sâmbătă, 25 ianuarie 2014

S.O.S.:  POLITIZAREA FACE RAVAGII

Motto: „Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă                              funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”                          M. Eminescu
   («Românul» în ajunul alegerilor…, Timpul, 3 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 229)

De ani întregi, împreună cu mulți colegi de-ai mei, cerem vehement depolitizarea sistemului educațional, în care funcționăm, sistem fundamental al statului român și al oricărei națiuni care vrea să progreseze și promovarea curajoasă a profesionalismului autentic, singura șansă de a ne asigura că performanța va fi posibilă. Am argumentat, am demonstrat, am arătat că răul cel mai rău într-un mediu profesional este politizarea, care are drept efect deprofesionalizarea, diminuarea șanselor de a obține performanță și disoluția. Numai că, nimic din toate acestea nu a contat.                                                 Justiția, sănătatea, siguranța cetățeanului, reprezintă și ele sisteme importante ale statului prin care se asigură respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, devenite și ele în timp, prin politizare, victimele intereselor de grup ce asigură un singur lucru: perpetuarea la putere a acelorași inși care acaparează sistematic bugetul național în scopuri mai mult decât obscure, lăsând cetățeanul fără apărare.
Se dezbate frenetic în aceste zile cazul accidentului aviatic care, din nefericire, s-a soldat cu victime omenești din cauze de incompetență prin politizare, așa cum concluzionează iluștri oameni ai publicisticii românești și nu numai. Și chiar dacă această concluzie este formulată și rostită cu asiduitate în spațiul public, nu cred că se va întâmpla ceva, tot așa cum nu s-a întâmplat nimic nici atunci când, pe toate canalele mass-media, s-au dezbătut cazuri la fel de dramatice. Oameni care au murit cu zile din lipsă de medicamente sau pentru că s-au desființat spitale, oameni care au fost condamnați zeci de ani fără să fie vinovați, oameni care adresându-se instanțelor internaționale au câștigat împotriva statului român, recuperând milioane de euro, pe care le-a plătit bugetul de stat, în locul celor ce și le-au însușit pe nedrept, copii care nu pot frecventa școala din lipsa mijloacelor de transport sau a celor financiare, profesori care nu-și pot face meseria din lipsa mijloacelor de învățământ, desființarea de școli prin nefinanțare, etc.                                                                                                                                                    Și atunci s-a pus același diagnostic: incompetența prin politizare.

Efectul?  Nimeni nu este făcut răspunzător pentru nimic, deși crimele s-au produs și prin asumarea răspunderii.

Iar fenomenul, în loc să fie eliminat din practica partidelor ajunse la putere, prin asimilarea concluziilor ce se impuneau fiind evidente și apreciate de majoritatea cetățenilor, a fost exacerbat până la paroxism, transformat fiind, în mod evident, în scop în sine, pentru ”recompensarea ciracilor”, singura rațiune de a fi a politicienilor, cu excepția ”tunurilor financiare” în avantaj propriu sau de partid.
Dezumanizarea prin putere se manifestă, nota bene, prin atitudinea vădită împotriva interesului cetățeanului, prin lipsirea acestuia de servicii publice esențiale, justiție, sănătate, educație, securitate, resurse financiare, pentru a-l manipula și a-l menține în stăpânirea politicului.                                   Te confrunți cu așa ceva în România? Răspunsul la această întrebare poate fi cu adevărat sincer, doar dacă se adresează propriei conștiințe. Și dacă, în fața suveranității acesteia, răspunsul este pozitiv, adică DA, atunci, în mod inexorabil, trebuie să ne întrebăm: cât mai tolerăm această situație? Cât mai acceptăm ca noi și copiii noștri să nu avem un viitor pentru că ăștia nu știu decât să fure și să jefuiască. Lupta politică, în accepțiunea lor, nu înseamnă afirmarea superiorității unei doctrine politice sau a alteia față de celelalte, în diferite momente istorice, ci o crâncenă bătălie pentru acapararea și stăpânirea bugetului națiunii române, pe care să-l devalizeaze sistematic, pentru a ne batjocori apoi cu sintagma: ”voi nu vedeți mă(bă) că nu sunt bani”?
În fața acestei grozave agresiuni, ce a dus poporul român la cel mai scăzut nivel de trai din Europa,  la subfinanțarea gravă a serviciilor publice fundamentale, la moartea celor două persoane din accidentul aviatic recent și a altora, pomenite în dezbaterile publice anterioare, este necesar să se facă ceva? Cine s-o facă?  Cetățenii, agresați prin corupția de stat, prin activități ale grupurilor de interese ale ”băieților deștepți” sau clanurilor interlope, singurele domenii performante ale guvernărilor de după 89. Cum? Poate că un fel de cetățeniadă, prin care să se facă posibilă întreruperea acestor practici, de așa-zisă guvernare, ce jefuiesc de zeci de ani poporul român, adus pe această cale în situația de rușine a Europei, s-ar impune. Aici ar trebui să avem o justiție cu adevărat independentă, o educație de asemenea și o sănătate(mai ales a minții) care să permită revenirea la vectorii morali ai oricărei civilizații ce se consideră superioară, tocmai prin respectul față de om, prin guvernarea în interesul cetățeanului, ce ar trebui să prevaleze în toate situațiile.
            Aceasta ar mai fi necesară și pentru a scăpa de teroarea politrucilor, motivul esențial al Revoluției din 89, exercitată asupra oamenilor de bună credință, singurul ”argument” la îndemâna acestei minorități agresive fiind carnetul de partid și ”serviciile” prestate pentru ”a se descurca”, pentru ”a avea spatele asigurat”,  esența filosoficei, emfaticei și ”misterioasei”(în accepțiunea lor) sintagme  școala vieții”.
             Ar mai fi, de asemenea, necesară acestă cetățeniadă, pentru salubrizarea politichiei românești,  pentru ca oameni cu adevărat valoroși să candideze fără teama că o dată intrați în politică se vor trezi cu hârdăul cu scârnă în cap, motivul esențial al rămânerii în afara politicii a profesionalismului și bunei credințe. De altfel, la o privire sumară, se poate constata ușor că aceasta a fost și este, în fapt, ”rețeta” ce a permis ajungerea la situația în care ne aflăm acum.
              Și ar mai fi necesară, în special, pentru ca în viitor, salvarea celor aflați în situații limită, ca aceea de acum, în care au decedat Aura Ion și Adrian Iovan, să fie posibilă prin efectul de competență prin depolitizare.
                      Și totuși, o întrebare rămâne: pentru crimele comise prin intermediul                                         incompetenței prin politizare, cine răspunde?

         22 Ianuarie 2014        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu