INCREDIBIL!

 

Valeriu Zgonea: Am facut reforme pana cand am golit de continut conceptul de reforma in educatie. Avem nevoie de un pact de stabilitate in invatamant intre fortele politice, indiferent de culoare

de Corina Ionel HotNews.ro

Luni, 24 septembrie 2012, 19:50 Actualitate | Esenţial

 

Domnul Valeriu Zgonea apreciază, în cadrul unei reuniuni UNESCO, desfășurată la Sinaia, necesitatea unui nou pact, de data asta pentru stabilitate în învățământ, între forțele politice indiferent de culoare. Excelentă idee, numai că ea este deja consumată încă de acum câțiva ani când, vă mai amintiți, Pactul Național pentru Educație seducea întregul eșichier politic și nu numai. Acum, trecând peste extazul general de atunci, noi cei din educație, ne situăm la polul opus momentului semnării Pactului anterior. Să facem un exercițiu de tip remember. Și atunci politicienii se jurau că nu vor mai schimba legea, că vor finanța, că vor aplica legea 221/2008 și altele, care s-au dovedit până la urmă minciuni dintre cele mai oribile cu putință. Ceea ce s-a întâmplat știm cu toții. Iar de acum înainte ar trebui să știm, mai ales, ceea ce trebuie să facem pentru educația acestui popor năpăstuit și urgisit. Pentru copiii lăsați pe drumul dintre casă și școală, pentru părinții care nu-și pot supraveghea copiii din cauza sărăciei, pentru reînființarea școlilor desființate, pentru profesorii al căror statut a fost desființat, într-un cuvânt, pentru reabilitarea educației din România.

            Și cu cine doriți un pact de stabilitate domnule Zgonea? Cu P.D.-L-ul, cu U.D.M.R.-ul, cu Partida Romilor, cu noile formațiuni ce se vor noi forme sau culori pedeliste?

            Eu cred că U.S.L.-ul ar trebui să ofere suficientă siguranță și securitate în acest sens, ea însăși fiind o alianță politică solidă, cu șanse uriașe de a accesa puterea după alegeri. Se puteau face lucruri bune și înainte de acestea, dar nu s-a întâmplat. Poate că au fost alte priorități. Dar după alegeri e clar că U.S.L. nu va avea cu cine face un astfel de pact. Poate doar dacă se destramă, așa ceva s-ar putea construi între partidele constituente ale acestei mari forțe politice. Ori, așteptările românilor, în această privință, sunt cu totul altele.

            Finanțare, 6% din P.I.B., finanțarea programului ”Școală după școală, infrastructură, o nouă lege a educației și multe altele. Și toate acestea fără nici un pact, care, oricât de bun ar fi, va fi privit de orice român ca un nou exercițiu de imagine pentru partidele politice. Ori, acum, după tot ceea ce s-a întâmplat, este timpul faptelor. Iar cine nu înțelege acest lucru, este foarte clar, va înregistra pierderi pe termen lung.  Iar ”imaginea” oricărui partid, oricărui om politic,  trebuie să se constituie din faptele și realizările sale, orice ieșire din acest tipar fiind de natură perdantă, de natură a-i aduce prejudicii electorale importante.

            Așadar, de acum înainte, la ordinea zilei, ar trebui să se afle triada, curaj, fapte, cetățean. Eu unul așa gândesc și așa cred că ar trebui să se întâmple. Dacă, bineînțeles, există educație, bun simț, bună credință.

