S.O.S.:
POLITIZAREA FACE RAVAGII
Motto: „Oameni
care au comis crime grave rămân somităţi,
se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi
petrece viaţa la puşcărie”
M. Eminescu
(«Românul» în ajunul alegerilor…,
Timpul, 3 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 229)
De ani
întregi, împreună cu mulți colegi
de-ai mei, cerem vehement depolitizarea sistemului educațional, în
care funcționăm, sistem fundamental al statului
român și al
oricărei națiuni
care vrea să progreseze și
promovarea curajoasă a profesionalismului autentic,
singura șansă de a
ne asigura că performanța va fi
posibilă. Am
argumentat, am demonstrat, am arătat că răul cel mai
rău într-un mediu profesional este politizarea, care are drept efect
deprofesionalizarea, diminuarea șanselor de a obține performanță și disoluția.
Numai că, nimic din toate acestea nu a contat. Justiția, sănătatea,
siguranța cetățeanului,
reprezintă și ele
sisteme importante ale statului prin care se asigură
respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor,
devenite și ele în timp, prin politizare, victimele
intereselor de grup ce asigură un singur lucru:
perpetuarea la putere a acelorași inși care
acaparează sistematic bugetul național în
scopuri mai mult decât obscure, lăsând cetățeanul fără
apărare.
Se
dezbate frenetic în aceste zile cazul accidentului aviatic care, din
nefericire, s-a soldat cu victime omenești din
cauze de incompetență
prin politizare, așa cum
concluzionează iluștri oameni
ai publicisticii românești și nu
numai. Și chiar
dacă această
concluzie este formulată și
rostită cu
asiduitate în spațiul public, nu cred că se va
întâmpla ceva, tot așa cum nu s-a întâmplat nimic
nici atunci când, pe toate canalele mass-media, s-au dezbătut cazuri
la fel de dramatice. Oameni care au murit cu zile din lipsă de
medicamente sau pentru că s-au desființat spitale,
oameni care au fost condamnați zeci de ani fără să fie
vinovați,
oameni care adresându-se instanțelor internaționale
au câștigat
împotriva statului român, recuperând milioane de euro, pe care le-a plătit
bugetul de stat, în locul celor ce și le-au
însușit pe
nedrept, copii care nu pot frecventa școala
din lipsa mijloacelor de transport sau a celor financiare, profesori care nu-și pot
face meseria din lipsa mijloacelor de învățământ,
desființarea de
școli
prin nefinanțare, etc. Și
atunci s-a pus același diagnostic: incompetența prin politizare.
Efectul? Nimeni nu este făcut răspunzător pentru nimic, deși crimele
s-au produs și
prin asumarea răspunderii.
Iar fenomenul,
în loc să fie
eliminat din practica partidelor ajunse la putere, prin asimilarea concluziilor
ce se impuneau fiind evidente și apreciate de majoritatea
cetățenilor,
a fost exacerbat până la paroxism, transformat fiind,
în mod evident, în scop în sine, pentru ”recompensarea ciracilor”, singura rațiune de
a fi a politicienilor, cu excepția ”tunurilor
financiare” în avantaj propriu sau de partid.
Dezumanizarea prin putere se
manifestă, nota bene, prin atitudinea vădită
împotriva interesului cetățeanului, prin lipsirea acestuia
de servicii publice esențiale, justiție, sănătate,
educație,
securitate, resurse financiare, pentru a-l manipula și a-l
menține în
stăpânirea
politicului. Te
confrunți cu așa ceva
în România? Răspunsul la această
întrebare poate fi cu adevărat sincer, doar dacă se
adresează
propriei conștiințe. Și dacă, în fața suveranității
acesteia,
răspunsul
este pozitiv, adică DA, atunci, în mod inexorabil,
trebuie să ne întrebăm: cât mai tolerăm
această situație? Cât mai acceptăm ca
noi și
copiii noștri să nu
avem un viitor pentru că ăștia nu știu
decât să fure și să
jefuiască. Lupta
politică,
în accepțiunea lor, nu înseamnă afirmarea superiorității unei doctrine politice
sau a alteia față de celelalte, în diferite momente istorice, ci o crâncenă bătălie
pentru acapararea și stăpânirea
bugetului națiunii române, pe care să-l
devalizeaze sistematic, pentru a ne batjocori apoi cu
sintagma: ”voi nu vedeți mă(bă) că nu
sunt bani”?
În fața
acestei grozave agresiuni, ce a dus poporul român la cel mai scăzut
nivel de trai din Europa, la subfinanțarea
gravă a
serviciilor publice fundamentale, la moartea celor două
persoane din accidentul aviatic recent și a altora, pomenite în dezbaterile
publice anterioare, este
necesar să se facă ceva?
Cine s-o facă? Cetățenii,
agresați prin
corupția de
stat, prin activități ale grupurilor de interese
ale ”băieților deștepți” sau
clanurilor interlope, singurele domenii performante ale guvernărilor
de după 89.
Cum? Poate că un fel de cetățeniadă, prin
care să se facă
posibilă
întreruperea acestor practici, de așa-zisă
guvernare, ce jefuiesc de zeci de ani poporul român, adus pe această cale
în situația de
rușine a
Europei, s-ar impune. Aici ar trebui să avem o
justiție cu adevărat
independentă, o educație de
asemenea și o sănătate(mai
ales a minții) care să permită
revenirea la vectorii morali ai oricărei
civilizații ce
se consideră superioară, tocmai
prin respectul față de om, prin guvernarea în
interesul cetățeanului, ce ar trebui să
prevaleze în toate situațiile.
Aceasta ar mai fi necesară și
pentru a scăpa de teroarea politrucilor, motivul esențial al
Revoluției din
89, exercitată asupra oamenilor de bună credință, singurul
”argument” la îndemâna acestei minorități
agresive fiind carnetul de partid și
”serviciile” prestate pentru ”a se descurca”, pentru ”a avea spatele asigurat”,
esența
filosoficei, emfaticei și ”misterioasei”(în accepțiunea
lor) sintagme ”școala vieții”.
Ar mai fi, de asemenea, necesară acestă cetățeniadă,
pentru salubrizarea politichiei românești, pentru ca oameni cu adevărat
valoroși să
candideze fără teama că o dată intrați în
politică se vor
trezi cu hârdăul cu scârnă în
cap, motivul esențial al rămânerii
în afara politicii a profesionalismului și bunei
credințe. De
altfel, la o privire sumară, se poate constata ușor că
aceasta a fost și este, în fapt, ”rețeta” ce
a permis ajungerea la situația în care ne aflăm acum.
Și ar mai fi necesară,
în special, pentru ca în viitor, salvarea celor aflați în situații limită, ca aceea
de acum, în care au decedat Aura Ion și Adrian Iovan, să fie posibilă prin
efectul de competență
prin depolitizare.
Și totuși, o întrebare rămâne: pentru crimele comise prin intermediul incompetenței prin politizare, cine răspunde?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu