Comisiei Europene și FMI
12 octombrie 2012

Comentarii  generale:

·         Am primit proiectul de Ordonanta de Urgenta revizuit (versiune: August 28, 2012), care își propune să modifice Legea 62/2011 privind dialogul social. Înțelegem că prezentul proiect a fost pregătit de către confederațiile sindicale reprezentative la nivel național și de către patru confederațiile patronale doar. Având în vedere importanța  Legii 62/2011 pentru relațiile de muncă din România, care întruchipează o reformă cheie, credem că este inadecvat să se modifice această lege printro ordonanță de urgență și considerăm că este extrem de important  să parcurgă procesul legislativ normal, care asigură o pregătire aprofundată și de consultare corespunzătoare a tuturor partenerilor sociali, inclusiv toate organizațiile patronale reprezentative  la nivel național.

·         Pe baza acordurilor existente cu Comisia Europeană și FMI și în conformitate cu discuțiile aprofundate pe un proiect anterior de Ordonanța de urgență care au avut loc în timpul misiunii FII în România în luna august 2012, cerem insistent ca autoritățile să limiteze orice modificări aduse Legii 62/2011 pentru revizuirile necesare pentru a aduce legea în conformitate cu convenții fundamentale ale OIM.                     

Comentarii privind negocierea colectivă critice pentru a asigura conformitatea cu programul:

·         Acordurile colective naționale: reintroducerea acordurilor naționale colective de muncă cu riscuri de extensie automate erga omnes rezultând un decalaj între salarii și evoluțiile productivității firmelor, sectoarelor și ocupațiilor. Cerem insistent ca autoritățile să se asigure că acordurile colective naționale nu conțin elemente legate de salarii și / sau de a inversa progresele realizate cu Codul Muncii adoptat în luna mai 2011 (de exemplu: reglementarea timp de lucru).

·         Acorduri colective sectoriale: proiectul de lege abroga criteriile numerice existente pentru înregistrarea contractelor colective de muncă și le înlocuiește cu criteriile numerice pentru extinderea acestora (art. 133). Cerem insistent ca autoritățile să se asigure că pragul de 50% din numărul total de salariați din acest sector se referă fie  doar la patronate  sau la ambele: sindicate și patronate.

·         Negocierea colectiva a salariilor in sectorul bugetar: dacă se efectuează modificări la capitolul 4 – care reglementeaza negocierea colectivă în sectorul public, trebuie să se asigure garanții corespunzătoare ca evoluția salariilor din sectorul public sa sie aliniata cu productivitatea și prudența bugetară

·         Negocierea anuală obligatorie: Obligația de a desfășura negocieri colective anual, precum și obiectul pre-definit de negociere, duce la costuri de tranzacție inutile, în special pentru întreprinderile mici (art. 129). Cerem insistent autorităților să elimine obligația de a negocia anual și să o înlocuiască cu o obligație de a începe negocierile colective înainte de expirarea contractelor colective de muncă.

Alte comentarii:

·        Conflictul de munca: Suntem îngrijorați de slăbirea procedurilor în legislația existentă, care sunt menite să evite proliferarea grevelor (art. 183, 186, 195, 197, 203 și 205).

·         Reprezentanții sindicatelor: Vă recomandăm să se limiteze numărul de reprezentanți aleși și numiți  protejati în temeiul art. 10 la un număr și interval de timp corespunzător.

·        Contribuții la sindicate și patronate: Dacă o obligație pentru angajatori de a retine contribuția membrilor de sindicat este introdusa, recomandăm insistent autorităților să fie condiționată de aprobarea scrisa a salariatului (Art. 24). În plus, subliniem riscurile pe care dispoziția de a face taxele plătite de către organizațiile patronale deductibile din impozitul pe venit (Art. 68) ar impune o povară inutilă fiscală asupra societății.

Evaluari pozitive:

·        contractele colective de muncă la nivel de unitate: Salutăm măsurile care conduc la deblocarea negocierilor colective la nivel de unitate, cum ar fi criteriile de stabilire a acestora (5 în loc de 15 de angajați; articolul 3.) Și reprezentativitatea lor (35 la suta in loc de 50 la sută; art 51). Salutăm, de asemenea, retragerea  cerinței ca toate părțile care au dreptul să participe la negocieri trebuie să semneze o convenție colectivă, în special cele care nu intunesc criteriile de reprezentativitate (art. 146).

Clarificari:

·        Pentru a evita confuziile, ar fi util să se clarifice terminologia la începutul proiect de lege propus asa cum se regaseste  în legislația actuală la Capitolul 1.

·        Vă rugăm să furnizați o descriere mai detaliata a articolului 129 alineatul (5a-k): pot partenerilor sociali reprezentativi la nivel național stabili salariul de bază și / sau a coeficienților de salarizare?

·        Contracte colective sectoriale, în cazul în care criteriile de extindere la art. 133 nu sunt îndeplinite, se aplică numai societăților care sunt afiliate la organizațiile sau, de asemenea, la societățile care nu sunt afiliate la angajatorilor semnatare patronale semnatare, organizații, dar angajeze lucrători care sunt membri de sindicat?

·        Introduceţi text ori o adresă de site web sau traduceţi un document.

·        Anulaţi




·         Articolul 143 din legea existentă prevede că punerea în aplicare a contractelor colective de muncă înregistrate la nivel de sector poate fi prelungit prin ordin emis de ministru, sub rezerva aprobării de Consiliului Național Tripartit, la cererea tuturor părților semnatare. În proiectul de ordonanță, art. 133 reglementează condițiile în care contractele colective de muncă la nivel sectorial poate fi extins la parti  non-semnatare. Vă rugăm să clarificați dacă această extensie continuă să fie  reglementata prin ordin emis de ministru, sub rezerva aprobării de Consiliului Național Tripartit.

·        Observăm că în Capitolul 4 partile participante la negocierile colective de muncă și reprezentarea acestora în sectorul public dîn legea existentă este în întregime abrogată în proiectul de ordonanță. Cu toate acestea, unele dintre dispozițiile Capitolului 4 pot fi acum găsite în alte părți ale proiectului de ordonanță, inclusiv în art. 128 și art. 133. Vă rugăm să dezvoltati motivele pentru care Capitolul 4 a fost abrogat și dacă intenția este de a face modificări la premiza că salariile din sectorul public pot fi reglementate numai prin negociere colectivă în limitele stabilite de lege (a se vedea art. 138 din legea existentă) .

·        proiect de ordonanță nu se referă la art. 180 din legislația actuală, sugerând astfel faptul că articolul rămâne neschimbat, cu toate acestea, având în vedere faptul că conținutul acestuia apare în art. 182 din proiect, se pare că art. 180 a fost abrogată. Probleme similare există pentru articole 165-174, 178-180, 187, 189 și 191.

·        traducerea în limba engleză a articolului propus 92 pare să sugereze că dimensiunea CES este redusă la 30 de participanți, care poate nu a fost conforma.