           

 

26 septembrie 2012       

 

CONTRASENSUL REFORMEI EDUCAȚIEI

(refăcut și adăugit)

Din cauza puținătății timpului, nu am putut comenta un eveniment care, în urmă cu o săptămână, m-a oripilat: d-l Funeriu P.D. a ieșit pe un post tv și i-a criticat pe alții privitor la masurile luate în domeniul educației. Spuneam că m-a oripilat ”ieșirea”, pentru că anul acesta se împlinesac o sută de ani de la dispariția marelui reformator și a marelui român Spiru Haret, cel care a deschis adevăratul drum al adevăratei reforme din educația românească. Față de ceea ce a făcut Spiru Haret, d-l Funeriu, în calitate de ministru al educației, s-a situat ferm pe contrasensul reformei haretiene. Și iată de ce:

 -Spiru Haret a finanțat învățământul românesc prin Casa Școalelor, d-l Funeriu l-a subfinanțat prin bugetul/2012;

-Spiru Haret a militat pentru o salarizare superioara a învățătorilor și profesorilor, d-l Funeriu,  le-a tăiat salariile și sporurile salariale, pauperizându-i;

-Spiru Haret s-a străduit ca din slujitorii școlii să creeze o forță, d-l Funeriu a vrut s-o distrugă prin tentativa de desființare a organizațiilor lor sindicale;       

-Spiru Haret a căutat să apropie școala de popor, d-l Funeriu a dat-o pe mâna politicului și a celor cu bani;

-Spiru Haret a acordat ajutoare elevilor, d-l Funeriu i-a lăsat în cizmele tătânelui, pe drumul dintre casă și școlile comasate;


-Spiru Haret a acordat profesorilor ajutoare financiare fără dobândă, d-l Funeriu a ”pus pe butuci” C.A.R.-urile acestora;

-Spiru Haret a construit în timpul mandatelor sale peste o mie de școli, d-l Funeriu a desființat, prin comasare, câteva mii;

Este acesta contrasensul reformei educației, sau nu?

21 Septembrie 2012      

ROMÂNIA, NOAPTE BUNĂ!?

 

 

 

 

 

 

După ”evenimentul” întâmplat luni, 27 august 2012 în Parlamentul României, românii, care au votat sau nu la referendumul din 29 iulie 2012, pot rosti, ușor parafrazat, celebrul, ”voi, cei ce vă aflați aici, lăsați orice speranță”.

            Nimeni, niciodată, în zilele, lunile sau anii ce vor urma nu mai poate crede în demnitate, justiție sau democrație atâta timp cât, instituțiile statului, numit și reformat, populate cu indivizi fără nici un dumnezeu, ”plantați” și menținuți prin subterfugii juridice în funcții de înaltă decizie, nu lucrează în interes public și nici în interesul legii, aducând astfel atingeri grave interesului național pentru care milioane de oameni, cum ar fi cei 7,4 milioane de români care au votat DA la referendumul din data mai sus amintită.

Ambiția suspendatului de a reveni în funcție prin ”combinații” decise la ”masa verde”, ca un laș, cum a definit el însuși o astfel de eventualitate, după votul exprimat de poporul român îl transformă, în fapt în fost președinte, deoarece dincolo de aspectele așa-zis juridice acceptate de unii, intervine problema legitimității, care lipsește cu desăvârșire în această speță. Nu știu dacă în Germania, Portugalia, Ungaria sau aiurea s-ar fi întâmplat ceva similar, cei în cauză ar mai fi putut avea o existență publică sau politică, dar convingerea mea este că NU.

              Parlamentarii, reprezentanții cetățenilor în forul suprem ce exprimă suveranitatea poporului, au avut ocazia unică, ce apare rar sau foarte rar, de a face din ziua de luni 27 august 2012, o zi astrală pentru România, pot pleca acasă. Rolul lor s-a încheiat o dată cu ignorarea voinței populare, indiferent de motivație,  exprimată prin vot, pe care nu o mai pot reprezenta. Practic, prin gestul lor de a accepta, chiar și sub presiune, reinstalarea în fotoliul de prședinte al celui pe care ei înșiși l-au suspendat, fac vechile solicitări ale Pieței Universității mai actuale ca oricând.

            Iar dacă ”alegeri anticipate”, nu, ”demisia”, nu, ”ultima soluție înc-o revoluție”, nu, atunci putem spune ferm: România, noapte bună!                                                                                Este vorba, evident, despre noaptea unei noi dictaturi ce a început, deja, să se întindă, neagră și rece, peste români și peste România. Și asta ca efect direct al realității românești în care este evident că ”somnul rațiunii naște monștri”, orice dictatură fiind întotdeauna un monstru, pentru toți cei pe al cărui destin aceasta apasă.

 

 

 30 august 2012                                                     

MAI EXISTĂ REFORMĂ ÎN EDUCAȚIA ROMÂNEASCĂ?

                                                        (2)

 

 

Programul ”Școală după școală” ar trebui înscris, ca punct distinct, în planurile de reformare ale educației din România, dacă vreun astfel de plan ar exista, prin intermediul lui putându-se remedia efectele de nesupraveghere ale copilului, atât în planul securității și integrității fizice, psihice și afective cât mai ales în planul împlinirii, obligației de întreținere a copilului, părinții pe lângă asigurarea celor ”necesare traiului”, având obligații privind ”educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională”(citat din art.499, alin. (1), Cod Civil), acestea din urmă, în mod evident, putându-se materializa doar prin intermediul instituției școlii.

Acest program, care merită cu prisosință să fie parte intrinsecă a oricărei intenții de reformare reală a școlii, poate aduce beneficii importante în planul securității și integrității copilului, acesta, din cauza imposibilității factorilor educaționali cei mai importanți, familia și școala, de a-l supraveghea, putându-se regăsi, cu sau fără intenție, în dublă ipostază, de agresor sau de victimă a unor evenimente violente. Totodată, el poate, integrându-se, din aceeași cauză a nesupravegherii, unor grupuri ce pot fi ușor definite drept gașcă, anturaj, sleahtă, clică, clan, constituite doar pe baza unor preocupări comune reprobabile, să devină traficant sau victimă a consumului excesiv de tutun sau alcool, sau și mai grav, a unor substanțe interzise, din categoria celor psihotrope, extrem de periculoase pentru psihicul copilului.

Este de la sine înțeles că pentru orice tânăr ajuns în astfel de ipostaze misiunea familiei și a profesorilor devine aproape imposibilă, acesta aparținând mental, afectiv și fizic găștii care-i impune, prin regulile ei, adoptarea unui comportament neadecvat, specific idealurilor acesteia.

Iar dacă asociațiile de luptă împotriva consumului de droguri propun ca mijloace de ”rezolvare” a problemei intensificarea comunicării dintre familie și copil, iar mai apoi, în urma eforturilor, inclusiv medicale de recuperare, urmând a se recurge la integrarea socio-profesională, trebuie să recunoaștem că efortul de  supraveghere, pe care-l propunem prin finanțarea programului ”Școală după școală”, poate fi mult mai eficace, în fapt, el prevenind apariția unor astfel de manifestări.  Considerăm că și economic el este mult mai avantajos, sumele cheltuite cu recuperarea persoanelor aflate în situații de dependență fiind substanțiale. Iar integrarea socio-profesională despre care se vorbește, este și ea un proces extrem de dificil, agenții economici nefiind dispuși la angajarea unor persoane care au avut astfel de probleme. 

Efortul de combatere a violenței în școli ar fi și el amplificat, legătura strânsă dintre școală și familie presupusă de funcționarea programului, fiind de natură a atenua și poate de a înlătura cu totul astfel de manifestări, atât în școală cât și în proximitatea ei.

Toate lucrurile acestea nu reprezintă pentru autorități niște necunoscute, iar eu am convingerea că nu relev aici aspecte noi ale acestor nenorociri. Problema cu care se confruntă școala, familiile și copiii, este aceea că decidenții politici nu reacționează încercând combaterea lor prin înlăturarea cauzelor care le determină, ci recurgând la surogaturi costisitoare și adeseori fără efecte concrete. Să fie, oare, vorba de vreun interes? Nu avem dovezi să susținem așa ceva, dar atitudinea induce suspiciuni.

Toate acestea sunt motive care mă fac să formulez solicitarea adresată celor ce pot decide: ”Finanțați programul școală după școală”. Și pentru ca această solicitare să capete susținere am lansat și o petiție on line intitulată astfel. Ea este postată și pe pagina facebook  Federația Spiru Haret în speranța că va fi semnată de cât mai multe persoane. Pentru că, în fond, iată, se face dovada că nefinanțarea educației reprezintă adevărata crimă împotriva poporului român. Poate că aceasta va fi văzută și de reprezentanții asociațiilor de părinți, ai sindicatelor, asociațiilor de tot felul, de luptă, de educare, de informare, etc. și o vor semna, prin această dându-se un semnal public asupra faptului că nefinanțarea educației nu mai poate continua. Să sperăm! În fond, este vorba despre ceea ce legislația românească numește ”INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI”.

 

20 septembrie 2012    

CONTRASENSUL REFORMEI EDUCAȚIEI

 

 

Din cauza puținătății timpului, nu am putut comenta un eveniment care, în urmă cu o săptămână, m-a oripilat: d-l Funeriu P.D. a ieșit pe un post tv și i-a criticat pe alții privitor la masurile luate în domeniul educației. Spuneam că m-a oripilat ”ieșirea”, pentru că anul acesta se împlinesac o sută de ani de la dispariția marelui reformator și a marelui român Spiru Haret, cel care a deschis adevăratul drum al adevăratei reforme din educația românească. Față de ceea ce a făcut Spiru Haret, d-l Funeriu, în calitate de ministru al educației, s-a situat ferm pe contrasensul reformei haretiene. Și iată de ce:

 

-Spiru Haret a suplimentat finanțarea școlii românești prin Casa Școalelor, d-l Funeriu a subfinanțat-o prin bugetul/2012;

 

-Spiru Haret a militat pentru o salarizare superioara a învățătorilor și profesorilor, d-l Funeriu le-a tăiat salariile;

           

-Spiru Haret s-a străduit ca din slujitorii școlii să creeze o forță, d-l Funeriu a vrut să le diminueze forța prin tentativa de desființare a sindicatelor;         

 

-Spiru Haret a căutat să apropie școala de popor, d-l Funeriu a dat-o pe mâna politicului și a celor cu bani;

           

-Spiru Haret a acordat ajutoare materiale(obiecte de vestimentație, încălțăminte, etc) elevilor aflați în dificultate, d-l Funeriu i-a lăsat în cizmele tătânelui, pe drumul dintre casă și școală, neacordând sume pentru procurarea mijloacelor de transport necesare elevilor ale căror școli s-au comasat;

           

-Spiru Haret a acordat profesorilor ajutoare financiare fără dobândă, d-l Funeriu a ”pus pe butuci” C.A.R.-urile profesorilor la construcția cărora nu și-a adus nicio contribuție;

           

-Spiru Haret a construit în timpul mandatelor sale peste o mie de școli, d-l Funeriu a desființat, prin comasare, câteva mii;

 

Este acesta contrasensul reformei educației, sau nu?

 

            21 Septembrie 2012

 

MAI EXISTĂ REFORMĂ ÎN EDUCAȚIA ROMÂNEASCĂ?

 

Este foarte clar că ceea ce se întâmplă acum în România și în P.E. ține de ceea ce se cheamă iresponsabilitate. Este foarte clar că Viviane Reding, Barroso, Merkel & Co, acceptă, din interes partinic, abjecția din România în legătură cu democrația. Existența, împotriva voinței poporului, a unor persoane indezirabile în cele mai înalte dregătorii ale statului, creează convulsii politice dintre cele mai violente, aducându-se astfel atingeri grave intereselor și îndatoririlor generale ale statului, interese și îndatoriri care ar trebui să asigure accesul cetățenilor la drepturile lor fundamentale.

            Nu știu dacă în aceste condiții trebuie să mai vorbim despre o reformare a sistemului educațional românesc sau despre salvgardarea a ceea ce mai există în acest domeniu, puțin iubit de clasa politică, în pofida existenței unor dispoziții legale ferme, nerespectate de aceasta niciodată. Totuși, speranța, spiritul de optimism și altruismul mă împinge la a scrie și prin aceasta a exprima o mare îngrijorare asupra unui adevărat pericol ce se menține în societatea românească și care grevează asupra succesului școlar a unei mari mase de copii, școlari și elevi din România.                                                                                                                              Este vorba despre faptul că în condițiile economico-sociale din țara noastră drepturi și obligații ale familiei(părinților), cât și ale instituției școlii nu pot fi exercitate, perdantul esențial fiind copilul. Fac referire aici la PROCESUL DE SUPRAVEGHERE a copilului, drept și obligație a părinților, cuprinsă în art. 493 al noului Cod Civil, dar și a principalilor factori educaționali la care face referire același act normativ la Cap.II, Drepturille și îndatoririle părintești, art 488, Îndatoririle specifice, ((alin.(2), În acest scop, părinţii sunt obligaţi: . . .  c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului; d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului)). 

            Nu știu dacă nerespectarea acestor obligații atrage sancțiuni aplicabile familiei (părinților) sau politicienilor, cert rămânând faptul că cel supus pericolelor generate de nesupraveghere, este copilul român. 

            Unul din efectele actului de nesupraveghere, îl reprezintă insuccesul școlar, relevat cel mai dureros de rezultatele obținute de elevii români la evaluările naționale și internaționale. Cel mai aspru insucces, însă, îl reprezintă, în mod categoric, inserția socio-profesională precară a tinerilor absolvenți, care în urma absolvirii liceului sau a unei facultăți de profil se văd obligați să se adreseze direct serviciilor de șomaj.

Este necesar a arăta că unul din momentele importante din ciclul diurn al copilului, în care acesta rămâne total nesupravegheat, este reprezentat de timpul de când copilul pleacă de la școală până când părinții săi ajung la domiciliu după terminarea programului de lucru sau de căutare a unui loc de muncă. Acesta este, în fapt, ”timpul de învățare”, timpul în care copilul ar trebui să se pregătească, prin studiu individual, pentru programul de școală de a doua zi. Însă, în foarte multe cazuri, iar la examenul de BAC se poate constata procentul, copiii văzându-se singuri nu urmează acest program, ci sunt atrași în diferite alte ”activități” de ”grupuri”, numite adeseori anturaje, ignorând cu desăvârșire ceea ce în mod normal ar trebui să facă.

Cauzele acestui fenomen sunt cunoscute, dar nu se face nimic pentru ca ele să fie înlăturate și o dată cu ele și efectele.

Programul ”Școală după școală” ar trebui înscris, ca punct distinct, în programul de reformare al educației din România, prin intermediul lui putându-se remedia efectele de nesupraveghere ale copilului, prin aceea că acesta, după orele de predare a noilor cunoștințe ar putea oferi copiilor posibilitatea de a rămâne în continuare, în școală, unde, sub supraveghere calificată ar putea pregăti programul pentru a doua zi. Finanțarea acestui program de la bugetul de stat se impune, iar aceasta ar compensa, astfel, starea socială precară a familiei românești, ce nu poate oferi copilului prea multe, cât și efectele de abandon școlar generat de gradul înalt de sărăcie existent. Cunoaștem constrângerile financiare manifeste ce bântuie prin vistieria națională, dar considerăm, totuși, că fiind vorba despre copil, despre asigurarea accesului său la drepturile fundamentale, nici un efort nu poate fi prea mare. Avem convingerea că aici fiind vorba despre un interes direct al părinților, ar trebui să ne unim eforturile spre a determina factorii decidenți să acționeze în această direcție, aici fiind evident vorba despre ceea ce legislația românească numește ”INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI”.

 

 

13 septembrie 2012